231 matches
-
la ei, păi, se joacă cu banii, îți dai seama, arhitect. Cum ce caută aici? Are firmă de construcții, da, afaceri, și să-și caute nevastă, hi-hi-hi, uite că m-a găsit, și iarăși, italienii, occidentalii, străinii, finuțo, oameni serioși, scuturați, civilizați, nu ca pârliții ăștia de români... Mirela-și amintea că-i povestise cândva de fetița ei, făcută tot așa, cu un nemernic ca Velicu, c-așa ie Mirelo cu bărbații ăștia ai noștri dacă stai în loc de ei, după ce că-s vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pantaloni și s-a întors la Dacie. Și atunci l-am întrebat așa, cam cu ciudă: " Și dacă o scuturai oleacă, îți seca mâna, hai!?!!" Acuma te întreb, că vorba ceea, suntem prietene, o fi adevărat? - Ce, dragă? - Chestia cu scuturatul, cu crescutul... că eu nu știu ce să mai cred. - Tu, dragă, chiar crezi în prostiile astea, că te văd femeie în toată firea. Măgarul de Gheorghe, așa cum îi spui tu, a vrut să râdă de tine. - Așa o fi, mai spuse
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ironic și-i făcu semn cu capul spre ceva care se mișca alături; Juan Lucas se Întoarse și dădu cu ochii de grădinar, cum te cheamă, băiete? și-l văzu că-i oferă o țigară udă, cu tutunul pe jumătate scuturat, Îmi permiteți? Timp de o clipă Juan Lucas simți că terenul de golf nu mai exista, că el nu jucase și n-o să mai joace golf niciodată; așteptă să-i treacă senzația de gol la stomac, ca la pornirea bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dictaturii populare în cadrul culturilor mici. Ea este singurul mijloc prin care ele își pot înfrînge inerția. O colectivitate se vrea dominată, fiindcă prin ea însăși nu poate crea nimic. Orice soluție am căuta pentru România, este imposibl să o vedem scuturată din orbecăiala ei seculară în afară de un regim dictatorial. Și prin acesta înțeleg un regim care creează în România o febră excepțională și tinde să-i actualizeze ultimele posibilități. Democrația a risipit prea multe energii fără vreun scop național. O dictatură
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tunul? A, da: tunul. Îl uitasem, tot auzindu-l. Dacă nu ne-ar fi atras mama atenția, nu l-am fi luat În seamă - cu toate că atunci când geme, oh-tează, buh-nește, bum-ează, prind a zumzăi geamurile. Și se simte, sub tălpi, pământul scuturat. Tunul: de vreo zece zile grohăie-mugește Încolo, pe mâna dreaptă; acolo-i Răsăritul. Oamenii zic: La-Nistru. De aici, din calidor, se vede bine de tot lumea largă; și frumos, oamenii din sat: I-a apucat, așa, dintr-o dată, hărnicia; vrednicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a sesizat cum sângele i se înfierbântă brusc și pornește înspumat către capilare. Își simțea toată carnea înfierbântată, săgetată, electrizată. Se lăsă să cadă moale pe scaun. Astăzi vine, își zise în gând, astăzi vine. Înfiorată de neliniști, se cutremură, scuturată ca de frisoane. Era cât pe ce să lase să-i scape un țipăt, își încleștă dinții, ar fi vrut să se ascundă undeva, să fie singură. Ce demență! Ce demență! Căută cu privirea ceva de care să se agațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe un drum întortochiat, prin ținutul Botoșanilor. Coloana își întindea înainte furnicarea neagră în care se țeseau scânteieri, se încovoia printre muncele, cobora în văi, se ridica pe costișe. Și în trăsura cu pânze, mare cât o corabie, legănat și scuturat pas cu pas prin bolovanii și gropile drumului, stăteam de vorbă cu doctorul. Priveam cum rămân în urmă lanuri singuratice, un sat care părea pustiu în lumina orbitoare a zilei, și mă miram că văd așa de puțini oameni. Sătenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ne de mână și uitân du-ne la oameni, pentru că ne place să facem asta. Fiindcă era toamnă și parcul era plin de frunze căzute, am încer cat să găsim împreună cea mai frumoasă frunză. După multe foșnete și copaci scuturați, ne-am dat seama că fie care avea frunza lui preferată, așa că le-am păstrat pe amân două. Ar fi meritat imortalizată frumusețea par cului, dar ne propuseserăm să nu luăm cu noi aparate de fotografiat. Am fost la un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi erau roșii, fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a scos o țigară subțire și scuturată și a început să pufăie. „Nu-mi dai și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste cap și-a icnit de plăcere. Andrei Vlădescu ședea pe scaunul lui, Patricia îl privea din picioare, cu mâinile căuș una peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privea, țara aceea pierdută se reconstituia în el din aspirația către propria sa origine, din inefabila genealogie păstrată în sângele său, din ofranda vie a tradițiilor. Se simțea parte din urzeala acelui covor, purtat prin pustiuri, prin lanuri cu maci scuturați, prin munți golași, adăpostit, la apusul soarelui, în cortul de o noapte al păstorilor, ascultând susurul poveștilor despre piramidele îngropate, de mult uitate ale Armeniei. Dante Negro stătea de ceva vreme rezemat de ușa atelierului cu brațele încrucișate, interesat dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oarbă, ci dăruire pentru fericirea și binele celuilalt, devotament, responsabilitate și înțelegerea aspirațiilor sau greșelilor fiecăruia. În toate etapele vieții. La orice vârstă. În orice situație. Acum era... o situație? se întrebă Mariam. Își aminti de vânătoarea cu șoimi. Zăpada scuturată. Umerii goi ai Marioritzei. Zâmbetul, felul în care o privea în timp ce îi vorbea despre hayeren. Da, era o femeie inteligentă, cultivată, fermecătoare și... suficient de lucidă ca să nu-i ia chiar totul. Evantaiul dansă o clipă în lumina lumânărilor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
va fi slăbită, și grăsimea cărnii lui va pieri. 5. Se va întîmpla ca atunci cînd strînge secerătorul grîul, și brațul lui taie spicele; da, ca la strînsul spicelor în valea Refaim; 6. vor mai rămîne doar cîteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline, pe vîrful crengilor, patru sau cinci, în ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. 7. În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său, și ochii i se vor întoarce spre Sfîntul lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și, oricum, amenințarea maimuțelor nu fu luată în discuție de către autorități. — Vai, ia uitați ce rele ați fost, le spuse Sampath maimuțelor când acestea reveniră în livadă mai târziu în ziua respectivă. Fețele lor întunecate se ițeau spășite din spatele frunzișului scuturat al copacului. Ținându-se de cap, cu expresii de durere distilată și greutate, se rezemau șovăielnic de orice creangă ce nu fusese ruptă și lăsată să atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți foarte rele, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
săltîndu-le, făcuse dungi, le potrivise cu grijă la loc, și se retrăsese în mijlocul odăiei la masa de nuc, unde făcea pasiențe. în interesul cucoanei Vera, Lică ocupa un loc însemnat. Era viața privită din observatorul fix al unei camere bine scuturate, fără de oaspeți, fără de întîmplări, și cu lumina primită pe o singură fereastră. Doamna Vera, în urma unui atac, trăgea un picior și nu ieșea niciodată din casă. " Fata ceea, firmerița de la doctor, ieșise și ea mereu la poartă, dar degeaba. Parcă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bătrâni ai locului, Într-o visare continuă, pricinuită de fumul amețitor al narghilelei. Dar era omul care Îi indica ce să facă. Aprinsul narghilelei Însemna desenarea rapidă a portretului unui personaj care intra sau ieșea din palat. Stinsul ei cu scuturatul mâinii Însemna apropierea unei patrule. În restul timpului, nici unul din ei nu se comporta altfel decât de obicei. Pictorul realiza peisaje, admirate de trecători, iar bătrânul conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de kretek, al cărui fum mirosea a cuișoare. A făcut semn unui șofer de taxi care conducea un Jeep. — Doamnă, n-aveți o țigară? a strigat unul dintre ei fără prea mare tragere de inimă, de parcă se aștepta la un scuturat grăbit al capului. Ea știa că voia o Marlboro sau o Camel, țigări adevărate, nu dintre cele ieftine, kretek, cu parfum de cuișoare, pe care le fumau ei. Nu până demult avea Întotdeauna la ea un pachet de Lucky Strike
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai fi corespuns cu casa și cu locuitorii ei. . . Pe când așa, totul era în armonie: Lenora și Hallipa, slugile, casa, moșia, pianul cu coadă de un abanos strălucitor și sufrageria de stejar vernisat solid. .. . . . Un vernis reînnoit cu îngrijire la scuturatul de toamnă și de primăvară, căci nu se rosese nicăieri, nici chiar în adânciturile minuțioase ale sculpturilor complicate ale bufetului. . . . Dacă acel bufet, acum 20 de ani, la origina lui, ar fi fost cumpărat de la o casă bună, azi sufrageria
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
doilea fum se destramă, spre amuzamentul celor din fața mea, care nu mă scăpaseră din ochi cât timp m-am chinuit s-o răsucesc. "ia, taică, o Mărășească, nu mai fuma păpușoi", mă invită un moșulică simpatic, dîndu-mi o țigară puțin scuturată și strâmbă ca o grisină, "dă-le dracului că-s înecăcioase, am fumat și eu în timpul războiului." Vreau să-l refuz, dar nu am putere să-mi mai fac o altă țigară, așa că o iau, că tare am nevoie de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
desfăcea liberă de figura umană ca o sperată poartă. O! Sieși centrat, adunat și de piatră, colo un cer obosea prin scăpărarea-i unică. Profundul, declinatul anotimp al acestei naturi cogitale se preamărea, din învălite roduri. Potir propagat. Insomnie concentric scuturată a Principiilor. Îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii. Cunoașterea era aici locuire, canonică deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe căi închise și simple ca lăncile unui triunghi. Stabile corpuri! Insolvate, în veritabila vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și cumpăna fântânii, și crucile cimitirului, vor crește ghiocei în pragul ușii, va înflori teiul în siropul de tuse. Castani cu struguri albi policandre atârnate de cer, Copoul drumul ce ducea în grădinile îngerilor. Diseară vin să culeg toate petalele scuturate, o să le pun într-un plic, duminică le alegem: ale tale deoparte, ale mele deoparte nu vreau să moară strivite sub cizme. De ce să le alegem? Nu ai spus că am făcut schimb de flori, petalele tale sunt și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu se poate ieși pe ușa din spate. Dumnezeu luminează scutece, umple sticla cu lapte, înflorește cămașa de nuntă, îmbălsămează giulgiul fără fățărnicie, Dumnezeu seamănă suflete cu intenția de a culege rod, păsările cerului aleg fructul copt, Dumnezeu blestemă poamă scuturată devreme. Umple livada cu tine, de vrei să te aștept. De tristeți nu te poți păzi decât sporindu-le. Iubește nefericirile ca și cum te-ai iubi pe tine însuți. De pe culmile muntelui, caută-te în adânc, Petre. Arhimandritul vorbește despre prototipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și, oricum, amenințarea maimuțelor nu fu luată în discuție de către autorități. — Vai, ia uitați ce rele ați fost, le spuse Sampath maimuțelor când acestea reveniră în livadă mai târziu în ziua respectivă. Fețele lor întunecate se ițeau spășite din spatele frunzișului scuturat al copacului. Ținându-se de cap, cu expresii de durere distilată și greutate, se rezemau șovăielnic de orice creangă ce nu fusese ruptă și lăsată să atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți foarte rele, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe un cal. Dar lui i-a venit să parieze pe o inundație. — Nu te asiguri și la incendiu? îl întreabă Sami, în timp ce clatină, periculos, țevile care au fost schimbate ultima oară acum 25 de ani. — Sami, mai ușor cu scuturatul. E imposibil să ai un incendiu și o inundație în aceeași zi. Se exclud între ele. Ce rost are să arunc banii pe fereastră? — E adevărat. Mai bine-i aruncăm noi... Nu sunt banii voștri. — Dar ai cui? — Ai acționarilor. Cum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să mai ție?/ Arde vin, arde pelin/ C-am ibovnic la Mizil,/ Ar veni, dar n-are trin./ Vino, neică, și pe jos,/ Că ești tânăr și frumos!!!/... Cine scutură roua?/ Flăcăii, dimineața,/ Când se-ntorc de la mândra./ Roua trebe scuturată/ Și mândruța sărutată./ Nu-i aceea joi, sara,/ Să nu merg la mândruța/ Și să vin dimineața./ Deschide, mândră, fereastra,/ Că-ți dau foc și-ți arde casa!... Ai vrea să știi ceva despre blesteme: Cine iubește și lasă, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
durerii să nimerească în mine, orice semn al ieșirii din lăuntricul scrum. umbra îngropată și-a îngropat umbra sub mărul în floare, așteptase alta de pe vremea zăpezii, dar prea grea i s-a părut că e. în schimb, petalele florilor scuturate, de-abia atârnau pe pământul boltit. nici nu-și imaginase că astfel va arăta umbra lui îngropată, ca o piatră răsărind din țărână poroasă și cumva umflată, aspirând cu nesaț lumina. dacă-i era mai bine fără ea? n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]