982 matches
-
punînd mîna pe clanță, rămînînd o clipă în cumpănă. Să știți că nu e de glumă, eu în locul vostru n-aș mai face mulți purici pe-aici. Nu merită riscul, adăugă pregătindu-se să iasă. — Atunci afară odată, jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
clai pisti gramadî, pă-n sî dau gios din vârfurili celi treci mult șî ghini! După ce Va a numărat cele câteva gări și halte, a reținut câteva nume de localități, șarpele de fier s-a oprit scoțând aburi pe nări, scrâșnind din dinți și aprinzând scântei În șina de cale ferată. Ochenoaia, cu juvaeru’ de mână și cu un bagaj apreciabil, a coborât pe peronul micuței gări din târgul Vasluiului și s-au Îndreptat spre sala de așteptare. Cu statura sa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
demers, pierdut din start. Ilarion fuge, trece de casa lui, apucă să coboare pe străduța Împăcării și apoi aleargă în zig-zag pe străduțele din cartierul său. Cîinii, afurisiți cum sînt, îi dezvăluie oarecum traseul. Mașina celor cu dinții galbeni zbîrnîie, scrîșnește și aleargă bezmetică pe ulițele strîmte ale bătrînului cartier. După kilometri de alergătură, Ilarion simte că se sufocă. Nu mai poate și mașina aceea afurisită zbîrnîie și caută. Sare un gard imens de cătină și se ascunde sub el. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trageți de timp. Ce operație grea? Ce timp de revenire? Dacă am admis ora zece, cum vă permiteți să-mi spuneți că veniți la treisprezece și...? ― Fiindcă situația o impune... ― Bineee!!! - a răsunat glasul amenințător al securistului, clipă În care, scrâșnind, a trântit receptorul, Însoțind gestul de vorbe mestecate cu ură: „Lasă că vă arăt eu vouă, burghejilor!!!”... Directorul a zdrobit și el o Înjurătură Între dinți, Înjurătură care ținea loc de „La revedere”... ... Profesorul Hliboceanu, Împreună cu doctorul Vatră și cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrece orice măsură. Este ceva fără precedent. Unde am ajuns?”... Drept urmare a replicat: ― Da’ cine te crezi dumneata, de Îți permiți să dai buzna peste o echipă de medici care se luptă să țină În viață un om??? Afarăăă!!! - a scrâșnit profesorul Hliboceanu, ca un vulcan care este În pragul erupției. Securistul, ca și cum nu ar fi auzit avertismentul profesorului, a continuat să Înainteze cu pas apăsat, de răcute... În clipa următoare, profesorul a simțit răsuflarea agitată a securistului În ceafă... Până
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de șocat... Încât n-ai Înțeles că trebuia să vii cu un brancardier? Complet debusolat, cu ochii dilatați ca În fața unei primejdii iminente, doctorul Cuc a făcut un pas spre securist... Profesorul - al cărui calm era recunoscut - a ordonat, aproape scrâșnind: ― Dacă În două minute nu dispari de aici cu tot cu acest hoit, poți să-ți depui demisia!!! ― Soră! - s-a auzit glasul scâncit al doctorului Cuc - cheamă un brancardier. ― Cum Îți permiți??? Ea are alte atribuții. Dumneata să alergi după brancardier
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pocnit peste bot... ― Așa! Mama voastră de trântori! Tu, care atunci când glonțul secera vieți sau ne schilodea, ai stat ascuns după fundul nevestei, strigi la mine ca la un rândaș? Să Îndrăznești să scoți doar un singur cuvânt și... - a scrâșnit Petrică, În timp ce scotea scântei din privirile umbrite de sprâncenele stufoase și bine Înspicate... Călca apăsat!... Poftește! - a fost răspunsul profesorului la bătăile În ușă ale lui Petrică... ― Bine te-am găsit, Nicule, și iartă-mi figura asta de zurbagiu! ― Da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de hățuri și căruța începu să gonească la vale. Culae își întoarse capul și mai apucă să zărească o umbră stând nemișcată în drum, apoi umbra se mistui în noapte. 3 Căruța continua să gonească la vale, zgâlțâindu-se și scrâșnind din toate încheieturile, apoi o cârmi într-o șosea pietruită și largă, unde își mai domoli mersul. Culae recunoscu drumul pe care venise cu o seară mai înainte și zări undeva în dreapta, nu departe, râul și podul cel mare. Mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o noapte fără lună, foarte puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse sub jilț, coboară și degajă drumul cu repeziciune, fără nici o vorbă, fără nici un gest inutil. Deși sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
plus toate taxele încă un an pe deasupra. Dar și așa încă nu se știe cum o va scoate la capăt, că două corigențe nu-i lucru de șagă! Trebuie să înveți toată vara! Bădia a făcut ochii mari și a scrâșnit din măsele, și s-a făcut alb ca varul, și și-a făcut semnul crucii: Piei, diavole! Nu se poate! Asta nu se poate, părinte! Dispari, diavole! Ba se poate, bădie Silvestre! Și încă să mai știi una tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dădeam aere de lider spiritual. Se pare că și gagicile care urmau să se înscrie în clasa I gagicile de la litere șchioape, după nomenclatorul Ninetei îmi făceau ochi dulci, deși îngerii lor păzitori, niște bunicuțe mereu înăcrite, le pișcau profesionist, scrâșnind printre dinți care aveau pauze precum claviatura distrusă a pianului bunicului tot felul de drăgălășenii în care era picurat etern și cuvințelul depravat. De-atunci am priceput că domnișoarele sunt atrase ca un magnet de specia aceasta umană specială a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foarte mult la cuibul cu puișori, să nu cumva să facă ei, domnii îmbrăcați aidoma de croitor, altceva decât să arunce o privire pe balcon. Costumatul care părea mai răsărit s-a uitat zâmbind cu mutra altuia către celălalt, a scrâșnit un Dumnezeul mamei ei de treabă și duși au fost. Motiv bun pentru ca Liță să brodeze pe o temă care nu a prezentat mare interes: prin preajma blocului dau târcoale niște inși care iubesc mult păsările, dar sunt supărați din cauză că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
auzul cu semne de mare hărmălaie de scârțâituri; dar n-a cedat. Burtă Multă a rămas încremenit, în poziția aș vrea să mă ridic, trăgând discret cu ochiul către scaun. Și-a priponit ușor mâinile pe birou și, strâmbându-se, scrâșnind din dinți, a-nceput să se ridice milimetru cu milimetru. Scaunul nu mai scârțâia; scâncea ca un copil neajutorat. Când a ajuns la verticală, a oftat aproape uman, ca o osânză eliberată, și a aruncat către scaun priviri de fiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o consultă pe femeie spunându-i ce are de făcut, grăbindu-se să plece ca să nu mai fie întâmpinat de alți bolnavi. Se urcă la volan și îngândurat fiind, era gata, gata să lovească un bătrân care traversa strada neregulamentar. Scrâșnește din dinți ca să nu-l înjure în timp ce frânează brusc, dar răbdarea ajungându-i la limită îl întreabă: Ce faci taică? Ți s-a urât cu viața? Bătrânul speriat, se dă repede la o parte și Matei își continuă drumul. Ajungând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sub tăcere, deși ne îndepărtează de tema noastră, este altul: iată-mă, umbră pustie, la calculator, în seara de 30 decembrie. Este miezul nopții și, afară, desigur, ninge din nou, într-o scânteiere fără sfârșit, de ceasuri bune. O lopată scrâșnește. Mă reped la geam, incredulă. Presimțirea mă cuprinde cu groază. Groaza devine sfântă atunci când gândul abia înflorit mă dezvăluie, într-adevăr, Pythie internațională: sub pervazul ferestrei, se mișcă, vioaie, o umbră în întunericul străfulgerat de alb. Este vecinul de la parter
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
câștige existența cu lovituri de spadă și de pumnal... E limpede? Alquézar ținea documentul cu vârful degetelor, de parcă era otrăvit. Se uita la căpitan cu ochi injectați, părând gata să fie lovit de dambla. Mânia și pica Îl făceau să scrâșnească din dinți. — Limpede ca apa, Excelență. — Atunci te poți Întoarce la treburile domniei tale. Și fără a-și mai ridica privirea din hârțoage, omul cel mai puternic din Europa Îl expedie pe secretarul regelui cu un gest neplăcut al mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
răspunzi. Să iei contact cu lucrurile, cu evenimentele, în mod nemijlocit. În relație directă. Să nu primești nimic, să nu cedezi nimic. O mică tornadă îți vâră țărână în ochi, în nas, în urechi. Ai gura închisă, dar între dinți scrâșnește ceva. Îți treci mâna peste față. Rămân dâre. Te apleci asupra artezienei, te clătești, sorbi, gâfâi. Sudoarea se prelinge prin toți porii. Abia aștepți să ajungi acasă. Să dormi un ceas, o zi, o săptămână. Niciodată nu ai fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de dans. Această înaintare precipitată printre primejdii și brusc oprită în poziții întîmplătoare, de multe ori tot așa de absurde ca ale unui model de sculptură, se repetă într-un ritm neregulat, căci, dacă am atins un vreasc sau am scrîșnit cu încălțămintea într-un ghețar, cîntărețul pare a voi să cunoască ce se întîmplă în preajma lui. Deci tace, așteptînd. Tace, ca să poată vedea și auzi. Cît tace el, ca să poată vedea și auzi, eu stau în poziție sculpturală și ridicolă
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
este un fenomen frecvent intalnit la copii. Aceștia realizează, în timpul somnului, activități pe care le-ar desfășura în mod normal, în timpul stării de veghe. De obicei, apare între vârsta de 4 și 8 ani. Bruxismul - cunoscut popular sub numele de scrâșnit din dinți. Este recomandat consultul specialistului pentru a împiedica tocirea sau ruperea dinților. Somnilocvia - vorbitul în somn. Nu constituie o problemă majoră, dar este o dovadă a strestului de zi cu zi. Aceste dereglări de somn apar la toți oamenii
Somnul-condiţie esenţială în menţinerea sănătăţii () [Corola-journal/Journalistic/68356_a_69681]
-
câte unul/ măsuram apa hm nu mai e mult se/ scufundă încet dar sigur// dar corabia se scufunda atât de încet/ încât după o viață de om încă/ mai ieșeam unul câte unul și priveam/ cerul și măsuram apa și scrâșneam din dinți/ și spuneam asta nu e o corabie/ asta e o.../ asta e o..." (pag. 309) Acesta nu e, în ciuda opiniei generale și avizate, un poem, acesta e un capitol, cel din urmă, din recidiva romanescă a lui Matei
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
Însă el nu mai este nici doar o marotă în filmul lui Porumboiu, niciunul din acești polițiști nu frizează ridicolul, nu reclamă tâmpenia absolută. De la bun început, tânărul polițist demonstrează că știe să facă să meargă toate rotițele sistemului mai scrâșnit uneori sau mai rapid alteori, pentru a obține rezultatul dorit. Își redactează minuțios raportul la capătul fiecărei zile, munca sa este una care necesită răbdare, cu reversul ei, monotonia. Dacă Porumboiu s-ar limita la consemnarea cazului de conștiință și
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
Cel înalt, ca pădurar, avea pușcă, ceilalți - securi cu mânere lungi. Așa înaintau spre Humpleu, pe o urmă, în imensitatea de omăt neîntinat care le pudra cu minuscule cristale, până la genunchi, opincile îndesate și nădragii de țundră. Zăpada se surpa scrâșnind sub picioarele bătrânului Maftei. Și, pe unde treceau, rămânea în urma lor un șleau adânc, cu luciri albe de oțel pe suprafața înspumată a zăpezii imaculate. În câmpia de la Poieni, bătrânul se opri brusc și arătă cu mânerul securii în sus
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
tenebre și vine irezistibil, spre el; o prezență subtilă, insidioasă, care-i pătrundea întreaga făptură. Și murmurul ei îi năpădea urechile asemena șopotului unei mulțimi cuprinse de somn; vibrații subtile îi penetrau ființa. Mâinile i se încleștau convulsiv, dinții îi scrâșneau în chinul dureroasei străpungeri. Și-a întins brațele cuprinzând întunericul străzii, ca să rețină, să strângă prezența evanescentă ce dădea să-i scape ocolindu-l și ațâțându-l; și strigătul pe care-l strangulase de atâta vreme în gâtlej i-a
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
înțelege o temă decât dacă te-ai înfuriat pe ea sau, mai bine zis, decât după ce ai ajuns la disperare încercând s-o rezolvi. Pentru filozoful german, condiția înțelegerii este intuiția, dar începutul ei este furia. De aceea, Schopenhauer scrie scrâșnind din dinți și luptându-se la propriu cu fiecare nuanță asupra căreia se apleacă. Așa se face că, cercetând principiul rațiunii suficiente, mai înainte de a trata chichițe și a opera distincții, el atacă autori și critică cărți. E un război
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]