2,779 matches
-
vechi ; Prin vine vâlvătăi se-adună... Iar glasul minunat răsună Mereu aproape de urechi. Abia spre ziua, somnul greu O dobândi pe ne-așteptate; Dar mintea-i depana mereu Profetice visări ciudate: Un tanar, cu tăcerea geamăn, De-o frumusețe fără seamăn, Se aplecă spre dânsa-ncet ; Era în tristă lui privire Atâta jale și iubire, Era atât de mult regret ! Dar nu e îngerul de pază Ce către cer durează punți, Căci nu lucește nici o rază În jurul mandrei sale frunți, Nici
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
nestăpânit, eliberator, le zguduie ființa." însuflețită de admirație, Manuela Cernat se exprimă uneori grandilocvent ("...la 20 iulie 1993, senin și pe deplin împăcat cu sine, cu lumea și cu destinul său miraculos, Jean Negulescu, ultimul mohican al unei generații fără seamăn, își începea adevăratul și eternul drum printre stele"). în general, însă, evocarea sa este scrisă cu luciditate și vervă, cu duioșie și maliție. Un efect evocator remarcabil au ilustrațiile, de o calitate excepțională. Este vorba de fotografii de epocă și
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
nu totdeauna reapare imediat. Și nici nu ești vreodată sigur că ai biruit-o. Este numai o victorie temporară - dacă e. Ce te lasă mai sărac, spun existențialiștii. Sau mai bogat, pretind romanticii. Dar oricum, ajungi și tu să-i semeni fiarei. De n-ar fi decît pentru că fiara, monstrul, are ades chip uman. Care, fie și numai pentru că e chip de om, e al tău. În labirint, ai parte de miraje optice, acustice. Beții, vertijuri, narcisisme. Senzația că mergi înainte
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
află laolaltă toate sufletele locuitorilor ei. Tocmai de aceea odată cu ea mor toți, chiar și cei ce pleacă. Căci,"luați seama! Omul nu-i o singură făptură, într-însul sălășluiesc, adunați laolaltă-n aceeași piele, ca în aceeași barcă destui semeni ce lopătează de la un țărm la altul, și omul adevărat și-arată fața poate numai în momentele despărțirii și suferinței - aceea-i adevărata lui față, pe aceea s-o și păstrați în amintire." Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, versiune românească
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
situația de a sacrifica unele dintre scrierile sale. Este ca și cum și-ar fi tăiat o mână, sub presiunea unei forțe represive. Prin splendoarea multora dintre textele pe care le-a scris, G. Călinescu și-a făcut cu prisosință datoria față de semeni. Geniul a constituit forma sa de a fi moral. Am da dovadă de o exigență absurdă, dacă am regreta că n-a avut și curajul să sfideze regimul comunist. N-ar lipsi mult să-i reproșăm și faptul că nu
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
de fapt nu vreau să am deloc ceva, nici să înaintez dacă pornesc, ci doar să aud cum îmi clănțăne dinții și cum îmi zborșește sângele pe nas, cum dârdâi vlăguit și mă ascund. dar asta nu pentru că nu vă seamăn, ci pentru că eu numai așa mă pot ruga." (p.5) Ceea ce are specific Ioan Es. Pop este preocuparea pentru marginal. Întregul volum de versuri valorifică bestiarul ființelor "livide" și "colaterale". Oamenii stenici, infectați de morbul succesului nu-l interesează pe
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
fost ca și cum s-a adîncit o prăpastie și fiecare am rămas pe o altă margine. În sinea mea mi-am spus că fuga de sclavie nu poate fi demnitate, că demnitatea mea este a sclavului care își păstrează iubirea de semeni și o lumină interioară alta decît a raporturilor sociale". După care urmează precizarea judicioasă că, în lagărul comunist, sclavia sub călcîiul inevitabilului "demon superior" reprezenta o condiție generală, în raport cu care însă oamenii se puteau manifesta divers. Sclavii erau pe atunci
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
de cînd Călinescu își tipărea însemnările într-o revistă interbelică, deși regimul politic românesc s-a schimbat, el, de două ori în acest timp. Mentalitatea scriitorului rămînînd aceeași, abia dacă băgăm de seamă evoluția moravurilor. Cuplului scriitor-critic (o, ipocrit cititor, seamăn și frate al meu!) i s-a adăugat un terț, țuțărul, ceea ce dovedește că bătăliile literare nu se mai poartă strict individual, ci fac apel, tot mai des, la grupuri de interese, la partide sau la terțe persoane, cam în
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
indirect ceea ce face atât de interesant punctul de vedere existențial al autorului: omul este plin de slăbiciuni recunoscute, de complexe de inferioritate, de orgoliul suferitor care-l salvează; el pare a se disimula printre gălăgioșii, ambițioșii, ticăloșii dar și destuii semeni cu alese calități în mijlocul cărora își petrece existența. Întâmplarea, sau evoluția logică a situațiilor, l-au ridicat pe acest "marginal" la un rang social mai important decât s-ar crede, în elita intelectuală clujeană ca și în importantul Consiliu de
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
mai veneau; eram mereu cu ochi ațintiți și cu mîinile întinse spre scrisorile care soseau, spre orice ziar pe care-l zăream. Pentru a-mi alunga disperarea, mă duceam dis-de-dimineață să mă plimb prin pădure. Vallombrosa, ținut de grație fără seamăn, cocoțat pe coastele unor dealuri suave, ce par a se topi într-un cer limpede și palid, tu ești unul din acele locuri în care a adiat întotdeauna spiritul! - Aici, mi se spunea, și-a compus Milton cîteva cînturi din
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
anume ritmuri, se întrupează într-o fenomenologie datorită căreia atinge uneori cote maxime, nu numai prin decantările conștiinței ce-l răsfrînge, ci și prin contextualizarea sa de ordin social, politic, moral. Și oare secolul XX, colector al unor orori fără seamăn, nu alcătuiește un fundal de mare efect scenic al Răului ascendent? Dan Damaschin se vrea martorul unui atare timp al Răului exaltat, paroxistic, pe care-l caligrafiază cu un tragic fior încercînd a-i capta esența din capul locului, chiar
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
după străvechi rețete. Cocheta cofetărie - devenită și loc de atracție și țintă a boicotului declanșat de o ură irațională împinsă pînă la crimă - nu va dispare cînd eroina se hotărăște să abandoneze. Ciocolata își manifestă virtuțile secrete: dragostea infinită pentru semeni dăruită cu generozitate odată cu delicatesele fermecate va rodi înzecit. Unele personaje își vor găsi liniștea și iertarea în moarte, altele vor începe să trăiască cu adevărat. Pînă și protagonista - dezlegată de tainica îndatorire de a călători pentru a-și exercita
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
și desăvîrșite cu o furie paroxistică de revoluția bolșevică din Rusia, ,,revoluția,, comunistă din România se luptă nu numai cu instituțiile și cu oamenii, ci și cu imaginile și cu reprezentările vechiului sistem. Cărțile sunt arse cu o sălbăticie fără seamăn, bunuri materiale distruse cu acea orbire pe care numai o îndelungată frustrare ar putea-o cît de cît explica, iar statuile și însemnele publice sunt și ele demolate ori, în cazurile cele mai fericite, doar dizlocate, ca stocuri cvasimagice ale
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
de atelier nu-l agreez. Cînd, în clipa tragediei americane, un confrate întru penson jubila pe culoar pentru "lecția administrată Americii", am ținut, prompt, să-mi exprim public stupefacția/ dar și explicația acesteia vizavi de obtuzitatea (interesată politic) a unor semeni de-ai noștri aflați sub directivele unui partid care una spune (pentru uz occidental) și alta face (în teritoriu). În cealaltă ordine de idei, îl asigur pe grijuliul meu interpelator că în atelier nu trag chiulul. Îl și invit, de
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
la desconsiderare cu Sonia (o fiică din prima căsătorie, care nici nu contează), disprețuitor cu fosta soacră, Voinițkaia, care-l idolatrizează, sfidător cu Astron, doctorul care știe că bolile invocate sînt fantasmagorii. Îi controlează pe toți cu o aroganță fără de seamăn, își ascunde tarele în spatele unei faime ce nu există, subjugîndu-i pe toți cu un cinism fără margini. Fură cu coada ochiului ca să surprindă reacții și să-i poată pregăti, în consecință, următoarele mișcări. Genială scena împăcării din final. Distribuirea lui
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
cazul lui nici pe departe de răutate, ci de o înrăire, care nu reușește nici ea să stingă o tandrețe înnăscută. "Pocitania" (cum îi spun mulți) are un suflet făcut pentru dragoste. Însă mesajul ei nu poate ajunge niciodată la semeni. În primul rând, din cauza muțeniei. Și în al doilea rând din cauza caricaturalei alcătuiri trupești, care perturbă și comunicarea prin gesturi: " Semnele mele, jocul mâinilor mele subțiri ori al falangelor prelungi, jocul mușchilor chipului meu sunt caraghioase și ridicole și par
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
se află un personaj feminin care cunoaște mai bine realitatea livrescă decât realitatea. Când iese din lumea cărților, acest personaj este stângaci și ineficient în confruntarea cu viața, iar lumina brutală a soarelui îi dezvăluie fără milă grotescul fizionomiei unor semeni. Volumul recent apărut, Întâlnire la Paris, excelează prin aducerea în prim-plan a vulnerabilei iubitoare de cărți, posibil alter-ego literar al scriitoarei. În povestirea intitulată O lungă dâră de fericire, protagonista, "Munteanu Ana, corector principal și mătușă" (remarcăm utilizarea ironică
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
în esență, "infractorul ideologic și moral" ar fi un produs al deșănțării și vulgarității promovate obsesiv de presa din România. Dl. Manolescu are toată dreptatea să sublinieze importanța lui Ion Cristoiu în deschiderea, începând cu 1992, a pârtiei vulgarității fără seamăn și a promovării perversiunilor celor mai joase la rang de virtuți naționale. Tineri jurnaliști fără experiență și fără brumă de cultură au devenit victimele "bulevardismului" cristoiot și de aproape zece ani ei cred cu sinceritate că așa trebuie făcută presa
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
regina Maria a povestit pe larg asprul regim de viață (inclusiv călătoriile în străinătate), aproape spartan, pe care l-a impus moștenitorilor săi regele Carol. Nimic important nu se putea întreprinde fără aprobarea unchiului, care era de o strășnicie fără seamăn. Tinerii însurăței au avut șase copii, dintre care cel mai mic, Mircea, a murit la nici cinci ani. Și cel mai mare, cum cereau rigorile ceremonialului, a fost băiat (Carol), asigurînd familiei regale o binefăcătoare succesiune, mult dorită. Principele își
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
Marina Constantinescu Dacă am întreba de ce este nevoie mai tare pe lume, probabil că cei mai mulți semeni ar răspunde, fără tresăriri majore, că de cale ferată. Cu ajutorul ei sînt transportate de ici, colo, mărfuri vitale, petrol, grîne, corespondențe de tot felul, ființe de tot felul, gînduri de tot felul. Cu ajutorul ei, chiar și în acest secol, oamenii
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
de sprijin existențiale în ceea ce el numește stații în străbaterea pustiului dintre cuvinte, smălțuit cu florile negative ale golului! Acel aur care "răsare/ lin de necuprins/" este al alchimiștilor, apoteoza luminii este identificabilă iluminării cunoașterii, între efemer și etern, între semeni părăsiți de vremuri și fugitive semnale de mântuire. Poate însă am greși pedalând adânc pe latura filosofică a unei lirici care, în fapt, în mișcătoare ipostaze, cercetează situația omului în stările vârstelor, ale locului, anotimpurilor: poetul este un dunărean de
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
corect situația, că din atâta otravă câtă ne-a rezervat fără istov istoria noastră, istoria căreia nu i te poți opune cu mâinile goale, fără să nu devii victimă ridicolă, ori să nu înnebunești, că din atâta neșansă generalizată mulți semeni ai noștri au supraviețuit grație artei lor, scriind literatură, făcând din suferință poezie. Cineva ar trebui să aprecieze corect situația. Cum nu este doar o chestiune de destin personal, ca mine fiind o mulțime, cazuri ce nu-și găsesc de
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă știi să ierți, Dacă știi să uiți Să trăiești fără nopți de ură Dacă te înalți, Cu aripi de vis Pe calea iubirii de semeni. Dacă știi să suferi, Fără să urăști Dacă ești tu însuți, iubire Vei știi cum e să fii iubit, Pentru că atunci ești OM. Referință Bibliografică: Dacă-autor Anca Niță / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31
DACĂ-AUTOR ANCA NIŢĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382684_a_384013]
-
tovarăș, căci te va atrage-n jos, E o lume de fantasme tot ce face și visează, Tu fii ferm, nu te abate, mergi -nainte și veghează. Nu te așeza la masa celor batjocoritori, Cei ce râd de ai săi semeni, nu sunt blânzi și iubitori, Pacea sfântă, fericirea, doar la Dumnezeu găsim, Doamne-nvață-ne iertarea, pe cei răi să îi iubim. Dacă Legea lui Yehova este-a noastră delectare, Ascultând și împlinind-o, primim binecuvântare, Legea și Profeții spune
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]
-
rețele de tip mafiot, eludează tot acuși-acuși legile întru atingerea unor interese personale sau de grup (clan), nu de puține ori la comandă politică? În asemenea condiții cum poate fi impusă autoritatea legilor și cum poate fi cultivat respectul față de semeni, instituții și ordinea socială? S-a ajuns pe la noi ca escrocul de mare calibru care scapă nepedepsit pentru potlogăriile făptuite, să fie apreciat. „Se descurcă, are cap!” exclamă cunoștințele mai mult sau mai puțin invidoase pe îndemânarea și nerușinarea respectivului
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]