261 matches
-
Lui Socrate care, dacă e să-l credem pe Xenofon, discută cu dânsul despre necesitatea de a fi un bun cetățen, filosoful anarhist îi răspunde printr-un refuz: nici bun soț, nici bun părinte - își vedea progenitura ca pe un scuipat ieșit din el, fără mai multă importanță decât scuipatul... -, el mai adaugă la acest portret și faptul că n-ar putea fi un bun cetățean. în Atena zisă democratică, nu se prea glumea cu astfel de lucruri. Virtuosul Socrate, apărător
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bănci lungi și plate - alții se Învârteau pe margine intrând În conversații zgomotoase. Podeaua era plină de gunoi atât de la prânzul În curs, cât și de la cele dinainte. Erasmus descrie scena ca „o veche colecție de bere, grăsime, fragmente, oase, scuipat, excrement de câine și pisică și tot ce e neplăcut”9. Mâncarea nu era servită Într-o ordine anume, carnea ajungea la masă aproape În aceeași condiție În care era după ce animalul din care provenea fusese sacrificat. Păsări Întregi, printre
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și orgoliile virile ale tânărului îndrăgostit, cu lecturi bune și imaginație bogată. Sub influența lui Arghezi și Barbu, le încearcă și el, înnodând și deznodând panglica limbii la gâtul unui vers fluent, colorat și muzical. Argheziană este și „marea de scuipat a urii” și, în genere, în stilul psalmilor sunt toate aceste sugestii de tăceri tencuite de lucruri sau depuse în straturi compacte în ulcioare vechi de lut. Este o veritabilă obsesie a tăcerilor primordiale și a liniștilor ascunse în somn
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
în fața mulțimii imense și devoratoare de poezie, o paiață trasă de diverse sfori sentimentaliste se agita, mieunând patetic”. Dar revoltat, creatorul „retează sforile sentimentaliste, începe să-și poarte gândul prin stele” și sfidător, „mulțimii care îi cerea versuri, îi trimite scuipat”. Programatic este și articolul omagial însoțit de o ilustrație a lui Marc Chagall, pe care Geo Bogza i-l dedică lui Ilarie Voronca cu ocazia apariției volumului Ulise. Cu același ton insurgent și în imagini violente se precizează că Voronca
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
mic șef de bandă, înconjurat de zbirii lui, i-a aruncat acele cuvinte, pe jumătate cuvinte, pe jumătate scuipături: „Doar toată lumea știe, pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine!“. Tot adevărul lumii se concentra în acel scuipat. Era materia însăși a vieții. Agresorul lui nu putea în nici un caz ghici cum murise tatăl adolescentului, dar știa că în orfelinatul lor nu erau decât din ăștia: copii ai unor părinți declasați, morți în închisoare, executați pentru a nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se ridică într-un cot. Pe chipul acela făcut din piele calcinată și noroi, un ochi străluci, conștient și încă plin de bezna subteranelor. Ofițerul se aplecă pentru a prinde privirea aceea chioară. Pe fața arsă, buzele se mișcară. În loc de scuipat, un cheag de sânge brun se smulse din gura aceea și se strivi de cizmele ofițerului... Atunci ne-am spus, povestea Zurin, că de-acum e gata, neamțul o să-l termine cu o împușcătură și se vor înverșuna apoi asupra
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pentru că Tiberius Nero l-a luat cu ei! De n-ar fi fost el, capadocienii ar fi urcat liniștiți colina, fără să mai pretindă că n-au voie să intre în incinta sfântului lăcaș. Își mai ostoiește mânia cu un scuipat. Pe naiba, sfânt! Că doar mai sunt și alte morminte prin zonă. Locul este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte dator să-l liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-mi dădea atenție. Alteori se întorcea spre mine și zâmbea înduioșată. „Mocofanu e acolo. Stă și mă așteaptă. Dar nu vreau să intru. Nu a sosit timpul să-l prind. Dar vreau să știe că l-am zărit.“ Trăgea un scuipat scurt, măiestrit aruncat peste umăr direct în centrul vitrinei. Apoi începea să cânte tărăgănat ceva pe franțuzește, izbucnea în râs și sfârșea cerându-mi un pachet de țigări, „să am și de-o fi să mă calce tramvaiu’“, se veselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vremea și mă pomenesc cu o scrisoare nouă. De unde crezi?“. Matvei s-a concentrat. Părea că răsfoia ghidul turistic al Uniunii Sovietice. Aproape că și făcea gestul de a întoarce paginile, umezindu-și din când în când degetele cu un scuipat. „Murmansk“, a șoptit în cele din urmă, neîncrezător, totuși. „Sau poate Vladivostok...“ „Nu, Matvei. De la Chișinău. La școala aceea din Ordjonikidze era o profesoară basarabeancă, măritată cu un rus care făcuse armata la Chișinău și pe care, când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câte o coloană. Nu pățește nimic, deși ai impresia că-i crapă țeasta. Privește nedumerit coloana, țâșnește în altă parte, se agită o vreme, își alege o altă coloană și iar se izbește de ea. Odată a alunecat pe un scuipat și s-a prăbușit înainte de a atinge coloana. O femeie s-a repezit să-l ajute, speriată că o fi pățit ceva. Tânărul s-a ridicat jenat, i-a sărutat femeii mâna și a asigurat-o că nu a pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
implicațiile. De aceea, orice s-ar întâmpla, vom fi, dacă va fi cazul, martiri dar nu agresori și de va trebui, nu ne vom apăra nici viața vărsând sânge”. Și-au zăvorât inimile și purtându-și cu demnitate existența. Înlănțuiți, scuipați, hăituiți ca fiarele, batjocoriți, omorâți mișelește ei nu s-au dezis niciodată de crezul lor, de credința în Dumnezeu, de dragostea de Neam. Și-au asumat crucea credinței, crucea Neamului, crucea libertății, crucea Adevărului, crucea jertfei. Răstignirile le-au fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și ușor fluorescent, intrase în inventarul său de s.d.v.-uri, ca suprafața cea mai lipsită de asperități și interstiții de pe mapamond. Avea însă și o serie de invenții problematice. Prima invenție cu adevărat periculoasă pentru el a fost mașina cu scuipat, o berlină clasică ce consuma doar 25 ml de salivă la suta de kilometri. Marii industriași și petroliști, corporații internaționale și pro-globalizatori stupefiați au tocmit filiala bosniacă a Camorrei să-i facă felul. Decalarea sa temporală l-a ferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
jurau soldații și paznicul de vânătoare - că i-ar fi tras o palmă-două. Vestea se Întinsese și sporise ca o vâlvătaie Într-un lan uscat. La urechile singurului fiu al Tușii ajunsese că maică-sa fusese călcată În picioare, schilodită, scuipată și batjocorită cu vorbe grele, Îi fuseseră scoși dinții, i se umflaseră ochii, i se spărseseră buzele, Îi crăpaseră coastele. Fiul Își făcea armata nu foarte departe de Satul cu Sfinți, Într-o cazarmă dintr-un sat de dincolo de codrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cu posibilități financiare solide - că a născocit o mașinărie de tundere automată a ovinelor: oaia intră printr-o deschidere a utilajului, plină de lână cu scaieți și ciulini, și iese pe partea cealaltă, cheală și nevătămată, iar lâna e scuipată (expresia aparține inventatorului) printr-un horn special, gata descornăcită și dărăcită; soldatul Armeanu, fiu al satului, suflet poetic și sensibil, membru activ al Cenaclului inițiat și coordonat de omul de spirit și artă Marin Foiște, din Înalte pricini de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
micul oltean de la Scornicești. Dar nu asta este important pentru poporul acesta, ci lipsa unei istorii adevărate. Fără o istorie cu exemple ilustre, nu se poate educa spiritul unui popor și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte o pomană amărâtă, invariabil însoțită de un strașnic șut în fund... Marea migrațiune Ieri că cam zburlisem eu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
or fi primit nenorociții pe eliberatorii lagărelor Dachau, Maidanek, Auschwitz? Ca pe niște zei! Dar după aia, cum s-or fi uitat la ei? Ca la niște întârziați mintal. Ce știu ăștia... numai noi știm ce e viața, suferința! Bătuți, scuipați, arși. Siliți să ne mâncăm excrementele, să ne săpăm singuri gropile, să ne părăsim părinții, pentru un colț de pâine. Să ne trădăm prietenul pentru un zâmbet al călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o urmă murdară de fum și pământ în aerul limpede al deșertului. După care urmă zumzetul ușor al motoarelor, ce vuiră apoi, speriind porumbeii sălbatici, fenecii și viperele, pentru a sfârși într-un scârțâit de frâne, glasuri învălmășite și ordine scuipate, când se opriră târând după sine praful și murdăria, la nu mai mult de cincisprezece metri de tabără. Orice semn de viață și orice mișcare încetase la vederea lor. Ochii targuí-ului, ai nevestei lui, ai copiilor lor, ai sclavilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
încă erect, se găsește în palma murdară a lui Coco. Așaa...! Sex oral ai vrut, sex oral ți-am făcut! Împuțitule! Snagă-acră! țipă ea, trecându-și dosul celeilalte palme, peste fălci și peste gura știrbă, năclăită scârnav de sânge și scuipat. Fiți atenți, a intrat în șoc! În colaps! Se duce...! strigă Dănuț și se apleacă deasupra rănitului, smulgându-și fără ezitare cămașa de pe el, sfâșâind-o pe lungime și improvizându-i lui Nae un bandaj încrucișat, pe sub pulpe și peste coapse
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Peste două puncte... Sau peste trei sau peste patru, la mahomedani, va fi niscaiva revoluție. La Ierusalim, pe-aproape de Biserica Nașterii Domnului, vor bubui tunurile. Pe Esplanadă, niște moschei străvechi se vor dărâma, va fi mare scandal, bastoane, pietre, pumni, scuipați, emoții, declarații, vânzoleală, războiul va ciocăni, hăt! până la ușa bătrânei Europe și arabii le vor tăia din start petrolul, tuturor necredincioșilor. Și vor ieși, apoi, nebunii cămilari, la Jihad... Dar și acestea vor trece! Peste patru puncte sau peste cinci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un aer demn, ușor revoltat - cred că asta a vrut să spună Vali cu „șmecher“. Dormitorul se cutremură de un rîs isteric. Cineva aruncă un bocanc În el. Altcineva aruncă un chiștoc de țigară, Însoțit la scurtă vreme de un scuipat. Probabil că nici el nu reușește să Înțeleagă ce păcate ispășește aici, nu Înțelege ce dracu’ i se Întîmplă și de ce. Probabil că și el s-a bucurat că a ajuns mai aproape de casă. Mă uit la el și Încep
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Din război Într-un bordei, copii slabi mănâncă Din strachină, oțet și usturoi. Bătrâna-ncremenită la icoană Așa li-i viața-n aprigul război. Afară, tancuri ”Tigrul” se retrag, Cu crucea-ncârligată și scuipată Și-n mieii albi cu furie mai trag Războiul lor s-a-ntors spre ei și-i cată. Dar din coloană, unul se desprinde Să facă-un gest , de-aleasă-nțelepciune Și a strivit bordeiul cu copiii Și cu bunica prinsă-n rugăciune.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93454]
-
fără a înghiți nici o picătură din el, timp de 10-15 minute. Procedura trebuie să fie facută cu calm, fără grabă, dimineața pe stomacul gol, după trezire. După 15 minute uleiul se face alb ca laptele și apos. Trebuie apoi aruncat, scuipat pentru că este plin de microbi și periculos pentru transmiterea diferitelor boli. După aceea se clătește foarte bine gura cu apă calduță și sărată, de mai multe ori. Curățirea este și mai eficientă dacă înainte de clătirea cu ulei răzuiți limba cu
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Pleacă de-aici, mă ofticosule! Dar Agheasmă era obișnuit cu asemenea vorbe și tuși mai departe fără să-i pese de insulte, stînd În picioare lîngă grupul care mînca strîns roată. CÎnd Îi trecu accesul pentru cîteva clipe, slobozi un scuipat enorm care se lipi pe fațada casei. Pe urmă luă găleata de jos și i-o Întinse lui Julius. Nu! Nu! Terminați odată cu glumele! porunci meșterul, care făcea parte, Într-un fel, din conducere: stătea de vorbă cu inginerul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o parte și de alta, ceilalți tot În picioare În spatele băncii, sprijinindu-se de spătar și, din cînd În cînd, scuturînd scrumul țigării În capul celor care stăteau jos. „Du-te dracului!“, striga victima, ridicîndu-se ca să plătească gluma cu un scuipat fin, compact, perfect, care nimerea drept la țintă pe cămașa glumețului, „Ofticos nenorocit!“, striga glumețul la rîndul lui, ștergîndu-se cu batista, În timp ce celălalt scotea din buzunarul de la spate al pantalonilor kaki sau albaștri un pieptene fin, cu care-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
După porecla pe care o, primise În 1808 Joseph Bonaparte, pentru scurt timp rege al Spaniei, de la populația ostilă a Madridului. În spaniolă Pepe e diminutivul lui Joseph, iar Botellas Înseamnă Sticle, cu alte cuvinte Bețivanul. Gargajo Înseamnă În spaniolă Scuipat, Întreg numele este, de altfel, batjocoritor: López e un nume de familie foarte comun, iar del Perú, cu particulă nobiliară, constituie un adaos ironic. Născut dintr-un negru și o indigenă ori viceversa. Mario Moreno Cantinflas, celebru actor mexican de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]