975 matches
-
Oricât de vizionar ar fi, Horia Stanciu - ce se vrea cronicarul vieților paralele - știe că avansează într-o „lume a umbrelor”, unde apocalipsele se ghicesc pretutindeni. El fantazează livresc, mizând pe o ieșire providențială din labirint. Dan Stanca nu imprimă scribului din text magia teurgiei. Chiar dacă Horia caută avid sensurile ascunse ale existențelor ratate. Numai că simpla cultivare a prieteniilor redresate de relaționări mateine și mitologice nu ajunge. Autorul-narator va încorpora spovedania lui în inginerii hermeneutice. La fel cum, în istoria
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
măsură, fierbinte, participativă și exaltantă”. Or, constată el, la Liviu Georgescu lucrurile se petrec invers: „cu cît e mai intens spasmul developat, cu atît e mai rece și mai insensibilă relatarea. Rolul poetului e doar cel de instrument revelator, de scrib al văzutelor, de martor al propriei drame”. Poetul ar da numai „raportul de angoasă”. Mi-e teamă însă că, dacă în Ziua de dinainte se petrece, cum zice Mircea Martin, o mutație, ea are un sens care merge în direcția
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
tremurul bărcii/atingerea nisipului mă împrăștie-n noapte/pe val amorțesc fresce și iubite/cu strigătul matern pe buze//cineva-mi sustrage din nou poezia /din vârtejul grădinii/să fie paznicul înveșmântat în albastru/cel care acum se preface în scrib neîndemânatec//ce va fi oare cu el/ când va da de lumina zilei/ în ținuturile mele întunecate”. Versurile care articulează o geografie literară a sudului se întâlnesc cu cele închinate tatălui sau bunicului. El e pe urmele tatălui: „dimineața mă
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
încarcă bateriile morale cu apetența unor paralelisme de-o emfază calculată. Se fortifică prin hiperbolele care îi oglindesc decepția. Aidoma unui faimos comandant de oști, lansează turmei ignare un îndemn salvator care însă nu e ascultat: „«Pregătițivă cămilele, grînele și scribii, mîine trecem Alpii!»,/ le-am strigat după un timp, dar ei au spus că sunt nebun/ și mi-au șters numele din anale. Atunci am trecut Alpii de unul singur pe elefantul meu” (Dincolo de Alpi). Dimensiunile temporale cu care înțelege
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
ah, blocuri, de ce nu aveți voi sfîrșit!)” (Umbra trestiei pe cer). Despărțindu-se cu superbie de „haită, trib, turmă, gloată, cortegiu”, declară solemn că locul îi este Egiptul (un Egipt „nesfîrșit” desigur), în care porcii umblă prin aluviunile Nilului, iar scribii descriu întîmplările „după pofta inimii faraonului”. Premisă ce-i îngăduie a halucina în fața confidentei: „îi spun în fața blocului, «auzi, se aude vuietul mării!»/ «nu, este zgomotul ploii», îmi răspunde aproape în șoaptă,/ «uite, zăresc o piramidă!» îi spun pe strada
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
răsputeri să clintească publicul cetitor din nepăsarea lui absolută. Întru scopul acest, amănuntul porcos, scenele erotice, împerecherile în serie, unite cu expresia cât mai de-a dreptul trivială și pornografică, și cu tot ce poate născoci mai deșănțat închipuirea unui scrib libidinos și obsedat, care se adresează unei clientele de lupanar, au fost servite pe săturate. Căci pe lângă faptul că Dumitriu a înjosit arta romanului până la o simplă înnădire de anecdote de rușine, atârnate în toată mizeria lor pe frânghia de
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
o frumusețe nici omenească, dar nici bestială..." (Incognito). Restul e lesne de ghicit. Imaginația romancierului nu face dificultăți cititorului. Cred că e de prisos să citez și scena freudian-erotică dintre mamă și fiu. Freud este, de altfel, maestrul și inspiratorul scribului erotoman. Panorama obscenă a viciilor, filmul abject al perversiunilor sexuale, al năravurilor solitare, al spurcăciunilor "oedipiene" se desfășoară fără omisiuni, mai cu seamă în romanul Incognito, o adevărată spovedanie psihanalitică a slăbiciunilor secrete, a metehnelor atavice ale autorului. De prisos
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
O povestire buzattiană este Scorpionul galben, cea mai bună a volumului. Raul trebuie să facă un reportaj publicitar despre litoralul tunisian. Ajuns în Egipt, după ce e fascinat de o femeie misterioasă, Selchis, naratorul Raul se trezește numit fie Ra, fie scribul, și astfel rătăcește sensurile realității. Radu Țuculescu recurge la soluția fantasticului ivit din suprapunerea miturilor. Conversia are a face aici, la fel ca la Eliade, cu aglomerarea mizelor sacre în cele profane. Selchis poate fi regina diabolică care-și omoară
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
-i cît dovleacul Și n-o mai pot rostogoli. Iubitei i se-nmoaie cracul, Sînii clocesc pilafuri gri; Patul își flutură cearceafuri Leoarcă de-amor în cești de-amurg, Din vazele zvîrlite tandru Razele cad, crinii se scurg, Ci eu, scrib vechi, însemn cu acul în colț de ochi, ce-a fost, ce-o fi... De astăzi clipa-i cît dovleacul, Nu o mai pot rostogoli.
Fără titlu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15516_a_16841]
-
chip și buze de ascet - luminișuri să imite stalactite/ stalacmite peștera epithalam eva oarbă-orb adam. Pod de frânghii luna spală și pe-al soarelui genunchi pare o femeie goală tristă vergură vestală bolnavă de poesie - vecinica epilepsie - la-nserare să-ngenunchi. Scrib/aed la curtea lor sângele nevăzător le punea la dezbrăcare reci odăjdii sclipitoare ferecând un ornic blând cu brățări și lănțișoare. Șlefuiam modern cu artă cearcăne cât marea-moartă împilându-l în idilă - a metaforei mantilă - șarpele/ aproapele bazileul-patriarhul via/oful
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
s-o vadă când toți se uită numai spre orion de unde vor veni extratereștrii și tu te vei întoarce în ploaie chiar dacă pe drum ți-ai pierdut aripile o chhedo taraane milan ke pyaare pyaare sang hamaare la pagina 60 scribul medieval a desenat o salvare smurd ca pe un înger lacrima mea este dusă la reanimare am deschis o ușă spre amintiri dar întunericul din subsol m-a speriat iarbă și flori sunt ochii tăi cei care nu m-au
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/3119_a_4444]
-
nasc astfel critici de teatru și film cu mult aplomb și fără nici un instrumentar specific. Însuși faptul că scriu, le conferă autoritate. Fatalitatea accesului la discurs", s-ar numi, cu neologisme de bon ton. În același timp, toți aceștia sunt scribi devotați ai comentariului impresionist, ai verdictului sastisit și ai desființării cu intenția și efectul descurajării. Tonul mofturos și fronda generală sunt mai percutante. Acesta este efectul (mai puternic, mai eficient) retoricii negative. Când nu este abordată retorica negativă întâlnim tonul
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
e departe îl amăgește pe bătrăn, cum pentru fiecare om ce-și dă sfârșitul lumea se termină. Știe că nu e așa, că nu în această înserare se va despărți de sine, pe genunchi ține deschisă cartea la fila unde scribul de acum patru milenii vestea pieirea grabnică a mărețului Egipet, ars de secete, muncit de revolte, pierdut din mâini de faraon, uitat de zei, pe când moravurile se degradau până la excese de necrezut, iar lumea se umplea de tâlhari, asasini, parlamentari
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
țărmul nimănuia și în burduf nu mai am vin și timp, îmi cânt cu ochii-n zare ale-lui-ia, ca un pirat ce pleacă spre Olimp... POEM COSMETIC simpatică cerneală-i demodata. Mileniul, suspectat c-ar fi ocult, le dă la scribi o șansă fără pată și toți poeții scriu la modul smult. un înger a scăpat din colivie. să vezi scandal prin pajii-n cozondraci! chiar Dumnezeu drăguțul și Ilie i-au dat pe baizbuzuci la mii de draci. cu epocile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
deosebește radical de aproape toate dictaturile din istorie a fost, cum se zice, baza ideologică a puterii absolute și discreționare. Și iarăși ne vedem confruntați cu acest instrument care până în zorii secolului trecut era apanajul micului și singuraticului intelectual sau scrib, retras în incinta unei școli, mânăstiri sau cabinet - Ideea! xistă o frază în Hegel care nu numai că certifică încă o dată poziția sa idealistă față de relația subiect-obiect sau față de originea materiei, dar ne arată convingerea adâncă a filosofului în forța
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
-l desparte politicește de noul său amic; oricum nu-l interesează decât poezia, donner un sens plus pur aux mots de la tribu. Vladimir nu preconiza nici el o poezie politică, angajată. O considera necesară, utilă, dar prefera să lase unor scribi o astfel de sarcină subalternă. Spiritul lui nobil se străduia către înălțimi. În ciuda gravitației ce-l trăgea jos. Era o pasăre grea, o gâscă sălbatecă ce vrea să treacă un lanț de munți: se vedea efortul de-a lua înălțime
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
din esențele lor diferite/ ca alergătorii olimpici din genunchii lor cangrenați/ scriu ca să nu mor ca să nu las parastase/ zile cocoșate în firul prea egal al mătăniilor/ nu vreau să fiu rău cu pereții mînjindu-i/ cu circumvoluțiile speriate ale unui scrib bărbos/ scriu ca să sparg lentila microscopului/ cu fulgerul unui microb" (Parastas). în temerarul verb poetic ,țiuie setea neîntoarsă de om" (missa computerensis șdicteuț), setea realului ,total", pururi proaspăt cu fața îndreptată, prin intermediul abisului, spre originar. Din punctul nostru de vedere
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
a fi selectiv l-a făcut pe Robert Adkinson să omită unele semne și simboluri importante, dar volumul e revelator tocmai prin eclectismul său concis, dacă pot spune astfel. Realizezi, de pildă, dintr-o ochire că babuinul care simbolizează zeitatea scribilor pentru egipteni are o perfectă pereche în maimuțele-scribi din arta mayașă. E, desigur, o carte care limpezeș te prin câteva imagini ceea ce cuvintele, oricât de nimerite, nu reușesc decât printr-o trudă mult mai complicată.
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
Sorin Lavric Mihai Buracu, Eu sunt scribul... Amintiri și poezii din închisoare, cuvînt înainte, studiu introductiv și adnotări de Alin Mureșan, Editura Filos, București, 2012, 322 pag. Mihai Buracu a fost arestat de Securitatea din Caransebeș în 1949, după absolvirea liceului. Făcuse o chetă împreună cu colegii de
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
diverse personaje importante pentru Turcia, între care și Atatürk - au loc împușcăturile, moartea năpădind astfel și ultimul spațiu liber din oraș) dau dimensiunile multiperspectivicei trame. Orhan Pamuk, la fel ca și Günther Grass, și-a dorit să fie artist, iar scribii și miniaturiștii romanelor sale, cu dialogurile lor eretice, sunt alter-ego-uri care au de înfruntat neîndurători tradiționaliști. Dacă drumul său a început de la o proză „ruptă de realitate”, în scurt timp a ajuns la cel mai acerb pamflet politic. Dar asta
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
orizontale trase de caii albaștri ai soarelui pe trasee furate după curgerea rîurilor în fîntîni. Mereu această depărtare care dublează străzile, care apropie casele, care scoate odaia în grădină și pendula o face să plutească pe lac, minți cu nerușinare scribule, în mîneca ei cîrtița e infinită, adolescenții n-au nimic de pierdut, dinții lor sunt ca dicționarele niciodată știute în întregime, mușcătura cea mare e mută, mușcătura nu mă mai sperie și muțenia mi se cuvine, doamne voi fi ca
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
genunchii tăi/ cenușă de clopote...". Iată veștile pe care ni le dă Ion Horea despre starea propriei ființe și poezii prin cea mai recentă plachetă de Reversuri (Editura Ardealul, Tg. Mureș, 2005, 100 p.). Refugiindu-se în poezie, așa cum odinioară scribul la plăcile de lut, cu speranța de a lăsa celor ce vor veni după sine un semn, o urmă, o mărturie, Ion Horea se însoțește cu duhul filosofic al declamației blagiene, dar și cu cel al psalmilor arghezieni: De când aștept
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
singurul său cuvînt afară din el născîndu-i poema Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre floarea de lotus încremenită parcă plutind Ierihon De mai mult timp poema stearpă era nici un alt cuvînt din ea
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
cu mîna lui de țărînă scrie pe ascuns tot ce aude cînd vorbește singur Stăpînul și n-ar vrea să se știe fiindcă fidel lui pînă la capătul ultimului cuvînt în pîrgă încă înainte de-a-i fi fost arătat întîiul Scribul îl urăște tot pe ascuns cu gustul poemei în gură.
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
ritual aș urî hîrtia, stiloul, bătătura de la degetul mijlociu, crisparea și transpirația, petele de cerneală, tremurul mîinii ce-mi stîlcește caligrafia, și tot așa. Prin ritual însă, toate piedicile care mi-aminteau cît de mărginit sînt în ființa mea de scrib manual capătă înfătișarea unor aliați, a unor prieteni de care, de-ar fi să mă despart, aș suferi. Și-așa se face că ajung să-mi îndrăgesc propria caligrafie, oricît de urît aș scrie de mînă, așa se face că
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]