438 matches
-
același drum suitor. Este important ca conținutul Bisericii și modul ei de transmitere, în virtutea caracterului său vital-practic, "să se bucure din partea Bisericii de o tâlcuire prin care să se facă evidentă credincioșilor de astăzi faptul că fără Hristos viața e searbădă, e tristă, e fără sens, e folosită de forța creatoare pe care o dă bucuria comuniunii adevărate"14. Prin urmare, singura scăpare de această tristețe este credința într-un Dumnezeu personal transcendent, care în Hristos ne oferă mântuirea. Prezentând comunității
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nici uleios. Când resursele interioare nu-ți sunt irigate, totul devine deshidratat. Cum să fie umorul în cazul de față dacă nu uscat, iască, gata să ia foc?! Nu poți avea pretenția unor construcții complicate dacă personajul e atât de searbăd. Limbajul compensează în schimb sărăcia epicului printrun comic tragic dar păstos. E un limbaj abrupt, când sec, când irigat cu toate aluviunile limbii. Se întâmplă ca personajul cărții să-și rateze momentele de construire a propriei sale inteligențe. E aruncat
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Dacia de altădată. Reveriile sale livrești sunt proiectate într-o ambianță solemnă, într-un cadru istoric invadat de mitologie, încremenit parcă între vestigii arhaice. De adâncime sau de un fior lăuntric nu poate fi vorba, nici chiar în lirica erotică, searbădă și convențională. Poezia lui S. - Încercări poetice (1860), Poeme (1866) -, cu versificația ei sonoră, bine meșteșugită, e o poezie de cărturar. SCRIERI: Încercări poetice, Iași, 1860; Buba s-au spart și țițina au rămas, București, 1866; Poeme, București, 1866; O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
a așteptărilor irepresibile ale unei naivități nevinovat utopice: copilul la gardașteaptă vântul să-i dea nuci de la vecin Radu Patrichi Alt clișeu al copilului și al copilăriei capotează În nostalgie, prea serioasă ca să nu devină mai mult sau mai puțin searbădă: Presărat pe deal satul copilăriei ... aproape de cer Vasile Moldovan Cu puțină ironie, mai puțin solemn, Întorcîndu-se către universul copilăriei, Radu Patrichi vede lucrurile mult mai degajat și mai uman: atent să nu mă Împiedic pe treptele copilăriei Printr-un simplu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care filosofează pe teme sociale, erotice, pe tema vieții și morții: profetul din Junii corupți, răzvrătitul din Înger și demon, proletarul comunard din Împărat si proletar, îndrăgostitul din Mortua est. Lumea în care se deplasează acești eroi lirici este una searbădă, nedreaptă. Eroul lui Eminescu este neadaptabil, neconformist, singuratic, răzvrătit cu chip demonic (Înger si demon), luptător pretutindeni înfrânt, căderea (moarte, singurătate amară, consolare prin cunoaștere filosofică) se îmbină cu răzvrătirea. Acum se conturează opera eminesciană dominată de motivele romantismului european
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a produce efecte din ce în ce mai mici" (Herzberg, Mausner, Snyderman, 1959/2008, p. 170) 4. Factorii igienici au doar un rol preventiv, nu unul curativ. Factorii motivatori răspund nevoii de creativitate, factorii igienici răspund nevoii de tratament corect. Pentru posturile monotone, atomizate, serbede, care prin structură oferă puține posibilități de intervenție asupra factorilor motivatori, factorii igienici sunt extrem de importanți. Pentru a face munca tolerabilă, cu cât există mai puține oportunități ca factorii motivatori să apară, cu atât mai mari trebuie să fie factorii
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Speriați să nu greșească, zeloșii maiori și căpitani o cam scrântesc. Temându-se să nu fie dați afară din slujbă, obscurii „impiegați” trăiesc și ei într-un stres continuu și orice ieșire din obișnuit îi alarmează. De altfel, în orășelul searbăd, o întâmplare cât de măruntă poate lua imprevizibile proporții. Arhivari cu nasul veșnic în hârțoage, contabili tipicari, grefieri umili, medici escroci, magistrați flecari, cucoane cu pretenții formează, cu metehnele și apucăturile lor de un ridicol care, uneori, mai că înduioșează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu sufletul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
și posomorâte se strecurau ca niște furi în urechile târgoveților. Înțelesul lor nu putea fi tălmăcit, dar știa oricine că nu prevesteau nimic bun. Orașul, căzut în stenahorie, își revenea în simțiri, însă acești picuri nesuferiți de șușoteală îl făceau searbăd și urâcios. Pe străzi, începu să băltească rău a vrajbă. Guri spurcate de boieri hicleni, adunați pe sub zidurile curții domnești, trăncăneau. Răspândeau cu iuțeală dihonia. Se întreceau în a cleveti și unelti împotriva lui vodă. Ascunși pe sub ișlice și caftane
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pe inelul de fier, zăngănitul cheilor mamei, când aceasta purta lampa dintr-o cameră în alta, glasul tăcut al fitilului arzând. Simțul modern pentru similitudini este slăbit, șovăielnic, astfel încât se colul al XIX-lea ajunge să fie, pentru Benjamin, unul searbăd, gol. Sunetele pe care lampa le conține ca urme ale materialității ei recompun doar gesturi, locuri private, incomplete, fragmentare. La fel cum felinarele cu gaz ale străzilor dispun de o forță magică slabă prin care visul urban nu-și definește
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
șapte, abia doi, rămași cu treburi tot în București, am putut grupa o seamă de tineri cu preocupări literare, cu oarecare dibăcie în vârful condeiului. Săptămânal ne întâlnim, cetim ce-am mai scris și fără înconjur criticăm aspru ceea ce e searbăd, peltic, fără miez, fără talent. Nu ne menajăm. Criticăm cu dojană. Poeții își ard caietele, geniile presupuse se resemnează. Ne convingem unii pe alții că ce e bun, este rar și greu de făcut. Asprimea nu e distructivă, scrim înainte
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
distincție între animalul real și animalul-semn, între sensul propriu și cel figurat: primul nu are mare greutate, cel din urmă este cel care participă efectiv și decisiv la alcătuirea unei realități moralizatoare mult mai autentice pentru creștinul medieval decât cea searbădă, lipsită de sens, pe care i-ar fi putut-o oferi simpla contemplare a naturii. Pe scurt, ceea ce se întâmplă sub acțiunea creștinismului este mutarea accentului dinspre o perspectivă realistă, "naturalistă" către una simbolică, moralizatoare. Obiectiv vorbind, din punct de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
chip decent, iar de alți în chip ironic mistici - ca și în mijlocul celor mai puțin inițiați în viața duhovnicească, crea bucurie și respect și uneori îngrijorare sau teamă. Bucurie, pentru cele ce aveai să le cunoști din gura lui, dincolo de serbedele probleme cotidiene. Cuvântul lui te scotea din timp și te făcea să ignori mizeria umană, sublimând suferința și acceptând-o ca pe un dar mântuitor. Respect, pentru frumusețea adevărurilor exprimate la nivelul de înțelegere al fiecăruia. Fiecare putea să guste
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mâncatul pe mai târziu, dacă totul va merge bine. Românul a numit frumos luna În care prea puține fructe și recolte sunt, cât să gustăm, chiar dacă grâul se mai recoltează uneori și În august, dar din vina noastră. Ar fi searbădă această lună dacă nu s’ar veseli În rotundul verde al unui harbuz care-și aburește coaja deîndată ce e scos din ciutura ridicată din fântână... și care, spintecat, dezvăluie complementarul roșu al miezului. O imagine atât de firească, de când
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tânărul ei locuitor pentru momentul iluminării comuniste". Paler: "a avut admiratori printre oamenii aparatului de partid de nouă generație, a căror brumă de cultură (era, n.n.) achiziționată din rubrica sportivă a lui Fănuș Neagu". Maiorescu: "analize critice precare". Philippide: "declamație searbădă, narativitate căznită și previzibilă". Nichifor Crainic: "teolog de mâna a doua, cu ambiții eseistice", "un Vlahuță mai apăsat"; "reeditarea lui a dezamăgit integral". Preda: "vremea relecturii l-a împins în zona somnolentă a istoriilor literare"; "nu cunoaște psihologia lumii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
intuitivă să fim. În acest fel, pedagogia bunului-simț ne orientează, ne pune pe un drum, cel valabil pentru fiecare dintre noi. Pedagogia populară nu se confundă cu opinabilul, cu simpla părere, cu presupunerea. Ea este refractară În privința flecărelii, a ideii serbede, a tot ceea ce nu a fost practicat, probat, verificat. Bunul-simț pedagogic nu păstrează sau transmite decât aspectele ratificate de practică. Acest tezaur pedagogic are În spate nenumărate gesticulații ale antecesorilor. El afirmă că ceea ce a fost valoros merită să mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
În școală se vorbește despre familie, dragoste, copii etc., acestea primesc o adevărată consistență atunci când cei În cauză „plonjează” cu ardoare În aceste sfere ale existenței. Orice retorică privind aceste realități pălește și nu mai folosește la nimic. Teoria devine searbădă, iar cuvintele nu mai spun nimic. E nevoie de un alt reazem, de un exemplu concret, de demonstrarea unui posibil mod de a configura o căsnicie cu tot ceea ce ține de ea. E necesară o inițiere și o Îndrumare de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
edificare interioară, la o disciplină, să fii În ordine, să fii chiar model. Norma pe care o propui altuia trebuie să fi devenit mod de a fi al tău prin felul cum gândești sau acționezi. Pedagogia nu rămâne o teorie searbădă, ci Întruparea unor valori și a unui mod de viață. Dacă interiorul tău nu este bine așezat, nu ai cum să speri la un edificiu care să-l Întreacă pe al tău. Am citit (și răscitit) rândurile de mai sus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Fulgi de nea cad fără a putea fi opriți nici măcar de gândurile noastre... Zăpada căzută are aproximativ un metru înălțime și tot crește. Ninge abundent și continuu de câteva zile. Cerul s-a descătușat, după foarte mulți ani cu ierni serbede. Tot acest peisaj feeric, urmărit de la etajul 1, pare desprins dintr-o poveste. O poveste la care mulți nu au acces. Nasul mi se lipește de sticla ferestrei, gândurile îmi pleacă departe ori dispar așa cum au venit pur și simplu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
domeniul cultural sunt semne îmbucurătoare, începuturi făgăduitoare. Revista Mărăști se prezintă bine, îndeosebi ca execuție tehnică. Hârtia fină și tiparul ireproșabil nu sunt lucruri comune în ziua de azi. Acest prim număr aduce, după un „Cuvânt înainte” cam nepieptănat și searbăd, un material literar destul de onorabil, dar de valoare inegală. Nuvela dlui Const CehanRacoviță, fără a fi pe deplin închegată, fără a spune ceva nou, are totuși calități reale care lasă să se întrevadă că autorul, cu ceva mai mult control
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
splendide descrieri ale naturii și cele mai fermecătoare și mai naive trăsături ale iubirii și ale nevinovăției, precum și multe lucruri grandioase și nobile, dar, în ceea ce privește semnificațiile generale fundamentale, acestea, invers, rămîn totuși mereu de natură cu totul sensibilă; cele mai serbede elemente stau alături de ceea ce e suprem, precizia este distrusă, sublimul este simplă lipsă de limită, iar ceea ce aparține mitului merge în bună parte numai pînă la fantasticul unei imaginații neîncetat căutătoare și al unui talent de plăsmuire lipsit de înțelepciune
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
dincolo de faldurile nevăzutului, lumina unei alte imagini, abia pâlpâitoare: "Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă/ Și sfredelea mai aprig în surul minereu/ De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă.// Fier stins părea alături scânteietorul plai/ Și searbădă a zării lumină rubinie/ Când prin împăturarea de neguri străvedeai/ Regească și senină și amplă armonie" (Ixion). Intuiția străbătătoare prin negurile "împăturate" este străvedere, căutare înfrigurată a formei 14. Tot ce prinde a se înființa ia trup, ființând se formează
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
misiunea de scriitor presupune responsabilitatea de a comunica adevărul experienței sale. Dar, pentru că adevărul nu se confundă întotdeauna cu realitatea, scriitorul va impune evenimentelor prezentate un anumit grad de deformare, justificat de nevoile interne ale operei. Faptele nude pot fi serbede din punct de vedere artistic. De aceea, Soljenițîn refuză să facă pur și simplu o narare a evenimentelor, pentru că o asemenea narare nu ar putea reda ambiguitatea vieții. Elementele reale care intră în alcătuirea operelor soljenițiene sunt atestate ca atare
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de a pricepe Just oamenii, lucrurile și evenimentele". Am ști dinainte tot ce este "parte ascunsă" a vieții; nu ar mai fi nici un secret. Îmi închipui însă că un om dotat cu această calitate supremă ar trăi o viață foarte searbădă, fără nici un gust; ca o bere fără alcool, viața acelui dotat cu acest "bun simț" nu ar mai face doi bani. De aceea, probabil, bunul simț este destul de rar și poate că este chiar periculos. Obiceiurile noastre, plăcerea noastră, libertatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
te cuprindă o furie neputincioasă împotriva acestui fel de a viețui din care lipsește însăși trăirea, din care lipsesc cele mai elementare emoții ale existenței. Totul devine judicios, totul plicticos, mort. Arunci cât colo cartea care, oricât de frumoasă, pare searbădă și cauți omul viu și pasiunea care îi dă viață... și nu le găsești. Aici apare rostul marilor prietenii și al dragostei. Aici - nosta lgia și dorul după dânsele... În asemenea clipe totul te enervează prin viziunea inutilității sale. Enervarea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]