200 matches
-
făcut de Stăpân de a-i primi bucuros pe padres, fără să-i prigonească. Fiindcă acum fețele bisericești din Spania nu pun la îndoială cuvintele celor care spun că Japonia ucide creștinii și chinuie preoții. Samuraiul îl privea pe Velasco scrutător. Misionarul văzu pentru prima oară cum se așternea supărarea pe chipul acestui om care era întruchiparea supușeniei. — Padre, zise samuraiul cu voce tremurătoare. De ce nu ne-ai vorbit despre asta în Nueva España? Fără îndoială că încă din Nueva España
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe scaunul pe care stătuse el. Ca de obicei, Velasco zâmbea. Dar zâmbetul său era acum trist și neputincios. Dragii mei, răspunse el cu voce pierită. S-a întâmplat un lucru despre care trebuie să vă vorbesc. Samuraiul se uita scrutător la Velasco. Ca să-și alunge presimțirea de rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în sus la Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aceea, Papa se așeză pe scaun și se uită din nou stăruitor la soli. Apoi, urmat de cardinalul Borghese și de alți trei cardinali dispăru într-o altă încăpere ridicându-și mâna deasupra tuturor în semn de binecuvântare. Sub privirile scrutătoare ale fețelor bisericești, solii și Velasco se retraseră iarăși în anticameră. După ce ușile masive se închiseră cu zgomot, cei patru se prăbușiră pe câte un scaun. Căzură fiecare pe gânduri. În tăcerea adâncă, Velasco își puse mâinile pe genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Perspectiva lefei și a bunului trai îi părea o pomană, și pomenile îi plăceau. Se gândi la muncă - era leneșă - dar nu putea fi cine știe ce greutate. Cu toate că n-o văzuse de atâta timp, Elena abia înainte de a o concedia examina scrutător pe domnișoara Noriea. Ieșită de curând din spital, Mika-Le era cam jigărită, purta un bn.-ton lăsat jos pe ochii galbeni, vestiți pentru enigma lor suspectă. Acum ochii Noricăi, cam blegi, nu exprimau dc-ît o mare atenție către comenzile scurte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
răspundeeeee!" Băieții vor să m-aplaude și să mă felicite, dar le-ngheață vorbele pe buze, când din capătul aleii se aude o voce groasă și foarte cunoscută: ― Aicea sînt! Și-n fața ochilor noștri îngroziți apare... Tiranul, privindu-ne scrutător! Am rămas cu toții "pe loc repaus"; dar la o nouă privire a Tiranului, ca la o comandă invizibilă, am făcut "drepți", pocnind călcâiele militărește! Uitaserăm toți, ca pământul, că directorul locuiește pe Schitul Măgureanu, chiar vizavi de Cișmigiu... Omul se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și asta cu mare greutate! Binevoitor, Atila m-a scos să mă mai asculte, ca să-mi dea o medie cumsecade. N-am știut bine... și mi-a dat tot cinci. Înainte însă de a-mi pune nota, m-a privit scrutător și mi-a spus cu sinceră tristețe: ― Am avut în cursul inferior un elev foarte bun la Istorie, care făcea cinste clasei lui, unul Băjenaru! Hei, câtă istorie știa ăla!... Pe unde-o fi, că eu nu-l văd... sau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mărul lui Adam din guler și spuse stingherit: ― Dacă dumneata ții chiar atât de mult..., hai să le numărăm! ― Să le numărăm, coane Fănică! nu se putu abține Dragu, amintindu-ni-l pe faimosul Pristanda. După ce-i aruncă o privire scrutătoare, Marinescu mi se adresă acru: ― Poftim, începe!... Ridicîndu-mi mâna stângă, începui să le număr, ajutîn-du-mă de arătătorul dreptei: ― Cea dintâi, la Câmpulung... ― Așa, aprobă profesorul... Apoi? ― Apoi știu că a fost schimbată la Curtea de Argeș, unde mergem acum, dar nu știu care voievod
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
PUR RETORICĂ. AUZI, CICĂ, SĂ-I MAI AMÎNE! ȚINÎNDU-SE CÎT PUTEA DE ȚEAPĂN, ÎL URMĂ PE OFIȚERUL DIN POLIȚIA SECRETĂ PINĂ LA UȘA CAMEREI CONSILIULUI. BĂRBAȚII AȘEZAȚI ÎN JURUL MESEI ÎN FORMĂ DE V RIDICARĂ OCHII ȘI-L PRIVIRĂ LUNG, SCRUTĂTOR, DIN CLIPA ÎN CARE TRECU PRAGUL. UȘA SE ÎNCHISE ÎNDĂRĂTUL LUI, CU UN POCNET SLAB, ÎN TIMP CE EL ÎNAINTA SPRE MASĂ. I SE PĂRU CIUDATĂ AMINTIREA CĂ DOAR CU DOI ANI MAI ÎNAINTE REFUZASE SĂ CANDIDEZE LA UN FOTOLIU DIN CONSILIU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
urmă, înconjurat de grădina ce alcătuia un decor plăcut. Curînd îl pierdu din vedere în mijlocul unei adevărate jungle de clădiri comerciale care se ridicau ca ciupercile în toate părțile. Hedrock văzu că Neelan cercetează cu atenție comenzile. Din privirea lui scrutătoare reieșea mai elocvent decît dacă ar fi rostit cineva în cuvinte noțiunea de "specialist". Simți la rîndul lui privirea lui Hedrock și-i spuse: ― Văd vreo două noutăți pe-aici. Drăcia asta ce e? Și arătă către sistemul de detecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
trimită flori o dată pe săptămână și a acceptat imediat... Ce drăguț! E clar că Julie îl are pe Charlie la degetul mic, deși nu se cunoșteau decât de câteva săptămâni. Urmă o pauză grăitoare, iar Julie îmi aruncă o privire scrutătoare. —Ce s-a-ntâmplat? am întrebat-o. — Nu s-a întâmplat nimic. Așa trebuie să se comporte un bărbat. Apoi îmi șopti: Iar logodnicul tău nu se poartă cum trebuie. Te face nefericită. Habar n-am cum Dumnezeu nu vedea Julie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prosop cu pătrățele albe și roșii. Nathaniel mi-a spus că nu știi absolut nimic. Dar nu pot să cred așa ceva. Împăturește prosopul și îmi zâmbește pentru prima oară. Ce știi să faci ? La ce anume te pricepi ? Privirea ei scrutătoare și albastră îmi provoacă o ușoară nervozitate. Îmi storc creierii, încercând să-mi aduc aminte dacă pot spune că mă pricep la ceva. Păi... pot să... pot să... îhm... fac pâine prăjită, spun. Cam asta. — Pâine prăjită ? Pare complet luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Înainte să vii aici ? Fac câțiva pași fără să spun nimic, cu ochii în pământ, gândindu-mă ce-aș putea să-i spun. Îi simt ochii fixați asupra mea, dar mă uit în altă parte, ca să scap de privirea lui scrutătoare. — Nu vrei să vorbești despre asta, spune în cele din urmă. — E... destul de dificil. Nathaniel expiră adânc. — Înțeleg că n-a fost o situație prea fericită ? O, Doamne, tot mai crede că sunt o soție abuzată. — Nu ! Nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În acest loc pe ilustrul Omar Khayyam din Nishapur. Nici ironic, nici afectuos nu e cadiul. Nici cea mai mică urmă de emoție. Ton neutru, voce calmă, turban În formă de lalea, sprâncene zbârlite, barbă cenușie, fără mustață, nesfârșită privire scrutătoare. Primirea este cu atât mai ambiguă cu cât Omar se afla acolo de un ceas, În picioare și cu veșmântul În zdrențe, pradă tuturor privirilor, zâmbetelor, murmurelor. După câteva clipe măsurate cu măiestrie, Abu Taher adaugă: — Omar, tu nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bătăuș. Dominic tăcuse, confirmând. Deci, cu Matus ăla... de parcă ar fi știut, de fapt, totul.Viață în cort, în deșert, unde Sonia născuse prima fetiță și Matus fusese rănit de o schijă? Aha, făcuseră pe colonizatorii, mormăise doctorul, evitând privirea scrutătoare a musafirului. Da, da, am auzit că trăiau ca niște veritabili pionieri, în cort, sub arșiță și vânt și gloanțe... și zâmbise, delicatul. O mai fi frumoasă, te pomenești, mormăise. Că atunci ne-a dat de furcă la toți, adăugase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce nu apune, Lumina a vieții voastre drum de roze semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la vântul cald ce-o mișcă, cântări molcome respiră; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează, Ce tablourile minte, ce simțirea simulează, Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari. {EminescuOpI 36} O convenție e totul; ce-i azi drept, mîne-i minciună; Ați luptat luptă deșartă, ați vânat țintă nebună, Ați visat
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
apoi cu vârful unghiilor și îl trase afară. Un firișor de sânge se scurgea din rană, iar el se strădui să stoarcă cât mai mult. Se șterse de pantaloni și apoi porni mai departe, nu înainte de a privi din nou scrutător în jur. Venise la Baia de Sus în concediu, cu gând că se va plictisi de moarte, dar măcar se va odihni. Iată însă că avea parte de mai multă acțiune decât își putuse închipui vreodată. La început, crezuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar un pustnic. Toată povestea asta mă umple de dezgust. — Da, natura umană e o pacoste, nu? De ce mă iei peste picior? — Pentru că nu te cred. — Atunci ești un tâmpit fără pereche. Am făcut o pauză și l-am privit scrutător: — Ce rost are să încerci să mă tragi pe sfoară? Nu înțeleg ce vrei să spui. I-am zâmbit: — Dă-mi voie să-ți spun. Îmi închipui că luni de-a rândul nici nu-ți trece prin cap chestiunea, și ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca și cum ar fi fost miop2, parcurgându-le cu privirea de sus în jos și de jos în sus, așa cum faci când încerci să descoperi defecte minuscule într-o țesătură, să zicem. Putea să rămână cufundat ore întregi în acea lectură scrutătoare, fragmentată de o anume nervozitate când schimba între ele foile sau fasciculele. Și nu considera necesar să dea explicații. Pe culoarul de trecere către dormitorul alăturat, un dormitor foarte mare, probabil cel mai mare din cămin, cu cel puțin douăzeci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sepii. Carol luă două, una pentru papagal, cealaltă pentru graur. Sepiile erau albe, uscate și ușoare în mâna ei, ca niște oase albite. Le împinse printre gratiile cuștii. Păsările o priviră cu câte un ochi, în felul acela atent și scrutător. Dan o cuprinse pe la spate, îi simțea moțul frecându-i-se de omoplați. Se scutură ca să-l îndepărteze. Din bucătărie, unde aștepta să fiarbă apa din ceainic, îl auzea cum bolborosește ceva în sufragerie. 4 Dave 2 Numele real al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ia încet formă de imagine; o figură schimonosită ce-și mișcă buzele în toate direcțiile și grimasează periodic. Bizară această reprezentare a vocii, pe care urechile mele au defulat-o în imagine. Intuiesc, de altfel, o față cunoscută. După privirea scrutătoare și ochii supărător de verzi, nu poate fi decât Aspida. Aspida are ceva să-mi spună de își agită buzele la modul acesta. Ea, care de obicei privește și tace, acum latră la mine din camera alăturată, și eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o înconjurau din toate părțile cu ochiul lor lucitor și metalic, fixând-o din adâncul străveziu și transparent al mării. Mii de spade o fulgerau din gurile deschise ale rechinilor, mii de priviri albastre o tăiau lateral cu laserele lor scrutătoare. Și atunci, dintr-odată, strigătul acela al meu, neeliberat sau neauzit, năprasnic ca un cataclism, îmi rezona în piept să-l spargă, prelungindu-se în țipătul ei de spaimă. Întârziat, ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
făcut. Ceea ce s-a întâmplat în continuare a fost șocant. Am privit, nevenindu-mi să cred, cum un grup de profesioniști cu experiență și-au bâlbâit, pe rând, notițele, cu capetele coborâte. Era ca și cum întregul colectiv se ofilise sub privirea scrutătoare a lui Vivian. O singură femeie - o blondă splendidă cu nas acvilin, machiată meticulos și îmbrăcată cu un costum elegant negru a rămas complet relaxată, păstrându-și atitudinea profesională atunci când i-a relatat situația lui Vivian. Tipa era încarnarea definiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
írt egy-egy lapot, Maruszja adta ide nekem, ha erre járt üzlet ügyben vagy kiállítás miatt... Abban reménykedtem, hogy ma is láthatom... Biharpüspökiben várja az öreget, aztán autóval viszi Pestre. A Malévval repül. Biztonságosabb. Domnul Attila Kovács tăcu. Ca să ocolească privirea scrutătoare a vechiului său prieten, se arătă brusc interesat de culorile pastelate care Înviorau de puțină vreme casele din Piața Carolina, un amalgam de stiluri, de la renascentist la baroc și la secesion. Știa prea bine că nu va mai putea amâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
afirma că știu mai multe despre arta dramatică decât majoritatea tembelilor care scriu despre ea prin ziare - fără supărare, tinere. — Fără. Eu știu foarte puțin. Mă Întrebam ce părere aveți despre piesa de astă-seară... și despre huiduieli. Shaw Îl privi scrutător. — Unde locuiești, domnule Wells? — În Mornington Crescent. — Și eu mă Îndrept În aceeași direcție. Dacă dorești, putem merge Împreună. În foaier, Gosse se Întâlni cu Norris, care tocmai se Încheia la palton. Avea o expresie funebră. — Ce afacere proastă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]