4,125 matches
-
Scriitura lui Miron Manega este a unui inconformist, așa cum, din plecare, i-a fost viața: personaj al propriului său roman liric, având tentația nativă a primejdiei - experiment artistic al unor aspirații umane fără remunerații anume. Scriitura sa e o conversație cu sine însuși, în care este prezent dialogul intim cu alter-ego-ul să = pseudonimul. De aici, mecanica literaturii sale (în proză, poezie, dramaturgie), o ziaristică a unui univers peregrin ori, cu alte cuvinte, o expediție ca o
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
luni marți etcaetera și p'orm mă-ntorc azi acasă cu simțul sfielnic enorm De cântat Se nășteau destui mureau destui în prostie dar când a fost să fie s-au înțeles ei-în-de-ei meșterul nu mai pocnea degetele nepricopsiților pe scriitură am plâns - de duioșie de dor de ură cu unghiile adânc înfipte în hârtia pe care scria ce scria E-atât de târziu, Maria! Lasă-ne pe toți în inima ta! Nimănui Himera încolăcită vânătă și puiul ei pe cer
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
față de sintaxa unanimă și de obștescul material verbal. În care el, poetul, tăia ca-n carne vie. Verbul din urmă e la imperfect pentru că, azi, Adrian Bodnaru, fără să fie mai blajin, mai molcom, mai netăios, mai puțin... tmezo-hiperbatic în ceea ce privește scriitura, va fi trecut din geometrismul cutărui stil cvasi-cubist, constând în angularități, în colțuri, muchii, unghiuri (ba chiar unghii!), într-o Kugelgeometrie mai blândă, în care prevalează sfera, ovalul, curba și voluta, sinuozitățile sau tandrele meandre. Chiar exercițiul voluntar (și atitudinea
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
o realitate moral-lirică. Avînd rădăcini comune cu Arghezi și Voiculescu, autorul Fiarei rămîne un teluric convertit la abstragere și organizare, un artifex realizat prin ambițioase decantări. Lupta sa cu materia rămîne indecisă în fondul său vizionar, compensată fiind de acuratețea scriiturii cristalizate. Prin armonia sa scriptică, prin severitatea ordonării geometrizante a verbului și prin lumina limpidă, casantă emanată de acesta, lirica lui Ilie Constantin se vădește mai apropiată totuși de creația unor Alexandru Philippide sau Ștefan Aug. Doinaș. Stilată și supravegheată
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
fetei. Ar fi putut deveni o melodramă, dar Anna Luif, aflată la debutul în lung-metraj, aduce și dezvoltă aici toate acele calități care au făcut ca filmul său anterior, “Summertime”, să fie unul dintre cele mai premiate scurt-metraje elvețiene: inteligenta scriitură cinematografică, finețea analizei psihologice, discreția tonului și excelenta colaborare cu interpreții adolescenți. Atașant și filmul tandemului regizoral Oliver Paulus-Stefan Hillebrand “Wenn der Richtige kommt”: odiseea Paulei, o elvețiancă blondă și lungană, de 30 de ani, plecată în Turcia pentru a
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
spusă și prin „subiect“: scriitorul e medic, dar renunță la treizeci și trei de ani la medicină și se apucă de literatură. E descoperit de criticul Mircea Martin, publică și primește premii. Proza lui Răzvan Petrescu, s-a spus, parcurge drumul de la scriitura realistă la cea fantastică, de la notația de atmosferă, la ironie și pastișă. Afirmație neîndoielnic adevărată, pe care gruparea din volumul de față o face în bună măsură evidentă. Dar alăturarea - joc întotdeauna paradoxal - mai face evident și un alt fapt
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
o apariție credibilă, vie, cu diferențe marcate în atitudini, curățat bine de clișee. Spectacolul va incita - piesa este tradusă minunat de Victor Scoradeț - sînt sigură. Poate își va preciza și publicul, la prima întîlnire cu un dramaturg special, cu o scriitură tăiată precis, ca lama unui bisturiu. Cred că pentru Felix Alexa este un interval de căutare, de redefinire a instrumentelor, a interesului personal, a obsesiilor creatorului. Cine știe ce poate să iasă, mai departe, de aici?
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
oricărui cineast adevărat, într-un film de autor, “un film de Lucian Pintilie”. Filmul unui maestru obsedat de esență, de “firul de iarbă”, de imaginea minimalistă, de o rigoare geometrică (demers susținut cu talent de tînărul operator Silviu Stavilă). În scriitura austeră, sever epurată, a filmului, episodul Nunții (intitulat - ironic? - “Pași în doi”) e o inserție de baroc, amintind de “celălalt Pintilie”. De remarcat că, sub privirea cu putere hipnotică a lui Pintilie, ceea ce se înțelege prin “lumea obiectelor” capătă o
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
concepției autorului investigat, ceea ce cu un cuvînt s-ar putea numi „impresionismul” său (e un termen de care N. Manolescu nu se ferește!), mai departe d-sa remarcă unele mecanisme mai subtile care acordă „impresionismului” generic o amprentă diferențială. În pofida scriiturii sale impregnate de datele contactului direct cu opera, a senzorului estetic ce se îmbie metaforizării, autorul Temelor, nu e, în profunzimea sa, un poet, ci un spirit reflexiv. Fapt ce ne-ar îngădui a-i aprecia „impresionismul” drept un element
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
era sută la sută adecvat la realitate. Discursul ei literar este foarte elaborat și ar fi mult prea ușor să-i citim scrierile ca pe o autobiografie plată. Desigur, limbajul, întîmplările sunt prelucrate estetic, dar au și un fundal autobiografic scriitura este însă de așa natură încît romanul devine... poezie, el nu este nicidecum expresia banală a unui destin chiar dacă destinul personal al autoarei răzbate din paginile cărții, aceasta făcînd și farmecul ei. Aglaja a reușit ca prin minime schimbări, prin
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
cu o înțelegere profundă. În același timp o “Kulturgeschichte” a orașului pentru secolul XX și, după cum am mai spus, rezultatul unor impresii directe, Bucarest, Memoires et promenades este, după părerea mea, o reușită notabilă atât din punctul de vedere al scriiturii cât și din cel al evocării unui mare oraș atât de neglijat.
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
mult de două pagini din miile câte le-am scris. Am cam terminat versiunea șaptea (penultima cred) ș...ț”. O ciudată premeditare, o vanitate de autor opacă în paroxismul ei, un minus de autenticitate pentru un plus de luciu, o scriitură fără vârstă, un sculptor bătrân care-și tot netezește viața. Autorul a mizat pe o singură carte și de la ea așteaptă totul. Jurnalul îl domină, îi tot cere versiuni, una mai bună decât cealaltă, îi actualizează criteriile în virtutea cărora, frazele
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
îi tot cere versiuni, una mai bună decât cealaltă, îi actualizează criteriile în virtutea cărora, frazele citite de o sută de ori sunt păstrate sau aruncate ca sarea care-și pierde gustul. Chiar dacă îi asistă crizele, teoriile, chiar dacă îi moșește devenirile, scriitura este prea fardată pentru intimitatea de care vorbeam. Am fost tentat să văd în Mai nimicul nostru o doză însemnată de narcisism. Fie că amintește de părinți, de Dumnezeu, prieteni sau politică - toate angajate într-o mișcare centripetă - jurnalul este
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
moartea bunicii. În general, câteva lucruri trag povestirile în jos. Câteva trucuri, în fond, pe care, fără îndoială, că tânărul prozator le va deprinde în viitor. Stângăcii ale debutului pot fi observate atât în construcția tramei povestirilor, cât și în scriitură. Poveștile sunt atât de... clasice, încât pot fi luate drept banale și schematice, previzibile chiar de la un punct încolo. Multora le lipsește, până la urmă, exact aura unei mărci personale sau măcar puțin mai multă ambiție în a încerca ceva mai
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
astfel și cultura mondenă a vremii, a dus aproape la o inflație de feerie, făcîndu-se să se vorbească despre “moda poveștilor cu zîne”, Perrault s-a distins și delimitat de contemporanele sale printr-o formulă unică a poveștii, cu o scriitură foarte rafinată, elaborată, deosebit de densă, care a absorbit și a integrat în doze variate doar ce i se potrivea din curentele și módele timpului. El este, după cum se știe, autorul a trei povești în versuri și a opt în proză
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
de la Mama Gîsca. Dar joaca și jocul modernului cu tradiționalul pentru poveștile lui Perrault nu se isprăvește aici. Odată cunoscute și devenite faimoase, poveștile Mamei Gîsca istorisite de Perrault au devenit, la rîndul lor, pretext și obiect de joc și scriitură, sub formă de parodii, pastișe, continuări, adăugiri, răsturnări, deturnări, adaptări, replici de tot felul, marcate de fantasmele și stilul diverșilor autori, de módele și tendințele diverselor epoci. Să vedem, chiar și în fugă, cîteva replici, devenite și ele celebre, care
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
absente pe cît am fi tentați să credem - păcătuiesc prin banalitate, stîngăcie terminologică și interpretativă, cartea lui Matei Georgescu se află la extrema opusă. Nu vreau să fiu greșit înțeles. Orice ochi obișnuit cu lectura unor texte dificile vede că scriitura lui Matei Georgescu e una profundă, că autorul e stăpîn pe instrumentele cu care operează, că nu e vorba de o simplă aglomerare de neologisme fără sens și coerență, așa cum se întîmplă destul de des. Dar nu știu care e modelul cititorului care
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
mai complex roman al lui Eliade, pe care l-ați tradus în colaborare cu Mary Park Stevenson (The Forbidden Forest, 1978), cum a fost primit de publicul american? Este, totuși, un text încărcat de simboluri și mituri românești, desprins ca scriitură de contextul (totalmente diferit!) american. - Eliade nu mi-a sugerat ce articole sau nuvele să public. Chiar traducerea Nopții de Sînziene a fost începută la inițiativa doamnei Stevenson (o distinsă doamnă, azi în vîrstă de 90 de ani, cu probleme
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
Bob Dylan cu Mr. Tambourine Man, când același Faianță se ceartă cu tatăl lui, ascultă Iartă-mă - Paraziții, când băieții se bălăcesc la ștrand, în difuzoare se aude Louis Armstrong cu Skookiah ș.a.m.d. Din punctul de vedere al scriiturii, între strategia clasică a lui Delavrancea, care puncta cu tunete și fulgere discursul lui Ștefan cel Mare în Apus de soare, și metoda lui Constantin Popescu nu e nici o diferență. Și aici natura simpatizează cu drama personajelor: „E frig și
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
alegorice a lui Rosenthal) i se face o declarație de dragoste în genul lui Marius Ianuș, este de un prost gust antologic. Diferențele dintre Constantin Popescu și colegii lui de generație romancieri devin astfel evidente: nu are inteligența și decența scriiturii lui Sorin Stoica, nici tehnica narativă rafinată a lui Florin Lăzărescu, nici eleganța stilistică a lui Lucian Dan Teodorovici. Cititorul comun nu va citi romanul, doar se va delecta stupid cu înjurăturile și vadimismele personajelor și va zice că „Așa
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
merită discutat. Nu sunt însă de acord cu ideea că rostul unei asemenea cărți ar consta în echilibrarea unei balanțe morale, pe motiv că “acele vinovății nu fac cinste unui scriitor”... Dar nici nu-l perturbă, aș spune, cât privește scriitura (cinstea îi revine sau nu-i revine abia omului Cioran). Fără această restaurare, “textele cioraniene nu pot fi citite în liniște”... Dar când au putut fi ele citite astfel? Mi se pare că autorul cade într-un exces de justificare
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
origine evreiască mic-burgheză, entuziast pînă la fanatism, își smulge rădăcinile (comparația cu Supraviețuirile lui Radu Cosașu se impune, mereu și mult în favoarea lui Cosașu ca expresivitate, complexitate, nuanțare, autoironie, relativizare, credibilitate, dar în primul rînd ca talent și originalitate a scriiturii) și intră în fabrica de îndoctrinare, numită în roman Institutul superior de marxism-leninism. Acolo, după umilințele la care e supus de colegii de internat cu "origine sănătoasă", primește de bunăvoie "implantul-cenzură pe cortex" pentru toată viața, admite că sistemul nu
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
de fabricație. La unii e mai pregnantă, la alții mai greu depistabilă. Eu i-am preferat totdeauna pe cei inconfundabili; dincolo de alte considerente - nu-mi permite nici timpul, nici spațiul, să intru în detalii - mă voi limita la stil, la scriitură. Autorii care m-au șocat de la prima frază - în calitate de traducător nu prea te poți înșela - sînt în acest sens: Herta Müller, Elfriede Jelinek, Aglaja Veteranyi și, iată, Hans Joachim Schädlich. Rar am văzut o mai fină și precisă disecție, o
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
poezie. Pe de altă parte, aproape toate poemele lui Marian Drăghici sînt arte poetice, cu atît mai puternice cu cît, începînd de la Lunetistul, viziunile se desfășoară pe spații mari tot mai limpede și în fond mai vizionar structurate. Pînă aici, scriitura lui Marian Drăghici nu depășea uneori modernismul la modă în epocă (sîntem încă în anii �80 cînd poetul scrie rimbaldianul vers "aerul înserării beat de idealitate"). Lunetistul și Caracal Sighișoara mea reprezintă așa zicînd amiaza poeziei lui Marian Drăghici. Poetul
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
să nu credeți că am eu o problemă personală cu King. Eu pot să public oricum, iar în Europa aceste "ficțiuni colective" se vînd bine. - De ce credeți? - Sînt un seducător. Am scris odată un text despre puterea de seducție a scriiturii. Limbajul e un afrodiziac extrem de puternic. Nu știu dacă nu greșesc, dar am făcut odată o socoteală, și-am descoperit că din zece oameni care-mi scriu, șapte sînt femei și doar trei bărbați. Cumva, cărțile mele au puterea de
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]