10,141 matches
-
Marin Preda să-și amintească de momentele 1948 ale literaturii, Preda o face, și cu iubire. Volumul Studii literare. Din literatura noastră nouă, ESPLA, 1953, adună din revistele vremii studiile cele mai reprezentative consacrate celor mai importante apariții din timpul scurs de la precedentul volum. Volumul este inaugurat de acad. G.Călinescu, semnatar al unui amplu articol despre Poezia lui Mihai Beniuc. Ov.S. Crohmălniceanu scrie despre Cumpăna luminilor, Nina Cassian, în postură de critic, îi omagiază pe Victor Tulbure și Eugen Jebeleanu
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
-mi lucească în ochi, mai mult nu ar fi putut, nici o altă femeie nu mi-ar fi umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu poate fi, singur cum singur sunt, ca sîngele scurs pe pietre și scris pe buzele plînse ale cuielor, atît de frumoasă încît mă învelesc cu cerul prin care îi caut sufletul ca într-un ochi lumina îngropînd întunericul, știe ea cîtă frumusețe a ascuns odată cu ea, de parcă într-o
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
singurătatea nu poate fi, singur cum sînt și arunc de pe mine zilele ca niște straie pe care nimeni nu le va mai încerca, atît de frumoasă încît îi aud pașii pe covoarele foșnind ca nisipul pe sfîrșite-n clepsidră, ca sîngele scurs pe peitre și scris pe buzele plînse ale cuielor.
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
ar mai fi făcut deloc. Era singura modalitate de a iubi - cum zicea Mr Muscle - treburile pe care le ura. De ce, oare, nu putea iubi scrisul? - se întrebă, luând din cui ștergarul, după ce vasele, rânduite pe grătarul de sârmă, se scurseseră de apă. Toate încercările de până acum sfârșiseră în lehamite, în neîncredere, în dezamăgire înainte de a pune punctul final. Toate începuturile erau anevoioase, primele fraze i se împotriveau cu dușmănie ca niște ființe răuvoitoare, ca niște fiare sălbatice pe care
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
schimb îi vezi alcătuirea bolnavă, greutatea mai grea ca a întunericului. doar prin ochiul chior și prost vezi lumina pe care n-o vezi, lumina care putrezește duminica prin ogrăzi, prea ostenită ca să dispară, ochiul sîrmos și scurt care se scurge după ea vede ce ochiul văzător n-a văzut vreodată, nu materia e grea, ci lumina care o apasă, o văd numai ochii care se strică, cine vede doar lumina nu o vede. cine n-o vede însă o adună
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
unghiile astea pe sub unghii? ce unghii, unde vezi unghii, ai grijă, te-ai lovit la mîna mea, ți-e frig la degetele mele. am izbîndit. oamenii-și feresc privirea cînd mă-ntîlnesc. pînă și soarele mi-a luat umbra înapoi. mă scurg prin rigolă, ca un noroi. cînd îmi aud pașii, îmi trag de sub picioare străzile. din văzduh, păsările, contenind din cîntat, mă înveșmîntează, grijulii, în rahat. sînt un om împlinit. acum pot începe tot ce am de sfîrșit. sînt viu, deși
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
am fost siliți să ne mulțumim deocamdată cu 2 „felioare” de vacanță, adică cu cîte 3 zile libere la finele ultimelor săptămîni (23-25 și 30-1). 15 ian. 1952. Cursurile noastre s-au suspendat de marțea trecută și timpul s-a scurs cu pregătirea examenelor, adică mai exact a examenului de literatură universală, singurul mai acătării dintre toate. Dată fiind perioada de care ne ocupăm (Evul Mediu, Renașterea), am întreprins o largă documentare în materie de umanism, ceea ce mi-ar permite de pe
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
de filologie clasică sau paleoslavonă. Nu trece mult și adorm somnul fără grijă al celui care nu și-a învățat lecțiile (și totuși mai are ceva habar...) 24 martie 1952. Programul meu a rămas același. În săptămîna care s-a scurs a avut loc o mult trîmbițată consfătuire cu decanul, spre a se studia posibilitățile de descongestionare a programului. Era mai mare dragul să-i privești pe colegii mei manifestîndu-și fățiș și cu o admirabilă naivitate antipatia față de diverse materii, pentru ca
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
ziua cum mă știi, sau noaptea cum mă știi și ziua cum mă vezi acum? Dă pe gură repede, ca să văd că ești sincer!” În fața acestei dileme existențiale, Andrew rămase fără grai. Clipe grele și broboane de sudoare i se scurgeau pe față. Dar o inspirație divină îi veni repede în ajutor. “Alege tu!” strigă el, cu sufletul la gură. “Bravo, ăsta era răspunsul, hohoti baba, bătând din palmele blondei. Așa este, eu trebuie să aleg. Iar eu, iată, aleg să
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Și s-a repezit la ușă, imbracindu-si pardesiul din mers. - La revedere, Țină, asteapta-ma! - La revedere, Alină! După plecarea ei, m-am cufundat în singurul fotoliu din cameră, simtindu-ma deodată epuizata. Aveam mintea goală, iar viața mi se scursese din trup. Am închis ochii. M-am cufundat într-un somn fără vise și fără spaime, inform și întunecat că moartea. Cînd mi-am revenit, Alină era aplecata peste mine, cu o privire înspăimîntata. - Slavă Domnului că ai deschis ochii
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Liviu Georgescu din firida întunericului un miriapod cu pași de soldat se trezește din închipuirea geometriei să-și înceapă rondul de noapte din întunericul firidelor un ochi adormit își secretă privirile în turnuri de fum se scurg prin spații înguste în sofismul geometriei și eu îmi încep rondul de noapte prin oasele străvezii ale miriapodului peste fragmente de corp și armură ramuri de existență stricată prin vitralii ofilite prin tuburi de orgă strivite de mană apa se
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
vremelniciei de țărînă. Trupul e singurul pașaport către veșnicie. Trupul - unul singur și nesupus alegerii - este singurul care ne dă o infinitate de alegeri. - Și tu, tu cui te lași moștenire?, făcu Orlov. - Nimănui. - Adică mie... Drept răspuns, Moștenitorul se scurse agale către birou, așezîndu-se în jețul lui dîn piele de Cordova. Apoi, fixîndu-l pe chirurg, desfăcu brațele-n lături: - O dată ce boala cetitului a pus stăpînire pe un organism, îl slăbește în așa hal încît îl preface într-o pradă ușoară
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
lăcaș apreciat de burghezia bucureșteană. Pe mine mă interesau, la acel ceas, apariția ultimelor romane ale scriitorilor prezentate în vitrinele librăriilor. Fantezia mea se hrănea cu subiecte iscate de lectura lor. Devenise pentru mine o hrană zilnică. Timpul meu se scurgea în ritmul nevăzut al ceasurilor petrecute în compania întîmplărilor înfățișate de autori în care acțiunile se desfășurau fie pe malul mării, la Balcic, fie la Sinaia sau Brașov, fie în Bucureștiul care îmi rămînea necunoscut în înfățișarea lui reală. Eram
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
-o peste cîteva zile! Pentru că am alunecat în "rezervația naturală de îngeri", să notez alte cîteva personaje. Soția unui casier de bilete impotent, care a fost prinsă cu șeful gării într-un (incredibil!) dulap. Preotul Cîrneală, mare jucător de poker, scurs cu religiozitate de bani de profesorii mai tineri, mai rezistenți la băutură (în urma unui accident de mașină s-a ales cu un diabet!). Soția superbă a croitorului din sat, umblînd c-o vacă la fel de frumoasă în așa fel încît, în
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
mișcă nimic. Și nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic. Gata. Ea are ochiul bleg și plîngăreț, gura strîmbă, și din cot, și din cap și din gît: tărîțe, tărîțe, tărîțe. N-avea numai tărîțe în ea. Sîngele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viața a rămas sugrumată, și vîrîtă aici printre paie, printre sdrențe, printre lemne, sub pupila bleagă de cîrpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpușa era o păpușe caraghioasă și julită ( la nas). În
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
T.: - De opera dumneavoastră e legată vreo amintire-zîmbet? V. E.: - Mai multe chiar. Iată una, sugerată de versul Descoperă-te-n fața drapelului ce vine!, versul-laitmotiv al poeziei Tricolorul. Treceam pe lîngă un regiment, care, cu steagul în frunte, se scurgea pe Calea Victoriei. Eu, îngîndurat, nu mi-am dat seama, nu m-am uitat la coloană. Toată lumea a salutat tricolorul; eu, neatent, nu m-am descoperit. Mă întreabă un ofițer: "Da, dumneata, domnule, nu-ți scoți pălăria cînd trece tricolorul!?" Zic
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
epocă însorită. Să nu fi fost la vremea aceea, decît lumina strălucitoare a soarelui, care se oglindea pe toate fețele oamenilor care umpleau Calea Victoriei începînd de la Corso pînă la Capșa și librăria Alcalai și chiar mai departe? Toată lumea care se scurgea pe faimoasa Cale a Victoriei, în ceasul acela însorit al prînzului, părea mulțumită și fericită. Trăsurile alunecau de-a lungul Căii Victoriei purtînd clienții doritori de plimbare, îndreptîndu-i în direcția pe care aceștia o doreau, adresînd un semn birjarului cu
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
etajul doi, unde africani și asiatici gătesc non-stop. Când vin de la cursurile de regie artistică, am toate simțurile ascuțite. Și pot să spun: ah, cârnați cu sosuri! Cred că aștept niște pachețele de primăvară! Dar sunt zile când mi se scurge ploaia în adidași și-am stat în autobuz cu spatele în sensul mersului. Și-atunci - "dă-le-ncolo de prăjeli, că doar nu stau după liftul următor!" Și ca o constatare: când sunt prost dispusă, vine mereu liftul cu prăjeli
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
pe urmă am învârtit o horă lentă cu spanioloaicele și ne-am pupat pe obraji, pe frunte, pe gât, în păr. Iar Jana plângea pe umărul unui belgian chel. Și pe urmă s-a făcut totul clei, mi s-a scurs machiajul și-am dormit în metrou, în autobuz și în mers. M-am trezit abea la cămin, când am ieșit din lift și mi-am dat seama că n-am fost atentă la miros. Și când l-am văzut pe
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn se-aude umblând prin odaie îmi caută vorbele risipite în ploaie dar dacă dar dacă în cădere mărul se prinde în plasa acestui cuvânt și dacă vântul legănân- du-l ni-l aduce pe buze sângerând al cui
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
Și se îmbată. Și începe să se clatine. E mare, soarele insomniei, cît un ochi de lanternă conspirativă. Roșu,verde, oranj, albastru, mov. încape numai bine sub mantaua pleoapei. Și e atît de fierbinte, încît cristalul creierului începe să se scurgă moale peste frunte în jos... O meduză! mai pot gîndi pipăindu-i tentaculele tulburi care mi se încrucișează peste față. Parcă înot ca un neștiutor al înotului. Cu creierul meu androgin. Cu "animalul inimii". Și carnea fără memorie. într-o
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Sincronul Reiei firul pierdut, mișcarea nervoasă face sincronul (jurământul de sărăcie și de supunere) Ia aminte, faimosul "play-back" cel ce ducea la perfecțiune hohotul de plâns al eroului, chiar parfumata prostie, iată riscă să atingă zonele pure, sângele cald, vinul scurs din urechea țareviciului în vreme ce tarul scoate pe gură spasmul victoriei: "ceea ce trebuia a fost făptuit..." Cine face datorii se îmbogățește" "Cumpăra și te vei îmbogăți" Logodnică a fricii mele, Teroare! Unde mai poți așeza în care pauză de respirație aburul
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
Barbu Cioculescu A cuprinde într-un eseu monografic dedicat lui Anton Holban, de la a cărui naștere s-a scurs un veac, analiza operei prin stările vieții, pare a se impune cu precădere la un scriitor cu insistente scormoniri în propriu-i eu și destin. Nuvelele, romanele sale se construiesc prin vocea la persoana întâi ce-l înfățișează nemascat ca
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
trebuie, după care te întorci în parcare și tragi un pui de somn pe un șezlong sau faci o tablă cu prietenii. În timpul ăsta, cu coada ochiului, supraveghezi copiii care se dau cu pungă pe sub mașinile din care s-a scurs ulei. Cu coada ochiului, pentru că singurul risc e să-și spargă capetele pe derdeluș. Asta, desigur, dacă, în prealabil, ai avut grijă să le interzici să mănânce zăpadă de prin frigiderele mai sus menționatului supermarket.
La gratare in parcare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21165_a_22490]
-
numără coastele. Oamenii le tratează cu un respect aproape religios, care le face, deopotrivă, de neatins și de nehrănit. Uneori, ai impresia că thailandezii nici macar nu le văd. În soarele încă suportabil al anotimpului uscat, siluetele lor de silfide se scurg alene pe langă pereții templelor, ca niște zei uitați la ale căror altare nu se mai roagă nimeni. Cele mai multe feline din București trăiesc în subsoluri de blocuri, sunt subnutrite, bolnave, adesea lovite de mașini și de oameni binevoitori. Cele mai
Pisicile siameze by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82538_a_83863]