216 matches
-
spontan și definitiv așa cum lumea vegetală intră în iarnă purificată și eliberată de orice element efemer. Amestec de reverie și de observație etnografică, de joc gratuit și de cercetare a înfățișării și a expresiei umane, de observație directă și de scrutare în straturile adînci ale memoriei, ele nu recuperează, așa cum s-ar putea crede la prima privire, o geografie anume și formele ei diverse de civilizație rurală, ci readuc în actualitate o conștiință artistică adevărată. O pictoriță care, deși în intimitatea
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
personalitate - un singur om mi s-a părut întotdeauna minimalist. Aveam tendința de a elimina certitudinile, de a pune la îndoială argumentele incontestabile - era un nărav, o perversă yoga a minții, o plăcere subtilă de a trăi o mișcare interioară. Scrutarea suspicioasă a oricărei păreri, degustarea ei îndelungată și, în final, descoperirea mult așteptată că nici una nu este adevărată, ci falsă, iar marca ei contrafăcută. Nu doream să am păreri definitive, erau un bagaj inutil. În discuții mă aflam când de
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
care o proiectează asupra faptelor și împrejurărilor de viață evocate. Memoriile, confesiunile și autobiografiile literare sunt trăiri retrospective, filtrate prin conștiința omului matur prin prisma concluziilor trase în urma experienței de viață parcurse. Ele sunt, deci, forme rectificate ale trăirii, o scrutare lucidă a trecutului, în care autocenzurarea poate interveni în proporții apreciabile. Evident - așa cum s-a verificat în practică - toate categoriile literaturii subiective trebuie privite cu o anume circumspecție, impusă de însăși substanța lor subiectivă, însă asupra gradului autenticității conținute nu
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
fi înțeleasă și decodată mai bine în cadrul dezbaterii interioare și al dramelor lăuntric-obscure pe care episodul religios din tinerețe l-a creat. Aici stă, în fapt, toată chestiunea: nu a fost un simplu episod biografic, printre altele. Practica duhovnicească a scrutării de sine, cât mai severă, exigentă, nemiloasă, poate fi, de asemenea, pusă în relație cu ,masochismul" moral-intelectual, spiritual și sufletesc al personajului predilect din Psalmi și din celelalte poezii. Cu sagacitatea cunoscută și cu doza de ironie necesară, criticul va
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
inspirației, artistul devine o biată instanță rece, cap limpede și acuzator lucid (uneori chiar cinic) ai unei lumi a cărei dominantă fundamentală (și sigură) este deriva. Această mutație de pe frumos pe adevărat, de pe ideal pe terestru și de pe reverie pe scrutarea severă a unei existențe precare tocmai se consumă acum prin părăsirea parțială a consacratelor forme simbolice în beneficiul experiențelor și al practicilor neconvenționale. Activ ca prezență socială și responsabil din punct de vedere moral, artistul plastic iese decis din atelier
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
și condusă de poetul Vasile Dan, girată de președintele Consiliului Județean Arad, dl. Nicolae Ioțcu, întâlnirea a prilejuit, pe un ton care s-a întins de la serios la grav, o foarte utilă luare a temperaturii vieții culturale din România, o scrutare lucidă - căreia, din fericire, i-au lipsit accentele tânguitoare - a stării de fapt. Din luările de poziții s-au desprins câteva perspective care, finalmente, au permis evaluarea obiectivă a dramei prin care trec nu doar revistele culturale și cultura, ci
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
observă relația de fond a literaturii exilului: "O poezie adevărată a exilului naște din singurătate, se nutrește din dor și se adresează unei eternități românești." Trăsătură care se imprimă în meditațiile literare, publicate de Constantin Amăriuței în "Caete de Dor", scrutare a stării de suferință și a dorului de țară, lirism, patetismul concentrat al scrutării condiției umane a emigrantului, meditație existențială pusă mereu sub semnul gândirii lui Mihai Eminescu, în Dorul de veșnicie și Păcală sau existența absolută. Idei prin care
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
singurătate, se nutrește din dor și se adresează unei eternități românești." Trăsătură care se imprimă în meditațiile literare, publicate de Constantin Amăriuței în "Caete de Dor", scrutare a stării de suferință și a dorului de țară, lirism, patetismul concentrat al scrutării condiției umane a emigrantului, meditație existențială pusă mereu sub semnul gândirii lui Mihai Eminescu, în Dorul de veșnicie și Păcală sau existența absolută. Idei prin care se stabilește relația cu romanele sale Logodnica Tăcerii și Leneșul. De pe altă poziție, ca
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
și cu lecturi fundamentale, bine digerate. Două teme par să fie obsedante pentru tânărul poet: cea a „sincerității” brutale (al adevărului rostit fără precauții diplomatice) și cea a „singurătății în iubire”. Flaviu George Predescu își invită lectorii la o atentă scrutare a sinelui, dar și la deloc facila posibilitate de a medita împreună asupra unor valori fundamentale, cum ar fi libertatea sau sexualitatea. În ciuda apartenenței sale la lumea discipolilor lui Orfeu, poetul nu face deloc figura unui visător. Dimpotrivă, Predescu e
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
Doru se depărtă suficient, Ioanide se dădu pe după cort, ridică de afară marginea de jos a pânzei și zărind hârtiuța o culese repede. Abia în crepusculul dimineții, când cocoșii cântau, Ioanide, întins în culcușul său, examină hârtiuța. După o minuțioasă scrutare, înțelese că ea conținuse două coloane: una cu inițiale sau poate cu nume întregi, și alta cu calificații sau așa ceva. Astfel, în stânga, pe bucata găsită în cort, sta scris "T.I.", iar în dreapta "Externe"; deasupra acestui cuvânt se citea "...teme", probabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
seama ce efect face asupra lui jocul cromatic de contrast între pereți și ferestrele oarbe alternate cu perechi de coloane întunecate. - Un prieten al meu din Italia a făcut asta. Oare n-am putea s-o copiem? După o lungă scrutare, zâmbind incert, Botticelli zise: - Prea seamănă a mormânt, nu sunt de părere. " Într-adevăr, medită Ioanide, e ceva sumbru acolo, ca și în camera mormintelor celor doi Medici, dar, în fine, se simte laba marelui artist, oricui îi sare în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
său, Tudorel intră într-o fază de relativă resemnare, la care contribuia mult sentimentul că trebuia să fie demn. Își petrecea vremea meditând la o sumă de probleme asupra cărora n-avusese prilej să gândească înainte. Deși extrem de tânăr, prin scrutarea vieții Tudorel căpătă o maturitate a spiritului excepțională, asupra tuturor chestiunilor făcea reflecțiuni lipsite de orice superficialitate. Ar fi fost în măsură, de i s-ar fi permis, să vorbească ore întregi prietenilor despre sensul vieții, ca un Socrate înainte de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Moldova și Mihai Viteazul din Țara Românească au fost ridicați prin panglicării la rolul de reprezentanți ai unei politici independente și naționale române și politica aceasta se pune înaintea tinerimei ca țintă vrednică de dorit a tuturor aspirațiunilor. Din nenorocire scrutarea și istoriografia maghiară a neglijat până acuma a da atențiune deplină raporturilor de stat și relațiunilor Coroanei Ungariei către foastele ei țări vasale (Bosnia, Serbia, Bulgaria, Țara Românească și Moldova). Secțiunea istorică a Academiei Maghiare de Știință precum și Societatea Istoriografică
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cultură și talent forțează ființa să asimileze „Înlocuirile”, deformările, să devină cea necesară literaturii. Educarea restrictivă a sensibilității, metabolismul deformat de solitudine, orgoliul devoțiunii creatoare, cinismul spiritului critic, excesul auster sau, dimpotrivă, senzorial, tensiunea somației artistice?... Trăirea În obsesie, precum scrutarea insistentă a invizibilului În transparențele vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și cu artificialitatea, de altfel) modifică, treptat, se pare, Însăși „gena” bestiei creatoare. Este magia și mizeria artistului, miracolul, mistificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu devoțiune și strălucire de complementara dăruire, scrutând destinul unor scriitori care Îi solicită interogația pentru a lumina până la urmă nodul gordian al contradicțiilor nu o dată derutante, când nu și scandaloase, ale spiritului. Stima se legitimează prin scrupulozitate, admirația prin scrutarea critică a „accentelor” acestor personalități accentuate. Stăruință monahală a lecturii, iconoclastă independență interpretativă. Complementaritate echilibrantă, am zice, a unui temperament liric hrănit de fisuri și fervoare, de luciditate și langoare, senzualitate și Înstrăinare. Se confirmă, astfel, În alt registru, vocația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În depărtări, mulți dintre noi nu am rezistat dorinței de a ne adresa, În sfârșit liber, publicului de acasă sau din noua casă. Trecerea de la scrisul strict literar la cel jurnalistic a impus nu doar o adaptare stilistică, ci și scrutarea unui adevăr oarecum simplificat sau simplificabil, tratat Într-o formă mai sumară și accesibilă. Scriitorul ieșea din nebuloasa adevărului individualizat pentru a confrunta ceea ce viața Îi oferea, la un pas, chiar dacă pasul trecea, inevitabil, din proximitate, În Istoria de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vedere senzorialitatea „inteligent filtrată, cu totul și cu totul alta decât cea vag vibratilă, cețoasă și vaporoasă, aproape caricaturală În insignifianța ei, caracteristică unui Întins sector al literaturii zise feminine”. Balansul Înșelător apatic al așteptării este și pândă răbdătoare În scrutarea proximității și precarităților ei, a penibilității gregare, a umbrelor dinăuntrul și din afara personajelor. Sunt caracteristici vizibile În toate cărțile autoarei, chiar și În realizarea ei epic-psihologică de vârf, cu neașteptate conexii Între contemporaneitate și trecut, Între memorie și actualitate, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
surprinzător, acest kitsch, atât de frecvent În retorica dezbaterilor publice și În produsele culturii pop și senzaționaliste, comercializate astăzi. Oricum am privi textul, Însă, ca o istorie a alienării În familie și societate sau ca o metaforă a solitudinii, ca scrutare a procesului de depersonalizare, chiar și ca invocare simbolică a situației unui grup sau a unei comunități persecutate pe motive rasiale sau În conjuncturi istorice extreme (am putea evoca Auschwitz, Vortuga, Cambodgia, Rwanda, Kosovo) sau ca o parabolă politică vizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ideologul elitist și criticul sarcastic al decăderii democrației americane Într-un carnaval vulgar de „pop-culture”, n-ar fi nici ea străină, au susținut unii, de această situare la „dreapta” spectrului politic. Ca un veritabil romancier, Bellow nu-și idealizează eroul. Scrutarea (sau inventarea) frivolităților, ambiguităților și secretelor personajului nu este decât fireasca meserie literară, nicidecum un prilej de detașare critică „dinspre stânga”, cum sugera lectorul român. Chiar și cei obsedați de conecția dintre biografie și roman n-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Talismanul trecutului este invocat, acum, ca asentiment pentru schimbare, amuleta libertății și viitorului. Acțiunea declară, până la urmă, ceea ce Pereira nu declarase, de fapt, de-a lungul narațiunii. Această modulare ironică este pregătită de semne mai curând tăcute și obscure, gradată scrutare psihologică a potențialităților somnolente. Senectutea solitară și resemnată așteptase ca invazia juvenilă a unor interlocutori ca Rossi și Marta să forțeze des-inhibarea. Pentru un obișnuit al „realismului socialist” transformarea evazionistului mizantrop și contemplativ Într-un om de acțiune nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
e valabilă sub restricția: Dacă aceste lucruri se iau ca obiecte ale intuițiunei noastre sensuale". De adaog la noțiune condiția ei și zic: "Toate lucrurile, ca fenomene exterioare, sânt lângăolaltă în spațiu", atunci această regulă valează general și fără restricție. Scrutarea noastră ni indică deci realitatea (adică accepția obiectivă) a spațiului în privirea a tot ce ni poate (întîlni) proveni ca obiect în afară (exterior), dar totodată și idealitatea spațiului cât privește lucrurile, întru cât s-ar considera de rațiunea în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o asemenea neîmplinire? Dacă lăsăm deoparte problema condițiilor, a marilor factori inhibitivi externi, și ținem seama numai de natura interioară a individului confruntat cu o sarcină culturală - pe care el și-o asumă și și-o impune printr-o justă scrutare a traiectoriilor culturii din care face parte -, atunci apar două tipuri distincte de ratare: una, care este totuși glorioasă și nu cea mai frecventă la noi, ține de însăși exacerbarea conștiinței destinului propriu. Ea apare sub forma urât constructivă a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de a mă angaja în existența și-n lumea din jur. Mi s-a oferit șansa de a verifica teoria și conceptele: politica, politicul, comunicarea și discursul politic, politicianul, electoratul, campania electorală... O privire inedită a Celorlalți către mine, o scrutare inedită a mea către Ceilalți. Dacă am pierdut sau dacă am câștigat, nu știu. E timpuriu încă pentru concluzii, știu că cei apropiați nu dezertează niciodată de la condiția de prieteni. Mă întreb acum dacă nu cumva comunicarea cu prietenii a
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
sufletului. Câteva secunde domni o tăcere ca un giulgiu, încît de afară se auzi limpede huruitul unei căruțe și ciripitul gălăgios al vrăbiilor, într-un pom, sub fereastra cancelariei. Apostol, fără să-și dea seama, închise ochii, ferindu-se de scrutarea generalului, care izbucni brusc, aproape răgușit: ― Dumneata ești romîn? ― Da, excelență, răspunse locotenentul repede. ― Romîn! repetă generalul, cu un glas uimit și enervat care aștepta o dezmințire. ― Romîn! repetă Bologa mai hotărât, întinzîndu-se din șale și scoțând puțin pieptul. ― Da
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și aritmetică. Dar adevăratul eveniment sufletesc al lui Hilbert îl constituie prieteniile lui cu Hurwitz și Minkowsky. Aces-te prietenii îl determină matematicește atâta, încît după moartea lui Minkowsky (întîmplată în 1910), Hilbert pier-de interesul pentru matematicele heuristice, se adâncește în scrutarea fundamentelor, pentru a părăsi curând cercetarea însăși. Atingem aici defectul acestei structuri particulare, care face și slăbiciunea și originalitatea ei: imposibilitatea de a se interesa la un conținut oarecare, fără un imbold exterior. * E sigur că Hilbert a fost un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]