590 matches
-
în genere o cumpănă a judecății. Se mai inflama din când în când, ca în riposta dată lui A.D. Xenopol, Les Juifs roumains (1903), succint expozeu asupra chestiunii evreiești la noi. Lepădând afabilitatea surâzândă, socialistul cu gambetă scoate aici câteva scrâșnete. Dar îndeobște e volubil și sagace, un atu al comentariilor sale fiind bunul simț. Asistând, în calitate de cronicar teatral, la un șir de premiere, constată că mizanscenele sunt covârșite de „furoarea decorului și a regiei”, pentru că unii regizori, socotindu-se „alfa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
ud al orașului. Ceferistul de la întreținere repară provizoriu rama de geam desprinsă și face semn în carnet, peron de oameni măsurați pe linii de fugă, vagoanele de Tîrgu-Neamț depășite prin alunecare, iluminatul public pășcănean lămpi în ciorchine pe esplanadă, în scrîșnet de pietriș promiscuitatea improvizației, parcare din două Dacii și două Oltcituri înfundate la calea ferată, noapte urbană pe reperele străzii paralele, iar trupurile noastre, dacă sînt, ovaluri stau, de var, ca o greșeală Ion Barbu! congresul munților pleșuvi, trei chei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe accelerator, mașina făcuse un salt brusc înainte, iar pietonul s-a găsit prins o clipă în lumina puternică a farurilor, după care s-a ghemuit repede lângă o stâncă. Mașina l-a ocolit, abătându-se din drum cu un scrâșnet, și apoi a pornit-o zgomotos înainte. Am scăpat lanterna în iarba înaltă și am rămas în plin întuneric. Pietonul pe care Rosina fusese cât pe-aci să-l calce era bătrâna din sat care mi-o evocase în chip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am crezut că are de gând să mă lovească. Dar mi-a aplicat una din sărutările ei umede. — Ei bine, la revedere. Am să mă întorc! Ușa din față se trânti din nou, și câteva clipe mai târziu am auzit scrâșnetul de demarare a automobilului mic roșu. O secundă, am sperat că poate Lizzie s-a întors. Pe urmă mi-am spus ce noroc am avut că Lizzie n-a venit să mi se arunce în brațe după prima mea scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pustie, plină de dărâmături și șanțuri, doar câteva clădiri din partea dreaptă de sus, a străzii, ramăseseră în picioare triste și însingurate, ca niște oameni hăituiți. Într-o zi pe neașteptate, intrară în acțiune buldozerele și în nori de praf, și scrâșnet de șenile sfărâmară neîndurător și ultimele ziduri din partea de sus a străzii, scăpate de demolarea precedentă. Aceeași tristă soartă a avut-o și faimoasa clădire „Corso”, fost „Palat Sturzesc”, în care si-a avut sediul renumitul Jockey-Club și Maison Jockey-Club
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și omul, de sub dictatura Naturii. Aparent paradoxal, se apropie de om, acela care le oferă, fără să știe, prin simpla sa prezență, și protecție, și hrană; precum veverițelor, dintre care unele se grăbesc la cursuri, traversând strada la Universitate În scrâșnetul frânelor. Și fug la oraș dar, spre deosebire de veverițe, când bagă de seamă că pădurea s’a pustiit. Și așa, spre Universitate se Îndreaptă și nevăstuica. Uliul cu pricina a făcut o poate Împotriva voinței lui. Dar a Învățat astfel că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
n’am probleme cu superstițioșii - să-mi spună Moti; dar el Îmi spune Motișor... Pe unde locuiesc eu, lângă Grădina Botanică, hălăduiesc mulțime de veverițe; toate roșcate. Le dă laba. Dar mai la vale, la Universitate, traversează ditamai bulevardul provocând scrâșnetul frânelor, niște veverițe - sunt animale antropofile - cam negricioase. Ca aceea care zburdă În curte la Radio Iași. Dar duceți-vă la „Eternitate“ (una de doar 7 ani totuși) - nu de tot, că e prea multă răcoare acolo - care beneficiază din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și-a zugrăvit impresiile de la Iazu Vechi într-un lung poem despre colectivizare. O încercare a dușmanului de clasă de a demola scena a fost dejucată de proaspăt unita țărănime. Poetul încă nu renunțase la scheme, întrebuințând tacâmul de rigoare; scrâșnetele cu spume la gură și ura care țâșnea ca niște cuțite din ochii chiaburilor. Curând schemele proletcultiste îl vor dezgusta pe Labiș iar poezia sa anecdotică nu va mai fi selectată în volum. Versurile de acest fel vor rămâne înmormântate
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
subsolul Comitetului Central. La sugestia, se pare, a lui Barbu Petrescu, Ceaușescu organizează un miting a doua zi, 21 decembrie. În timpul discursului rostit de Ceaușescu la mitingul din fața C.C.-ului se aud brusc țipete de femei, răpăit de gloanțe și scrâșnete de tancuri. Ce se întâmplase? La mitingurile lui Ceaușescu, de regulă, echipa de sonorizare utiliza o bandă de magnetofon cu urale, aplauze și lozinci, amplificate prin stații în întreaga zonă. Pe 21 decembrie, o echipă instalată în podul Ateneului s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
la rețeaua de amplificare a Pieții Palatului și, în plină cuvântare a lui Ceaușescu, a introdus în stație o bandă sonoră înregistrată anterior, la represiunea din fața Catedralei de la Timișoara. Pe banda se aud urlete de femei, răpăit de mitraliere și scrâșnete de tancuri. Pe 21 decembrie, cănd bandă este introdusă în stația de amplificare de echipă din podul Ateneului, lumea adunată la miting aude răpăitul de gloanțe și urletul femeilor dinspre zona Victoriei. Cei prezenți intra în panică, refugunda-se. Ceaușescu, lipsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
o sobă de tuci." Mașina rula cu un foșnet monoton și aspru, șoseaua șerpuia la stânga și la dreapta printre coline cenușii, prin vâlcele ascunse; de jur împrejur se așternea o liniște nesfârșită. La intersecții sunetul se amplifica brusc, devenea un scrâșnet prelung, apoi dispărea șoseaua rămânea stăpânită de un singur zgomot apăsat și anost. Dealurile înalte se înfățișau acoperite de vii și livezi ruginii, iar mai sus, spre coamă și vârf, de păduri desfrunzite. Ca să treacă timpul mai repede și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mașini din seria 140.200, capabile să ia munții în piept și să treacă fluierând Carpații! Locomotiva stephensoniană avea totul la vedere, așa că-i înțelegeai truda și efortul doar văzând opintirea pistonului în capul de cruce, ascultând geamătul bielelor cuplare, scrâșnetul bandajelor și strănutul spasmodic al aburului slobozit din cilindri. Suratele lor de astăzi, fie diesel, fie electrice, sunt niște impersonale cutii lustruite pe roți. Totu-i ascuns, nimic la față de cortină, iar perfecțiunea depersonalizează. Pur și simplu mi-e dor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
luminezi cîteodată? De unde frăgezimi mai arăți ? omule, sfântule, rupt în bucăți pe cruce, în furcă, pe roată ? Pesemne că pe acest temei Radu Gyr, ca exponent al unei întregi generații, își manifestă „Crezul”: Puneți-mi lanțuri și cătușe Să sune scrâșnetul hain Și mii de lacăte la ușă Eu tot ceea ce-am fost rămân. Aceste versuri mă duc cu gândul la părintele Oprea Crăciun, căruia numeroșii ani de temniță nu i-au diminuat simțul umorului, manifestat pe fondul unei înalte
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ceea ce trebuia la un moment dat. Fiecare ființă intrată În această lume Își construiește, din astfel de „frânturi” de trăiri, un univers existențial În care se mișcă mai bine sau mai prost. Unii o dau În bară Încă de la primul „scrâșnet” al vieții, iar alții au impresia că o duc bine până la sfârșit. Ne făurim un rost și o motivație existențială care ne determină să ne mișcăm și să trăim În consens cu aceste tresăriri. Contează mai puțin dacă acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Geo Dumitrescu, adoptând și el disimetria în versificație și mai ales expresia violent prozaică, ca în Baladă a dimineților cenușii, dedicată filosofului Ion Petrovici: „La cinci și jumătate precis, / Ceasornicul mă dă afară din Paradis./ Pe străzi, trec tramvaie cu scrâșnet de fier,/ Sirena fabricei aleargă înnebunită prin cartier”. Virtuozitatea prozodică îi caracterizează și traducerile din mari epopei ale lumii. SCRIERI: Fluturi de bronz, Focșani, 1937; Hronic (divertisment), București, 1941; Grădina cu cactuși, București, 1969; Orații, București, 1972; Amurgul zăpezilor, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
să vă întrerup din dans, dar vă invit la puțin suspans". De megafon este conectat un fonograf, așa că pune un disc produs de Riverside Records cu zgomote de cursă ce constau în mare parte în zgomotul motoarelor turate și în scrâșnetul roților pe linia de plecare. Ei bine, nu a întrerupt dansul efectiv, dar o sută de adolescenți au părăsit ringul când au auzit zgomotele de cursă" (80-81). Subcultura și-a făcut auzită sirena imnului său. Deși poate pretenția lui Capote
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literară”, „Viața românească”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „22” ș.a. Nume de referință în proza psihologizantă a „promoției ’70”, S. intră în atenția criticii chiar de la prima carte. Proza din Așteptând în liniște e „comprimată, învăluitoare și febrilă, realistă fără adjective, dramatică fără scrâșnete inutile, subtilă pentru că e simbolică dincolo de aparența aridă a cotidianului” (Dan Culcer). Povestirile impun prin seriozitatea scriiturii și înverșunarea introspectivă, mai puțin prin anvergură și efecte spectaculoase. În notă cehoviană, naratorul etalează existențe abulice, oameni oscilând într-o ceață existențială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
nu vrea sau nu poate să ne ajute. Scrisoare în gând PITEȘTI Opriți-vă din hohote, nebuni!!! în râsul vostru negru Fierb clocote de sânge Din rânjetul satanicei furtuni. Pe cine-ați răstignit din nou, nebuni? Ce cântec sfânt în scrâșnet greu se frânge... O!... Dans în ritm macabru Apocaliptic ropot De prohodiri ciudate Cer negru Negru de clocot Ce-ntunecat se zbate Și Bate... Bate... Bate... Morți vii Stafii și câte-un înger mat Ce-a înghețat Plecat în veșnicii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
așteaptă fericirea veșnică, de vreme ce tot tu, le ceri cote la Armistițiu și unt pentru „glorioasa” armată roșie, iar bieților săteni le chiorăie burțile de foame?! După cum vom vedea în continuare în acest episod, s-a putut. Cu amenințări, intimidări, înjurături, scrâșnete din dinți, arestări în miez de noapte, deportări în alte localități sau locuri și mulți securiști, s-a putut. După 19 noiembrie 1946, comuniștii și aliații lor de paie vor avea cu ce se lăuda. b. „Coperativele din oraș nu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
dat ne va arăta pe noi în adevărata noastră lumină, ce-am făcut cu viața noastră și mai ales ne va întreba dacă suntem mulțumiți de noi înșine? Pe mulți îi va aștepta o mare dezamăgire, pentru mulți va fi...,,scrâșnet de dinți !” Isus Christos ne îndeamnă clar în acest sens: ,,Căutați bogății în Cer și nu pe pământ!” ,, Nu căutați slava oamenilor, ci căutați slava lui Dumnezeu!” Privind retrospectiv la propria mea existență, am înțeles că ceea ce mi s-a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
protecție, de iubire totală și desăvârșită. Undeva, în lumea asta, la o margine de sat, o mamă singură cu șase copii plângea nenorocirea care se abătuse brutal și nedrept asupra familiei sale. Dubița neagră a demarat din fața porții cu un scrâșnet violent, scobind pământul zgrunțuros de sub roțile din spate, accelerând cu viteza ghepardului în secunda în care a hotărât prinderea și uciderea victimei. Stând pe băncuța îngustă, rezemat cu spatele de peretele dubiței în momentul demarării în trombă a mașinii, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt și trosnetul focului din vatră ... Un ciocănit în poartă. Bătrânul cufundat în rugă nu clintește... Nu clintește nici la a doua bătaie, nici la scrâșnetul ruginit al balamalelor. Așteaptă, sunt în rugăciune, șoptește bătrânul fără să ridice capul. În obscuritatea chiliei, abia se deslușește omul rezemat cu spatele de ușă, tăcut, respectându-i ruga... Șuierul vântului, ploaia și tusea seacă a străinului. Bătrânul își face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o scândură pe care scrie cu litere mari: "TALHARI" Porțile grele de stejar, legate în fier, scârțâiră prelung din balamale, deschizându-se. Să coborâți stârvurile aistea! poruncește Ștefan. Destul mi-au împuțit cetatea! Și dă pinteni, întrând în curtea cetății. * Scrâșnetul lanțurilor, tropotul cailor, zarva o făcură pe Maria să arunce cartea și să dea fuga la fereastră, pe care o deschise smulgând-o aproape. Ploaia îi biciui fața, orbind-o. Curtea nu se vedea, era dincolo de al doilea zid de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
subterfugiu extraordinar, le aranjase așa încât să pară însărcinată. N-am dormit toată noaptea. Următoarea zi, luni, la 8 fără un sfert, totul s-a reluat; s-a instalat [numai] anticarul, marele șef n-a mai venit. Scara bibliotecii scotea un scrâșnet lugubru când se deplasa de-a lungul rafturilor; agentul cerceta cu îndemânare și întorcea cărțile alese, rămânând totuși agreabil și căutând să fie politicos; a ales 475 de cărți, pe cele mai bune; mi-a spus că el are obiceiul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Prin perdeaua densă a fulgilor de zăpadă care continuau să se așeze, la o grosime de mai bine o jumătate de metru, în liniștea aparentă a zilei, eu îmi vedeam de - ale mele. Se auzea doar zgomotul apei Trotușului și scrâșnetul roților zecilor de vagoane care se depărtau mânate pe calea ferată - dus și întors. Îmi amintesc și acum durerea puternică pe care am simțit-o când, ajungând acasă, l-am găsit și văzut pe tatăl meu mort. Aspru cu mine
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]