337 matches
-
pe jumătate, care amintea o seară petrecută la lumina ei, o mostră triunghiulară din materialul ecosez din care-și făcuse un taior purtat prima dată când mersesem cu ea la Athenee Palace și multe altele. Le lipise pe toate cu scotch pe un mare panou de carton în formă de M, pe care mi-l făcuse cadou de ziua mea. Era emoționantă și grotescă, în rozurile și vernilurile ei, te impresiona aspirația ei pătimașă spre altă lume decât cea din care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crenguțe de bambus, iar pe margini ideograme specifice. La acea masă, încărcată de cărți, de foi albe, caiete groase, dosare, încă un tub metalic, o foarfecă, o rolă de culoarea mierii (despre care știu acum că era o rolă de scotch), un ceas de mână, niște scrisori, un pahar cu creioane colorate și niște extemporale corectate cu cerneala roșie, la acea masă stătea un tânăr și bătea la mașină. Mai văzusem de vreo două ori mașini de scris, când mersesem cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui Adrian Marino, cazanul de smoală care este dosarul de Securitate al lui Dorin Tudoran (Eu, fiul lor) și cărți precum Zaira, de Cătălin Dorian Florescu, Planul infinit, de Isabel Allende, Mesagerii ploii, de Ismail Kadare, Firesc, de Petru Cimpoeșu, Scotch, de Ioana Bradea, Poemele secretarei, de Ștefania Mihalache și încă vreo zece romane cumplite, unde numai de tihnă și alinturi autumnale n-ai parte?!? Și că, într-un așa context, Funeralii fericite, de Adrian Lustig, m-a fericit prin colecția
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de bani; Îl admira, bineînțeles, pe domnul Lastarria și de aceea nu-și ierta faptul că ceruse un pahar cu apă, blestemată clipa În care l-a cerut, mai mult ca sigur că acum n-o să-l invite să bea scotch. Majordomul aducea paharele, el le numără În gînd, le distribui la iuțeală, nu degeaba era scamator: nu, pentru el nu era nici un pahar, fiecare Își luă paharul de pe tavă, domnul Lastarria rămase ultimul, era momentul să Înceapă spectacolul. Juan Lastarria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la Chosica cu micul monstru pe care-l adusese pe lume. Dar preocupările ei estetice Îl priveau mai ales pe Julius și de cum s-au instalat, hotărî să profite de absența doamnei ca să-i apropie urechile de cap. Leucoplast, izolirband, scotch, ce n-a folosit pentru a-și atinge scopul, pînă cînd Vilma n-a mai răbdat și a Încercat să protesteze, dar Sălbatica a amenințat-o cu cuțitul cel mare de bucătărie, unul nou-nouț, cumpărat special pentru casa cea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
privirile nu i se mai Încrucișau atît de des, de fapt nu se mai uita cruciș aproape deloc, chiar dacă era Încă foarte slăbuț, mai ales cînd te uitai la el din față, din pricina urechilor lipite de cap cu leucoplast și scotch. Nu se plîngea de domnișoara Julia, care era foarte aspră În timpul lecțiilor, dar Jules Verne i se părea mult mai distractiv. Îl descoperise Într-o zi cînd ieșiseră la plimbare pin partea de jos a orașului, Într-o librărie unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l imaginez și când nu e aici. Cu mâinile în buzunare, uitându-se în gol. — Deși ce... ? — Deși n-am timp nici să respir. — N-am timp nici să respir, repetă Toma, dezlipindu-și privirea de pe geam ca o bandă de scotch. N-am timp nici să respir, repetă - un refren sau un ecou sau un motto de viață, nu mi-e prea clar. S-a făcut zece. Sunt trează de la patru. De la patru sunt trează. Trează sunt de la patru. Dau drumul
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Și Hams Și Regretel Ovidiu Pop - Trickster Ana Maria Sandu - Omoară-mă ! Doina Ruști - Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București Ioana Nicolaie - Cerul din burtă (ediția a II-a) Radu Pavel Gheo - Noapte bună, copii ! Ioana Bradea - Scotch O. Nimigean - Rădăcina de bucsau Daniela Zeca - Demonii vântului Andrei Ruse - Dilăr pentru o zi Tatiana Niculescu Bran - Nopțile Patriarhului Doina Ruști - Patru bărbați plus Aurelius Bogdan O. Popescu - Viață de aruncat și alte povestiri Ioana Baetica Morpurgo - Imigranții Alex.
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ar fi putut să vorbească liber, fără să țipe din cauza zgomotului sau să se uite unul peste umărul celuilalt. Chiar dacă nu erau ascultați, erau cu siguranță urmăriți. Odată ajunși la hotel, îl târî pe Uri direct către bar. Comandă un scotch pentru fiecare și aproape îl forță să-l termine pe al său înainte să comande altul. Dublu. Găsi întunericul barului reconfortant. —Ce e chestia asta cu fratele lui, Uri? Nu există nici un frate. —Ești sigur? —E posibil ca bunicul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în adâncul ei destul din fata de la mănăstire ca să aibă superstiții în privința provocării destinului. Același lucru e valabil și în cazul israelienilor. Chiar mai rău pentru ei dintr-un anumit punct de vedere, spuse Uri, destinzându-se treptat, ajutat și de scotch. —A-i spiona pe americani e un lucru suficient de rău și am făcut asta de vreo două ori. Dar să-i omorâm? Nu e o idee bună. Ți-ai păstrat cetățenia irlandeză? — Da, nu am renunțat niciodată la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu cânta nici o pasăre. Agentul Mancuso privi automobilul și îi văzu plafonul înfundat și aripa plină de cercuri concave, separată de caroseria mașinii printr-un spațiu de vreo zece centimetri. Peste spărtura care fusese fereastra din spate era prins cu scotch un carton pe care scria VAN CAMP’S CARNE DE PORC și FASOLE. Oprindu-se lângă mormânt, citi pe cruce „Rex“, scris cu litere abia vizibile. Urcă apoi treptele de cărămidă roasă și auzi, dincolo de jaluzelele trase, un cântec la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
text, asta te va putea ajuta să găsești biștari pentru coloana sonoră“. Eram necontenit Întrerupți de oameni care veneau să-i strîngă mîna. Stăteam la masă cu textierul lui Renoir și Carné, aveam În fața mea un pahar de whisky - „un scotch pentru puștiu’!“, decretase Prévert - de care nu Îndrăzneam să mă ating. CÎnd Îi spusesem lui Prévert că nu mă duceam niciodată să văd filme În care nu erau femei, se aplecase peste masă ca să mă bată pe umăr: „Te adopt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o vreme. — Din obișnuință. — Nu pentru că te-a lăsat Matthew cu ochii-n soare? — Și de asta. Înainte de a-și putea aduna gândurile, un bărbat masiv, roșu În obraji, cu ochii umezi, se Îndreptă spre ea cu un pahar de scotch În mână și un zâmbet plictisit În colțul gurii. — Bună, sunt Richard Leroy. Sunteți din L.A.? Întrebă el cu un puternic accent australian. — Nu, din New York, am venit la târgul de artă. — A, am fost ieri la deschidere, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
legală, mă-nțelegi, dar poate că am putea discuta cererea ta. Așa mai vii de-acasă, gîndește Wakefield, arătîndu-i drumul oaspetelui său. — Să-ți aduc ceva de băut? Eu, unul aș cam avea nevoie de o tărie. Ce să fie? — Scotch, mîrÎie Diavolul, lăsîndu-se Într-un fotoliu molcuț de piele. Celularul din buzunarul lui Wakefield a tot vibrat cu intervenție, pe parcursul acestei ciudate Întîlniri. În timp ce pregătește băuturile, Își ascultă mesajele. Este unul de la agentul de prelegeri, care Îl imploră să accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nici un dubiu: luase sufletele care trebuia. Cred că o să-ți placă whiskey-ul ăsta, spune Wakefield, Întorcîndu-se cu băuturile. E un single malt, un dar de la unul din fanii mei. Se așează pe un scaun În fața Întunecimii Sale, care soarbe din scotch și dă din cap a aprobare. — N-am fost o gazdă prea grozavă, continuă Wakefield, Îi tot dau Înainte vorbind despre mine, ce vreau eu, și alte de-astea. Dar tu? Nu cred ca ți-e prea lesne, bîntuind pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aceasta prăfuită și cu zidurile cenușii pline de sloganuri - I NEED LAND, A PLACE WHERE NO MONEY IS SPENT, THEN KICK BACK AND LIVE LIFE IMMACULATE -, cu acoperișul spart, susținut de bârne de fier ruginite și cu gemulețele lipite cu scotch. Aceste marionete somnambule și hipnotizate de muzică Îi sunt prieteni. Fete cu câte șapte cercei Într-o ureche și adolescenți cu capetele acoperite de tărtăcuțe din lână cu dungi verzi și galbene. Liceeni care fumau prima lor marijuana cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceea este limita care le face intangibile. Semnul depărtării lor, granița care nu va putea fi niciodată trecută. În apartament ar trebui să domnească o tăcere plină de sfințenie și respect. Dar nu e așa. Cineva Întreabă dacă au adus scotch, altcineva Îi telefonează medicului legist de la un celular, altul Îi blestemă pe cei de la pompele funebre care au și sosit cu o grabă inoportună, altcineva informează agențiile de presă și ziarele, altul imploră sau plânge - polițistul palid Își șterge ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de ce trebuie să taci. Panica Îl făcu să ridice tonul: - Asta nu va schimba absolut nimic. El știe totul, acolo sus, și cere sînge! Trecu Îndărătul tejghelei și, fără să ridice măcar capul, apucă una din sticlele suspendate deasupra barului. Scotch. Își turnă o porție zdravănă, pe care o dădu imediat peste cap. Chipul lui Jeanne se Încruntă de neliniște. Dintre toți copiii ei, era cel mai vulnerabil și Își dădu seama că va fi nevoită să-l susțină iarăși ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își turnă și el cu generozitate un pahar. - Da’știu că beți cu toții vîrtos În familie... Se Încruntă și trebui să facă un efort ca să-și fixeze privirea asupra lui Lucas. Acesta continuă agitîndu-și cuburile de gheață din paharul cu scotch. - Preferi să tragi la măsea de una singură, ca fratele dumitale, sau Îți pot ține companie? - Ce e cu fratele meu? articulă ea cu greu. Lucas Îi aduse la cunoștință că Loïc Înhățase o sticlă și apoi se cărăbănise. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Moebius, de pildă, sau de toroidă. Copil fiind, nu putea suporta degradarea naturală a obiectelor, distrugerea, uzura lor. Astfel, păstră ani de zile cele două bucăți rupte ale unei rigle din plastic alb, reparându-le la nesfârșit, lipindu-le cu scotch. Îngroșată din cauza straturilor succesive de bandă adezivă, rigla nu mai era dreaptă, nici măcar linii nu putea trage cu ea, nu mai era bună la nimic; el totuși o păstra. Se rupea din nou; o repara, o lipea iarăși cu scotch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
scotch. Îngroșată din cauza straturilor succesive de bandă adezivă, rigla nu mai era dreaptă, nici măcar linii nu putea trage cu ea, nu mai era bună la nimic; el totuși o păstra. Se rupea din nou; o repara, o lipea iarăși cu scotch, o punea iarăși În trusă. Djerzinski, avea să scrie Frédéric Hubczejak mulți ani mai târziu, a avut o inspirație genială depășindu-și prima intuiție, aceea că reproducerea sexuată este În sine o sursă de mutații nocive. De mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
privește surprinsă. Cum te cheamă ? — Samantha, îi spun. Îmi cer scuze pentru deranj, dar am avut cea mai cumplită durere de cap... I-am dat câteva analgezice din farmacia noastră, intervine Trish. — Foarte bine. Eddie desface dopul unei sticle de scotch și-și toarnă în pahar. Ar trebui să încerci pastilele roșii. Sunt mortale ! — Ăă... da. — Nu la propriu, firește ! Începe brusc să râdă. Doar nu vrem să te otrăvim ! Eddie ! Trish îi dă o palmă ușoară, făcându-și brățările să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fost golit complet. Fac câțiva pași prin încăpere, uluită. Biroul e gol. Rafturile sunt goale. Pe pereți sunt vagi urme pătrate, acolo unde au fost date jos fotografiile înrămate. În tot biroul nu mai e nimic decât o bucată de scotch industrial pe podea și câteva piuneze încă prinse în panoul de la avizier. Nu-mi vine să cred. După tot acest efort. După ce am ajuns atât de departe. Nu am unde să caut ? Trebuie să existe niște cutii, mă gândesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Bine atunci. Privirea ei mai trece o dată În revistă camera. OK. Vă urez o seară frumoasă. Îi auzim din nou pașii Îndepărtîndu-se pe coridor și ușa de la intrare e trîntită iar. Așa ! spune Lissy. Hai. Desfacem cu grijă banda de scotch de pe ușa Jemimei, iar Lissy face un semn ca să știm unde s-o punem la loc. — Stai ! zice, În momentul În care tocmai vreau să deschid ușa. Mai e una jos. — Spioană trebuia să te faci, spun, privind-o cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Lissy face un semn ca să știm unde s-o punem la loc. — Stai ! zice, În momentul În care tocmai vreau să deschid ușa. Mai e una jos. — Spioană trebuia să te faci, spun, privind-o cum desface cu mare grijă scotchul. — OK, zice, Încruntată. Sigur a mai pus ea niște capcane. — E scotch și pe ușa garderobei, zic. Și... o, Doamne ! Arăt În sus. Pe ușă e un pahar cu apă aflat Într-un echilibru precar, care, În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]