239 matches
-
captată de ea nu urma să difere prea mult de cea din ziua precedent sau de cea, inevitabilă, a zilei de mîine. Pur și simplu mama mă considera irezistibil cînd mă aflam în pragul casei, spălat și pieptănat, cu cămășuța scrobită și cu ghetuțele făcute lună. trebuia deci, trebuia în mod obligatoriu captat acel moment, trebuia oprit timpul în singura formă posibilă, a unei fotografii sau a unor secvențe filmate cu camera video. în colecția de imagini descoperită de mine, odată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe masă. - Bine v-am găsit, socri mari! spuse femeia veselă. - Bine ați venit, le ură meșterul. Era îmbrăcat de sărbătoare, cu haină groasă și pantaloni în dungi. La gjt purta o cravată lată, cu nodul gros, încheiată sub gulerul scrobit. Pe pântec i se vedeau lampasurile ceasului și lanțul cu verigi cizelate pe margini. Nevastă-sa, o femeie mărunțică și negricioasă, cu obrazul supt, se fîsticise în niște foi lungi, abia călcate, neștiind ce să spună mai întu. Fata nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răutatea lui fără margini. Se spune că ar fi mâncat carne de om, bucățele din cei osândiți pentru a fi sigur că au murit cu adevărat. Tommaso se uită la el din cap până-n picioare, se opri îndelung asupra gulerului scrobit, a părului cărunt, a nasului acvilin; se gândea: "Ticălosul ăsta se teme de moarte ca nimeni altul, și vrea să o exorcizeze asistând la agonia mea și la agonia a încă o sută". Îl compătimi. Individul era acolo, așteptă să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
capul deasupra farfuriei. Felul îngrijit cu care mânuia tacâmurile, gesturile supravegheate și discrete distrăgeau atenția celor de față, mai ales că se ridica des pentru a inspecta bunul mers al serviciului. Erminia semăna mult cu o călugăriță rumenă, căreia olandele scrobite din jurul capului și obrajilor dau enbompoint-ului un aer îngeresc. Ioanide nu citase borșul și smântâna decât fiindcă le avea în fața sa. În ciuda unei anume diminuări de venituri și a unei baterii de masă reduse, serviciul în casa Hergot lua proporții
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe cel dintâi, iar Hagienuș, conștient de efectele pe care le făceau aceste promisiuni, ca om meridional malițios, petrecea în sineși. Hagienuș, trăit din copilărie numai în belșug și înlesniri, nu suporta boema. Voia rufăria de corp bine călcată și scrobită (în altele era numai neglijent), dulceață dimineața, apoi cafea neagră (lapte dulce nu bea niciodată: "Ce, sunt copil mic?" zicea el). După masă se întindea pe pat, dezbrăcîndu-se ca de noapte, și începea să-și consulte cărțile rare. Dar abia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
voaiante de metal sau nasturi de lemn ori cristal, astfel încît ochiul aluneca asupra suprafeței minerale a îmbrăcăminții. Rochiile din mătase sau din material ușor nu avantajau pe madam Farfara, care vara se afla în mari dificultăți, recurgând la pichete scrobite, la rochii cu volane etajate. Proeminența oaselor și mizerabila debilitate a fluierelor picioarelor trebuiau neapărat dosite. De aceea, anotimpul eroic al doamnei Farfara era toamna, când purta lenajuri groase și moi și ieșea în taior de stofă, sau mai târziu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așezate, iar dincolo de ele, ca într-o redută prost păzită, se odihneau platourile cu mâncare. Mâna dreaptă a doamnei directoare a pornit, ridicîndu-se ușor, către marginea mesei ― încordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant ―, a odihnit o clipă pe marginea scrobită a feței de masă, apoi, cu încetinitorul, s-a apropiat de o sticluță ― am recunoscut de îndată în ea, după siluetă și etichetă, nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce ― cu degetul al treilea al mâinii, prin mici impulsuri delicate, a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
viața acolo nu era ușoară. Yourcenar, care în anii '30 se obișnuise cu ospitalitatea grecească acea unică ospitalitate pe care grecii au practicat-o cu mult înainte ca Hadrian să ajungă la tron s-a pomenit deodată în mijlocul unor bancheri scrobiți și agenți de asigurări din suburbanul Connecticut al clasei mijlocii. În disperare, s-a îndreptat spre Jacques Kayaloff, un om de afaceri evreu din New York pe care îl întâlnise în 1937, în timpul primei ei călătorii în America. El vorbea și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a scos cu mare greutate și celălalt toc ce stătea proțăpit de talpă și nu vroia să se despartă de ea, l-a aruncat în primul coș de gunoi și, ca un oier din Oaș, în costum englezesc cu cămașă scrobită și lavalieră dar cu opinci în picioare, lipa-lipa pe bulevard. După ce a exclus mai multe variante nesigure, o idee salvatoare îi lumină calea. Avea o mătușă în Piața Rosetti. Aceasta trebuia să-i sară în ajutor, să-l ajute cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tragicului nu anulează esențialul: lumea merge înainte, perseverând în în-singurare și așteptare: Și m-au cuprins mâini ușoare, De colonelese și domnișoare Și unde-am fost spălat și uns Cu alifii conținând leac ascuns. Și înveșmântat fost-am în pânză scrobită Când m-a-ntrebat cu o voce vâslită Bătrânul cel uscățiv și iabraș: Ce să-ți aduc din oraș? O răgace, i-am spus, o răgace mecanică De-acolo, din secțiunea germanică A magazinului cu jucării (...) Iar eu întrebai fetele ce-și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
își țuguia buzele și grăia cu tremur în glas: «Eu cobor din ilustra familie a conților italieni Cavacioni». (Nu putea să pronunțe litera „r” și spunea „v”). Se oprea brusc, ne măsura condescendent, își ferea gâtul de gulerul înalt și scrobit, și continua să viseze cu glas tare la palatele strămoșilor din Urbine. Părea obsedat. Mi-aduc aminte cum, într-o zi, plimbându-se prin salon, repeta cu emfază: «Eu sunt ultimul descendentă» și se oprea ca să tragă un colț de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
înmiresmată: ochii - limpezi, privirea - spălată. Lumea s-a înavuțit, clonată în bălți muribunde și ceva îmi șoptește că ești aproape. Dar unde? Nici o zgură în suflet halba e încă-nspumată. Beau, degustând așteptarea: așteptarea mă-mbată. Sunt una cu lumea scrobită și urbea ce mă va-nfia. Undeva aproape, - dar unde? - Pâlpâie, asurzindu-mă, inima ta. Ești la intersecție. Pasul săltat trupul tău ca ulciorul: Ce ne e scris fi-ne-va dat! Ochii mei înverzesc semaforul. La joncțiunea științelor liminare
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
față de Cella Delavrancea și de tatăl său întreaga manie a unei imaginare grandori nobiliare: Se plimba prin salon cu mîinile la spate, ridica bărbia, își țuguia buzele [...]. Se oprea brusc, ne măsura condescendent, își ferea gîtul de gulerul înalt și scrobit, și continua să viseze cu glas tare la palatele strămoșilor din Urbino. Părea obsedat. Mi-aduc aminte cum, într-o zi, plimbîndu-se prin salon, repeta cu emfază: "Eu sînt ultimul descendent"... și se oprea ca să tragă un colț de talpă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
omenesc“. Sia Strihan cobora trei etaje cu mâna pe balustrada scării, adunând praful pe palmele ambelor mâini, pentru a și le lipi apoi pe halatele îngrijitoarelor care nu-și făcuseră datoria cum trebuia ? Lăsând amprente, la rând, pe fiecare pieptar scrobit al acestor femei supuse, leneșe și viclene, înșiruite în fața ușii ei. O astfel de vrăjitoare ar mai fi fost în stare să simtă și să priceapă ceva ? S-au dat atâtea exemple, atâtea ! Dacă ar fi putut procura desenele de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de neliniștile și lecturile unui interlocutor căruia îi încredința faliile ascunse, împotmolirile, chiar dacă atât de bine adăpostite sub ținuta reticentă. Orgolios, scrupulos : disprețul față de plebe, convertit în distantă cordialitate. Egoismul disimulat în corectitudine, setea afectivă deviată în ironie și maniere scrobite ?... Își povestiseră episoade ale trecutului, dar și în curs. Într-o deplasare comună de câteva zile pe șantier, află că Lucian avusese o scurtă legătură cu Delia, sora lui Manole. Întâmplare tăinuită. Marcată de la început printr-un interes mediocru și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
incultură. Prostia nu-și reproșează nimic. Inteligența-aproape totul. Proștilor le place să se considere generație spontanee. Din preaplinul ei, ignoranța simte nevoia stringentă să dea ordine. Sau sfaturi. Stilat puțin, prostul persiflează, nu înjură. Judecata prostului este terenul supliciului. Seriozitatea scrobită este masca obișnuită a prostiei. Dintr-un idiot, elanul poate face un artist catastrofal. Proștilor entuziaști să le lăudăm cât mai mult lenea. Indolenții își doresc viața ca pe niște saturnalii prelungite. Nașterea unui geniu rămâne o taină. Nu vom
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deși putea rămâne multă vreme în această stare pe care o aprecia cel mai mult. Umblând la sutienul femeii sentimentele se dezlănțuiră, scoțându-și frenetic, precipitat restul veșmintelor. Se ajutau reciproc, pregătindu-se până s-au prăbușit peste somieră. Așternutul scrobit mirosind a săpun fin îi dădu sentimentul intim al împlinirilor pierdute ... o trase spre el ! Îi simți tăria cum o pătrunse ispititor însă involuntar nu își stăpâni un vaiet, când umblă în ea. Îi răspunse în continuare surprinsă, strigându-și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
el. Probabil începuse să-l deranjeze mirosul meu de parfum, pentru că-ți dai seama ce spilcuit și la patru ace eram, că de, mă prezentam la interviu și trebuia să arăt brici. Cel mai bun costum al meu, cămașă albă scrobită impecabil, cravată italienească de mătase, pantofi de două sute de para, ceas de fițe elvețian, tuns, frezat proaspăt, mă uitam la mine în oglindă și nici măcar nu mă puteam bucura de noua mea imagine de om bogat și înstărit, ceea ce nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
când plecase de la Iași. Tulburat, febril și surescitat, își scosese din șifonier costumul cel bun de croială nemțească, primul și singurul costum de haine pe care-l avusese până atunci, pantofii negri cu talpa groasă, cămașa bleumarin cu gulerul bine scrobit și cravata elegantă, cu dungi albastre. În geamantanul ieftin, cumpărat cu o zi înainte de la unul dintre negustorii de pe Lăpușneanu își adunase tot avutul: o cămașă, două batiste, briciul, câteva caiete din timpul școlii, multe cărți, un stilou, pălăria primită
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cu toate regretele sale, În cochilia unui haiku. Covata crăpată sub streașinăcovata crăpată plină cu soare Iulian Dămăcuș 4-6-5, schema silabică neglijată compromițător sau luată-n răspăr? Dar poți vorbi oare cu suficientă credibilitate de o covată crăpată cu manșetele scrobite și Încheiat la toți nasturii? Mai degrabă trebuie să o faci condus de exigența unei valori ca shibusa, o valoare estetică (și nu numai estetică pentru că valorile japoneze acoperă simultan mai multe domenii ale vieții și culturii) la care, de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gulerele adeseori de catifea. Apare și aici buzunarul exterior (ca acela de la jachetă) care adăpostește batista albă fină. Cămășile sînt din mătase, dejalenă sau poplin. Fracul (purtat cu papilon alb) și smochingul (purtat cu papilon negru), cămașa albă din pichet scrobit și pantofii negri de lac constituie ținuta obligatore de seară, chiar atunci cînd se cinează (supează) în cadrul familial. Vara domnii se îmbrăcau în haine albe de in sau buret și purtau pantofi de nabuc. Femeile arborau rochii ușoare din in
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sunt pe o scenă; viața aceasta artificială, intrând în viața pozitivă prin puterea artei; această realitate făcută din cuvinte și gesturi care îi transforma pe actori în creaturi ale Domnului, cu virtuțile, pasiunile, slăbiciunile lor, și nu în niște eroi scrobiți, impasibili, declamatori și sentențioși. O, Shakespeare, mulțumesc! O, Kemble și Smithson, mulțumesc! Mulțumesc lui Dumnezeu! Mulțumesc îngerilor poeziei! Văzui astfel Romeo, Virginius, Shylock, Wilhelm Tell, Othello, îi văzui pe Macready, Kean, Young. Citii, devorai repertoriul străin, și recunoscui în sfârșit
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și galben citron (care știa că i-ar sta oribil și-așa), și într-un sfârșit dădu peste un costum de in acceptabil, în nuanța ei preferată de bej, pe care îl cumpără de îndată împreună cu vreo șase bluze albe scrobite. Nu era foarte interesant, știa asta. Dar era mai sigur așa. Apoi se îndreptă spre raionul de încălțăminte, de unde își alese o pereche de pantofi Marc Jacobs care să se asorteze la costum. Lui Darcey îi plăceau pantofii scumpi. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Prima ei întâlnire era în ziua următoare la zece dimineața, într-unul din multele turnuri de sticlă care străpungeau văzduhul prin aerul încărcat. Darcey se îmbrăcase cu costumul crem pe care și-l cumpărase și cu una din cămășile albe scrobite. Totuși, ieșind în aerul umed și simțind broboanele inevitabile de sudoare pe frunte, se întrebă cât timp avea să-i rămână cămașa țeapănă. Dar, așa cum se și așteptase, clădirile cu birouri erau puternic răcorite de aerul condiționat. Și reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
scârbă, rămânându-le nădejdea și bucuria creșterii copiilor. Îi privea cu duioșie pe cei trei băieței, care-și încropiseră, din coceni de porumb, adevărate tabere militare, cu care se războiau, țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându-și sprâncenele de-abia arcuite și agitându-și, neputincioasă, brațele și picioarele prea strânse în legătoare. Scâncetul o trezi din cascada amintirilor. Legănă, încă lunatic, pătuțul, deșteptându-se ca dintr-un somn adânc. De o săptămână, născuse
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]