966 matches
-
să tac, dar știu În același timp că tu ești În fond un om de bine care Încearcă să facă lucruri bune. — Chiar așa? Da, eu așa cred. În ciuda aparențelor detestabile. Bill Schneider a zâmbit și a schimbat iar locul scrumierei, Încercând să obțină un alt aranjament. — Prietenul ăsta al tău e american, sau nu? — Nu, e olandez. Mai exact spus olandezo-indonezian. — Asta nu e-n regulă, Margaret, pentru că eu nu pot să mă ocup decât de nevoile cetățenilor americani! Toți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și trei fluturași rupți, dosare, tenculețe de cărți, un aparat de radio stricat, o carte poștală de la Hobart: Minunata zonă a portului și o farfurie de porțelan cu portretul unui foarte tânăr președinte Mao. Pe asta o folosea Mick drept scrumieră. Pe rafturile grosolane ale bibliotecii, proptită de niște cărți broșate, era o fotografie de-a lui Mick la patru-cinci ani, instalat pe-o bicicletă, Într-o hăinuță de tweed, cu cravată dungată. Mama lui se apleca să țină coarnele bicicletei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pregătiți de plecare Într-o expediție În locuri Îndepărtate. Nu s-au uitat la ea, și-au văzut de treabă, aplecați asupra sertarelor de clasare, a mașinilor de scris ori a hărților. Pe birouri erau sticle deschise de Fanta și scrumiere care dădeau pe dinafară, iar aerul era parfumat de aroma țigărilor kretek, un miros care-i plăcea. O pânză În ulei Înfățișa cam rudimentar un vulcan Învăluit de nori, iar steagul național, Înțepat pe o planșă de lemn, Își fâlfâia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așază pîcla: " Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței pînă la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dragă poete, dă-mi voie să ți-o prezint pe Carmina, amica noastră. Îți atrag atenția că nu este o fată oarecare. Nici nu ar avea cum, glăsui profesorul, ocolind biroul și instalându-se în scaunul său. Țigara lăsată în scrumieră nu se stinsese încă, fumega subțire, vlăguit. La noi nu pătrunde oricine, cred că ți-ai dat seama de asta. Părinții și celelalte rude sunt un dat al sorții, nu avem nici un control asupra lor. Dar pe prieteni ni-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
odaia. Dintre degetele îngălbenite, nemișcate, șuvița de fum mlădia spre tavan. Scrumul adunat la capătul țigării creștea în timp ce aceasta se consuma singură puțin câte puțin. Apoi scrumul se încovoie ușor și, în sfârșit, brațul bărbatului se întinse, la timp, către scrumiera plină. Mică, pitulată într-un colț, ciufulită, soția profesorului își curăța pielița de la unghii cu o jumătate de lamă, sugându-și degetul ori de câte ori se tăia și operația îi absorbea toată atenția. Carmina privea nedumerită când spre unul când spre celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie de cărți, acele cărți răvășite, niște obiecte în fond ce aparțineau acum unui executat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decepția ei răscolită. Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței până la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate nici nu privea picturile, poate nici nu respira, măsura doar sec timpul și paginile erau ca nisipul ce trece prin strâmtoarea clepsidrei, îl privi pe Alexe, stătea impasibil, cu mâinile încrucișate pe piept, cu privirea lui albăstruie fixând o scrumieră în interiorul căreia zăceau de-a valma mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, bețe de chibrit, cine știe de când. Ei, da, se coalizau împotriva ei, devenise o fată ca oricare, acum când venea să-i întrebe de un om ca oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmăresc cu privirea și fără îndoială, băiatul ei face o bună impresie. Fațada, spuse ea și zâmbi arcuind buzele. Fațada. Și nici fetișoara asta nu arată deloc rău, pe viața mea! Apoi își aminti că țigara i se stinsese în scrumieră. Pe Fana au găsit-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și vulnerabilă. Le-a ieșit în întâmpinare coborând maiestos treptele. Cine a venit? A întrebat din hol fetița blondă. Fratele tău și femeia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce viziune! Interpretând altfel surâsul gazdei, Fana confirmă: Da, m-am hotărât să fac un copil, poate chiar doi până la urmă. Nici Dimitrie nu are nimic împotrivă. Iar eu vreau să fiu mamă, abia aștept. În timp ce căuta cu ochii o scrumieră, privire-i căzu pe albumul filatelic dăruit de Trofin. Știa că tatăl ei insistase ca albumul să rămână la Carmina, nu voise să dea explicații prea multe, el nu era omul care se complăcea în justificări, așa voia să procedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de-a lăuda. Pe cine trebuia, firește. I-am fixat deasupra capului altă plăcuță, din Grădina Botanică: Plantă toxică. Șparleam lingurițe cu gaură (le ștanțau ca să nu se fure) din "bardezi". De la micile slăbiciuni ca pahare UNIREA, borcane cu muștar, scrumiere și scobitori, Daniel și Georgel au ajuns la hoție în regulă. Gazda de hoți, Leandru Diță-Lerești. Le eliberase legitimații de reporteri, ca să circule peste tot, nestînjeniți. Ciupeau din salariile noastre la chenzine, ne găbjeau rachetele de tenis; pe urmă, spărgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Bodega avea patru mese tăblii înfipte într-o țeavă cu fețe de masă găurite de țigări. Un bec afumat. Tejgheaua barului era atât de înaltă încât trebuia să te ridici pe vârfuri pentru a striga printre pahare și turnuri de scrumiere cine ești, scopul vizitei, durata consumației. Pe braț ți se tatua numărul de pahare consumate, prețul țigărilor fumate, calitatea, taxa de poluare, amenda pentru timpul depășit și impozitul pe locul ocupat. Tatuajul se ștergea automat prin scanare, atunci când repetai turneul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru că se păstra respectul replicii partenerului, nu se interpunea nimeni în fața cuiva, pentru a obtura vederea celorlalți, cu toții își expuneau partitura cu fața la toți. Singurele care-și făceau volutele sublime printre interpreți erau o baborniță și o pisică. Elementele de recuzită, scrumierele înlocuite cu altele, recuzita consumabilă, multiplicată, pentru că primul act nu era nici pe departe la final, sonoritatea liniștitoare a șlagărelor desuete, toate aveau o seducție aparte prin întruchiparea unei povești pe care, deși o trăiai, nu ți se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la ce am vorbit ultima dată? O facem sau nu? Trebuie să știu, timpul parcă zboară, adaugă trăgînd cu coada ochiului la pendula agățată pe perete. — Nici gînd, spune Comandantul, fîstîcindu-se în fotoliul său tapițat cu piele, privind țintă în fundul scrumierei pline de chiștoace turtite. Riscul e prea mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o droaie de cîini flămînzi, îi dau tîrcoale mîrîind, plini de bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
altcineva, începe să-i rîdă în nas Comandantul, scotocindu-și pachetul de țigări. Dacă eram un naiv, la ora asta n-aș mai fi șezut pe scaunul ăsta, îi zice, luîndu și foc de la unul din chiștoacele încă nestinse din scrumieră. — Ai răbdare și ascultă pînă la capăt, zice Regizorașul aruncîndu-și privirea afară prin crăpătura ușii, în direcția rastelului de armament. Să-mi spui mie cuțu dacă n-o să-ți convină, dacă n-o să te consideri cel mai fericit om de pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e cheia, se înflăcărează Regizorașul, că o să jucăm pe două fronturi, atît cu ei, cît și pe cont propriu, adică o să ne acoperim unii pe alții. — Ori ești securist, ori militar, încearcă să se dumirească Comandantul, strivindu-și chiștocul în scrumieră. Sau joci de capul tău pe două fronturi? — Asta n-are importanță, spune Regizorașul. — Am mai auzit de cineva care lucrează de multă vreme la un plan care să-i învrăjbească și mai tare pe unii împotriva celorlalți, își aduce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
degrabă cu un aventurier decît cu un conducător? — Văd că iar o luăm de la capăt, își dă seama Regizorașul, undeva nu ne înțelegem, ceva scîrțîie, îi spune. — M-ai cam obosit, spune încet Comandantul, începînd să numere chiștoacele strivite din scrumieră, fără să mai pun că azi am fumat deja cît pentu o săptămînă. Deci ne-am înțeles, spune Regizorașul, privind la stema Republicii Socialiste de pe capela lui Santinelă, la o adică o să le arătăm noi cum se pune mîna pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în tot trupul, făcînd cîțiva pași leneși în lungul holului, oprindu se în pragul sufrageriei. N-au fost în stare nici măcar să-și adune mizeriile înainte să plece, începe să adulmece aerul îmbîcsit al încăperii, să-și plimbe ochii peste scrumierele pline de chiștoace, ziarele împrăștiate prin toate colțurile, scaunele și fotoliile făcute vraiște, sticlele și paharele răsturnate pe jos. — Alo, alo? Dacă nici de data asta nu răspunde o las baltă, zice Roja cu febrilitate trîntind receptorul în furcă, parcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la rîndul lui semne de neliniște, intrați odată sau așteptați să înghețăm de tot? Se ridică încet de la masă atent să nu răstoarne nimic, sticlele goale, paharele pe fundul cărora Dendé, Tîrnăcop și Gulie băuseră și ultimul strop de alcool, scrumierele care dădeau pe dinafară ticsite de chiștoace, capace de plastic, cocoloașe de hîrtie, bețe de chibrituri. Cu pași nesiguri își tăie drum prin mijlocul barăcii, prin întuneric, pînă la întrerupătorul de curent și îl apăsă ferm. Încăperea se lumină brusc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici v-am lăsat, aici vă găsesc, dom’ Căpitan îi face cu ochiul un individ zvelt și subțirel, îmbrăcat la patru ace, dînd ocol mesei rotunde la care șade cu ochii înroșiți de oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i dea tîrcoale, lăsați și dumneavoastră acuma, că n-o fi mare pagubă dacă pierdeți o rundă, îl liniștește. își duce mîna
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Milițică, făcîndu-i loc lui Patru Ace să i-o ia înainte, atent să încuie bine ușa în urma sa. — Pentru că e plină de javre neserioase și de țepari, spune Roja, unde sînt restul? adăugă în pripă, mototolind încă un chiștoc în scrumiera de sticlă. — De cîte ori să-ți mai repet că e abia șapte? spune Milițică, ce-o să mai faceți pînă dimineață dacă începeți să vă tocați banii așa devreme? Sau nu mai știți ce să faceți cu atîta bănet și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la pământ... Iar noi aici, în sat, avem nevoie de un om cu experiență în cooperație ca dumneavoastră... Ne-ați fi de mare ajutor, dacă ați veni să lucrați la sfat... Rostind aceste cuvinte, vicepreședintele își strivi restul țigării în scrumiera improvizată, așteptând un răspuns. Stelian își trecu o mână prin păr, ezitând. Nu prea am avut timp să iau o hotărâre în privința asta, răspunse el prudent. De când a murit Elvira, sunt foarte ocupat cu întreținerea gospodăriei... Girolteanu își aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să rămânem aici... Ar fi scandalos!... vorbi și medicul Gutman, foarte agitat. În lumina lustrei cu șapte brațe care spânzura în mijlocul tavanului, lentilele ochelarilor săi păreau să azvârle mici fulgere de mânie. Valentin își strivi încet restul de țigară în scrumieră și se uită la cei adunați în jurul său cu un zâmbet amar. Domnii mei și dragii mei, prieteni..., grăi el prevenitor, am să vă rog să mă ascultați cu atenție și apoi să chibzuim ce e mai bine de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
voia să spună ceva și se văzu silit să tacă. Ia puțină atenție aici, tovarăși, le ceru șeful partidului colaboratorilor săi. Să-l ascultăm pe tovarășul din Italia!... Nando Rossi își repetă încă o dată numele. Maurer își stinse țigara în scrumieră. Poftim, tovarășe Rossi, ai cuvântul, îl invită Gheorghiu-Dej, ca de la prezidiul unei adunări de partid. În încăpere se făcu tăcere deplină. Nando Rossi reluă: V-am ascultat, cum ziceam, cu luare aminte... Trebuie să-mi cer scuze, pentru că personal nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]