560 matches
-
Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită. Așteptă ca lucrurile să Își Înceteze mișcarea, strângând din pleoape. Apoi, clătinându-se, se deplasă până la scrin, de unde scoase codicele cu Eneida. Printre pagini ascunsese o foaie. O găsise un străjer de gardă, Într-un balot de mătase, În aparență anonim. O citi pentru a nu știu câta oară. Încredeți-vă În lucrarea noastră, o Credincioși ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lampa spre chipul acela din bronz, studiindu-l cu mare atenție. Trăsăturile rotunjite și părul lung Îl determinaseră să creadă că era vorba de statuia unei femei. Dar, oare, nu puteau fi trăsăturile Împăratului, fixate În bronz pentru a fi scrinul ce-l Însoțea În lumea de dincolo, cum se spunea că procedau vechii egipteni? Oare această cutie pentru relicve trebuia să ocrotească trupul suabului În călătoria prin eternitate? Dar, dacă așa stăteau lucrurile, cum se lega moartea suveranului de faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putea Închipui de cât timp ar fi fost nevoie pentru terminarea ei. Acea „comoară”, indiferent despre ce era vorba, putea fi Încă pe drum, ori poate că ajunsese deja la Florența. În acest caz, nu mai putea fi ascunsă În scrinul menit să o adăpostească. Trebuia să se afle altundeva. Între fetru și fetru. O alegorie sau o expresie ce trebuie luată ad literam? Poate că aici stătea explicația. Prăvăliile de postavuri erau concentrate toate În jurul pajiștilor de la Santa Maria Novella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împiedicau În lăncile lungi, așa Încât el ajunse singur la ușa atelierului. Omul zăcea pe pardoseală, plin de sânge, lângă uneltele meseriei, rămase În ordine pe bancul de lucru. Din ce Își putea aminti Dante, nimic nu fusese atins. Lăzile și scrinurile nu fuseseră forțate, ca și când asasinul nu ar fi avut nici un interes privitor la conținutul lor. Cel care ucisese părea să nu fi luat nimic. - Unde este Amid, servitorul lui? Îl Întrebă pe bargello, care se oprise În dreptul ușii. - A fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Apoi privirea i se lumină, În timp ce Își ridică fruntea dintr-o dată. Lucis imago repercussa. Ceea ce marele Frederic nu izbutise să afle, oprit de moarte. Acum, poarta acelei cunoștințe era acolo, În fața lui, gata să se deschidă. Privirea Îi zbură către scrinul Încă Închis, acoperit de teancurile de cărți prețioase. Cu vârful dăgii, forță sertarul. Lampa lui Elia. Acum pricepu ce sens aveau toate. Iată de ce fusese construită copia după Castel del Monte și de ce fusese chemat Fabio dal Pozzo, matematicianul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
înaintez, un pas, doi, un elefant de puf, Viața e lentă cu inexistenții, Luna nici nu există. O rochie ce nu rezistă. Fotografiile din creier s-au șters. În dantele răposatei, șoriceii au adormit fericiți. Cuțitele de argint așteaptă în scrin mâini puternice. Orice întrebare miroase a mosc și a liliac. Opera privighetorii nu a fost tipărită. Copile, tu nu ești veșnic, dar ocolești întrebarea. Plânsul este muzical și matematic. Oricare drum se va termina într-o prăpastie plină cu flori
MISTERIOŞII HAZARI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368364_a_369693]
-
ceramică pictată reprezentând chipuri de sfinți, o sobă tradițională. De aici printr-o ușă se trece în salonul reginei, care a constituit și dormitorul acesteia. Aici vizitatorii pot admira o sobă tradițională, obiecte de mobilier ce au aparținut reginei: fotolii, scrinuri, scaune, birouri, pe pereți sunt expuse tablouri mici care prezintă chipul reginei. În colțul de la intrare se află patul reginei, la capătul căruia pe perete este expus un tablou ce o înfățișează pe aceasta în culori întunecate, lăsând impresia unei
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
o părere: - Niște splendori, dragă, păcat că nu aveți un salon pe măsură! Atât i-a trebuit doamnei gazdă. Nu s-a lăsat până n-au cumpărat un salon de epocă, o măsuță stil cu picioare din alea crăcănate, un scrin și niște fotolii. Cine s-ar fi gândit că niște vechituri recondiționate costă mai mult decât o mobilă nouă, sănătoasă, modernă? După aia, altcineva, de pildă madam Gurnișt, lăudând tablourile și salonul, s-a exprimat cu un regret indescriptibil că
POVESTE NETERMINATĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367420_a_368749]
-
4 (1973-1979), pe care o înființează și unde este producător al unor pelicule memorabile: „Cantemir”, „Ioanide”, „Mihai Viteazul”, „Actorul și sălbaticii”, „Ciprian Porumbescu”, „Țara de piatră”, „Serata”, „Casa de la miezul nopții”, „Cu mâinile curate”, „Felix și Otilia”, „Nea Mărin miliardar”, „Scrinul negru”, „Tănase Scatiu”, „Castelul din Carpați” ... Ca redactor șef adjunct la „Contemporanul” (1979-1986), reînființează suplimentul „Realitatea ilustrată”. După lovitura de stat capitalistă și contrarevoluția din decembrie 1989, fișa de activitate culturală a redutabilului scriitor, om de presă, teatru și film
CORNELIU LEU – LEONIN, ARGINTUL VIU de DAN LUPAŞCU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366783_a_368112]
-
lalele însângerate de rănile vrășmașilor și sângele din inima lui, prelins încet, căci paloșe mari acolo erau răsucite. Cu durere și-a purtat crucea. A lăsat în urmă salbe de mănăstiri și biserici ctitorite sau reînviate, cărți bisericești aduse din scrinuri vechi și retipărite și pagini de adevărată istorie românească, rafturi întregi de bibliotecă. Iar celor care l-au iubit cu adevărat, dânsul le-a mai lăsat ceva. O inimă mare și largă, pentru toți încăpătoare, în care, cu brațele făcute
MITROPOLITUL NESTOR VORNICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366866_a_368195]
-
pământ. Nu-și dau seama că sfârșitul lor va fi tot atât de tragic precum le-a fost vânzarea. O altă statuetă, în miniatură, reprezentând pe „Sfântul Gheorghe în luptă cu balaurul”, îi opriră din nou, pentru un moment, privirile principelui. De pe scrinul negru, încrustat cu decorațiuni florale, statuia îi adusese aminte de grandioasa scluptură din Piața Sfântul Vitus, din Praga. - Nu m-am îndoit niciodată de ceea ce a dat lumii neamul acesta valah. Tocmai de aceea am primit numirea mea ca voievod
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Am câteva creații datate încă din anul 1958. În volumele mele tipărite am introdus și creații mai vechi, însă multe nu mai corespund actualității de azi. Din creațiile în versuri am tipărit multe, pe care le-am introdus în ciclul «Scrinul cu vechituri», după o mică «șlefuire»” ne-a mai spus Mihai Leonte. Bunești înseamnă acasă Numele lui Mihai Leonte se regăsește pe coperțile a peste 30 de apariții editoriale - poezie, proza și memorii -, autorul prezentându-și volumele tipărite publicului larg
POETUL MIHAI LEONTE A ÎMPLINIT 75 ANI 2 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364746_a_366075]
-
perioade diferite, cuprinse în volumele tipărite; MIRAJELE ALBASTRE 2008, ARMONII MAJORE 2010, MEMORII ACCESIBILE 2011, METAFORE APRINSE 2012 și MARTOR AUTENTIC 2013, volume în care au fost incluse și ciclurile de versuri Distihurile lui Bujor cât și cele cuprinse în Scrinul cu vechituri care cuprind creații din tinerețe ale poetului Mihai LEONTE, ajuns acum la vârsta când nu mai cere prea multe de la viață, totuși se mai luptă cu aranjarea cuvintelor pe hârtie. Ca autor mulțumesc membrilor juriului pentru aprecierea favorabilă
ANTOLOGIA MOZAIC AFECTIV PREMIATĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349446_a_350775]
-
grădina ta , Doamne! Am exemplificat astfel, ca să dau o idee de bulibășeala care domnește pe aceste site-uri (oare de ce n-am adapta la limba română și nu am spune “saituri”?). Românul s-a retrezit poet. Se scot versuri din scrinuri prăfuite, se apelează la amoruri defuncte, la deșeuri de sentimente, la rumegușul unor cugetări forțamente aforistice, se scot din saramura tradiției proze de tip Sultănica. La fel se întîmplă și la Golemul cu picioare de lut numit Agonia, care nu
CENACLURI VIRTUALE... SCRIITORI VIRTUALI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348164_a_349493]
-
Voi începe cu însăși versurile autorului. ,, Căutam visuri în stele Prin necuprinsul univers Aleargă gândurile rebele Pentru a le strânge într-un vers. ,, Solicitat de un lirism pierdut în visurile sale de nedeslușit pentru profilul său prin ciclul de versuri ,, Scrinul cu vechituri ,, poetul Mihai Leonte își găsește treptat chemarea autentică pentru spiritul său meditativ. Veșnic visător, măcinat de doruri nepotolite prin misiunea scrisului, ajunge la ceea ce a căutat; simplitatea. Marele sculptor Constantin Brâncuși spunea cândva despre lucrurile simple că sunt
UN POET VISĂTOR de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347633_a_348962]
-
mele visuri care mor ... Regretul iubirii care pleacă fără voința sa, este redat cu sfâșierea ființei, în poezia „S-a dus amorul ... ”: S-a dus amorul, un amic/ Supus amândurora,/ Deci cânturilor mele zic/ Adio tuturora/ Uitarea le închide-n scrin/ Cu mâna ei cea rece,/ Și nici pe buze nu-mi mai vin,/ Și nici prin gând mi-or trece./ Atâta murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele!/ Din ce
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
de la ”Notre Dame’’. Hotărât lucru, va încerca din răsputeri, cu orice preț, să refacă vechiul cuplu ce fusese, nu demult, invidiat de un oraș întreg, raportat bineînțeles la cei care aveau cunoștință despre ei. * Scrisoare de dor... Rătăcită într-un scrin, De ani de zile... Peste galbenele file Uitarea se-așterne, ușor... Sunt versurile ce însoțesc melodia molcomă, pătrunzătoare, difuzată la radio. Cei care o ascultă, cu adevărat, au reacții diferite. Odată cu înaintarea în vârstă piesa muzicală capătă greutate. Putem spune
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
dansând la carnaval. E toamna asta ca o tânguire; Din cer și din pamânt se-aud chemări. E omul condamnat la umilire, Cu traiul risipit în patru zări. E toamna asta ca o mântuire, Pre mulți va pogorî frigul în scrin; Preludiul unei ierni de amorțire, Pe-un alb curat, încremenit în crin. Un ceai îl voi plăti c-un bon de masă, Uitat în fracul strâmt și demodat. Contesă, toamna asta nu mă lasă La mine să te chem, iar
E TOAMNA ASTA CA O AGONIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351299_a_352628]
-
ION IFRIM O mamă gorkiană, având presimțiri sumbre, va potoli temperamentul juvenil, mergând până la a-i confisca acestui Gavroche cu domiciliul forțat „sabia pe care a aruncat-o unde? Nu știu și mi-a încuiat și ghetele și pălăria în scrin.” La data consemnării extraordinarului eveniment, mama revoluționarului nostru, va fi decedată. Din marea sa grijă față de viitorul odorului, tatăl său magistrat în cadrul tribunalului de la Ploiești, îl va angaja ca simplu copist, funcție pe care o va abandona, dedicându-se mai
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
În zadar am protestat; în zadar i-am spus, arătându-i arma, că am o funcțiune publică de îndeplinit: mi-a luat sabia, pe care a aruncat-o unde? nu știu, și mi-a încuiat și ghetele și pălăria în scrin. O săptămână m-a ținut astfel captiv, până s-a potolit primejdia.” În ochii grijuliei mame, acum închiși pentru totdeauna, acea adunătură de vagabonzi (fiecare epocă își are golanii săi), în frunte cu unele lepădături (termenul aparține lui Marx) ale
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
Cantemir”. „Ioanide”, “Adevărul și Puterea”, “Mihai Viteazul”, “Actorul și sălbaticii”, “Ciprian Porumbescu” “Țară de piatră”, “Serata”, “Casă de la miezul nopții”, ” Cu mâinile curate”, “Felix și Otilia”, “Lumină palida a durerii”, “Nea Marin Miliardar”, “Iarbă verde de-acasă”, “Alexandra și infernul”, “Scrinul negru”, “Tănase Scatiu”, “Facerea lumii”, “Agentul straniu”, “Imposibilă iubire”, “Castelul din Carpați”, etc. 1973 - “Puterea” - român, ed.II, Editura Eminescu 1974 - “Teatru” - colecția “Rampă” 1974 - “Față bună din cer” - 3 acte, rev. “Teatrul” și premieră Teatrul Pitești 1975 - apare în
GEORGE ROCA PREZINTĂ: O NOUĂ CARTE A SCRIITORULUI CORNELIU LEU: „VAGONUL NR 13 SAU VIAŢA CA-N FILME” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351636_a_352965]
-
căutare... de ce exist..de ce nu dispar și încă doare ? așezată meditativ între două stânci pe un recif din vârf de munte ascuns de lume într-o peșteră uscată trăiește un déjà vu privind vechiul răsărit din scrisoare găsită într-un scrin, amăgindu-se cu un rând sclipire la început s-a născut înfometat dar fără amurg hrănit de stele auroră rătăcită printr-un crepuscul infinit laur- scâncet căzut în poala ei o face să zâmbească avea un rost acum...să îi
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
suntem proiectați într-un univers absurd, dar firesc din punctual de vedere al psihologiei infantile, dar veridic poetic: “Copil, abia făclia unui crin/ În mâini țineam, paharul dus la gură/ Era o urnă rece, o figură/ De-arhitectură grea luciosul scrin “. Imaginația copilului este mereu într-o stare continuă de fervoare; ea născocește istorii fabuloase, în care patul devine leu mârâitor, pendula vâjâie, oglinda arde: „Și patul mârâia pe labe groase/ De leu, pendula vâjâia festiv,/ Oglinda ardea, și-ntr-un
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
Cantemir”, „Ioanide”, „Adevărul și Puterea”, „Mihai Viteazul”, „Actorul și sălbaticii”, „Ciprian Porumbescu”, ,,Țara de piatră”, „Serata”, „Casa de la miezul nopții”, „Cu mâinile curate”, „Felix și Otilia”, ,, Lumina palidă a durerii”, „Nea Mărin Miliardar”, „Iarba verde de-acasă”, „Alexandra și infernul”, „Scrinul negru”, „Tănase Scatiu”, „Facerea lumii”, „Agentul straniu”, „Imposibila iubire”, „Castelul din Carpați” etc.; 1986 - reînființează, la ,,Contemporanul” suplimentul „Realitatea ilustrată”; 2001 - înființează, la 172 de ani de la apariție, noua serie a revistei „Albina”; 1949 - membru fondator al Uniunii Scriitorilor din
LA MULŢI ANI, MAESTRE CORNELIU LEU! ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356870_a_358199]
-
într-o zi mare! Când Iisus a înviat! - Așa este! a răspuns doctorul. După ce l-a condus pe Draga Stavarache la sania trasă de Ilie în fața porții, maiorul s-a retras în camera lui. În tăcere, luând Biblia familiei de pe scrin, a scris pe ultima pagină, cu ajutorul unei pene de gâscă înmuiată în cerneala din călimară.: Azi, luni, 14 martie 1854, s-a născut al treilea copil al nostru. Este băiat. O să-l botezăm cu numele meu, Alexandru... Alexandru cel Mare
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]