1,137 matches
-
femeilor începe în momentul în care carnea de porc ajunge pe masa din bucătărie, pentru a fi preparată. După sacrificare, porcul este spălat și se rostesc cuvintele: ''Carnea ta să fie/ Carne aurie''. Apoi, animalul este pârlit pe primele paie secerate în vară, puse deoparte, special pentru Ignat. În foc mai sunt aruncate ramuri de lemn câinesc și de iasomie, ca să iasă șoricul aromat. Se obișnuiește ca, după ce este gata de pârlit, să se pună un țol peste porc și să
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
începuse. Până la sfârșitul lui iulie alți zece copii, toți din grupul domnului Cantor, se îmbolnăviseră, printre care și naratorul, Arnie Mesnikoff, pe-atunci un puști de unsprezece ani. Băieți trupeși, băieți agili, grași sau zvelți, sportivi sau nesportivi, boala îi secera pe toți, schilodindu-i pe viață, asta dacă nu-i omora în câteva zile. Curând, teama, apoi groaza și în cele din urmă teroarea aveau să se pogoare asupra tuturor familiilor din Weequahic, care asistau neputincioase la drama ce lua
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
nu vrei decât să te vindeci ca de o boală. O vei învăța cu umilința străinului deși cromozomii ei îți sunt coroană de spini. Liniște Urcând bătrânește treptele vine în fiecare zi sa mă vadă. Prin fereastra deschisă privim luna secerând spicul soarelui. Nu-ți face griji. O duc bine acolo. Doar o liniște asurzitoare nu mă lasă să dorm. Paltonul În casa cu oglinzi părăsite rămăsese doar paltonul tău agățat de cuier gârbovit de durere cu umerii căzuți și mânecile
Poeme by Ruxandra Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4695_a_6020]
-
ca batjocorirea noastră să fie deplină, hienele din seara precedentă îi tîrîseră prin piață, intimidîndu-i pe cei slabi și îndîrjindu-i pe ceilalți. Ce-au făcut cu blindatele? Ca la Timișoara, au „ras” etajele superioare ale blocurilor, ferestrele luminate, ca să-i secere pe curioși. Și-au reușit de atîtea ori! Cînd orașul devenise o mare de lumînări aprinse, alții, în demența renunțărilor la renunțări, fixau prin luneta puștilor ochii, obrajii celor care plîngeau de bucurie la aflarea marilor vești. Sînt cei pe
Ce spunea Ungureanu la Revoluţie. Citeşte un reportaj scris chiar de actualul premier () [Corola-journal/Journalistic/45734_a_47059]
-
mare încît, în locul lui Mircea Dinescu, i-aș imputa lui Radu Călin Cristea această alăturare neinspirată cu efect distrugător. Și mai e o tentă dureroasă pe care o capeți citind volumul. Îți dai seama că, indiferent de rezultatele tranziției, timpul seceră fără milă și fără sfieli ideologice, dovadă că, dintre interlocutorii lui Radu Călin Cristea, trei nu mai sunt printre noi: Irina Nicolau, Adrian Marino și Ștefan Aug. Doinaș. Un gust nostalgic te încearcă, alături de dorința resuscitării unor amintiri care să
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
de cursa aceasta a Satanei și se grăbea să nu vadă pe nimeni, să nu-l vadă nimeni; tălpile în urma lui băteau acum tare pe caldarâm, se grăbeau și ele. Soarele urcase, acoperea deacum lumea; femeile mânuiau secera, cântau și secerau; mănunchiurile se făceau repede brațe, snopi, clăi, iar la arii erau clădite turnuri. „Spic și traistă!“ ura gospodarilor fiul Mariei grăbit și înainta. Cana dispăruse în dosul măslinilor, umbrele se încolăceau la poalele copacilor; se apropia amiaza. Și pe când fiul
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
Bernea, și ei îndrăgostiți de acest spațiu de tihnă și reculegere, pentru ca în finalul vieții să intre în cinul monahal și să se stabilească la același Văratec, lăcaș bătut de „vântul cel rău” de iarnă și de aerul fierbinte care seceră florile din lunci, vara, după spusa lui Hogaș, la câteva verste doar de Humulești, leagănul copilăriei celui mai mare, mai spectaculos și mai popular povestitor român. 1. „În jurul lui Maiorescu”, în „Viața românească”, nr. 5, mai 1963. 2. Dezbaterile cele
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
de a munci - dar se vede bolnav de piept din cauza tratamentului și a subalimentației la care a fost osândit, fără nici o vină și fără nici o judecată? Mă întreb ce blestem apasă asupra generației mele, ca ratarea și moartea să ne secere atât de timpuriu și cu atâta cruzime?"4 Negarea răspicată a neimplicării în politică trebuie privită cu rezervă, întrucât articolele lui despre naționalism, românism, formarea omului nou și cochetarea cu legionarismul îl contrazic. Cu certitudine însă, publicistica eliadistă e scrisă
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
ce carnaval// cu măștile lipite de obrajii supți/ și tu ce voce aveai cînd mi-ai spus:/ uite, mă țin de cuvînt, nu mai plîng,/ uite, tristețea s-a dus.// Căci pînă și tristețea se dusese/ cînd moartea începuse să secere/ în fiecare zi pe cineva/ și voi cîntați cîntece de petrecere// într-un mod îngrozitor de firesc/ și toată lumea se cutremura de veselia/ din acel salon strîmt și întunecos/ de la spitalul Filantropia.” (Ce vesele cîntece). Martorul „ocular”, din decorul aproape realist
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
devenise maestrul său liric. Principe al poeziei Închisorilor, acel om cu suflet cald În care Își Încrustase toată pătimirea unei generații a animat cu poeziile sale milioane de români. Versurile lui spulberaseră ziduri de temnițe, erau gloanțe de mitraliere care secerau neghina din lanul verde al țării. Ele pătrunseseră până În cel mai Îndepărtat sătuc, intraseră În inimile milor de Ioni și Gheorghe, tulburând până la demență fiara roșie. Deliu Iuliu Bălan, deținut la Aiud, În secția bolnavilor T.B.C., Își amintește: „Ne-au
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
de lână, Numai cu lanțul fierului tiran... Tiranul nostru, încă tânăr, Timpul... 2006 Ca și cum Poet al satului, Toți îți vestesc zădărnicia... Ca și cum turmele ar trece munții Fără păstor, călăuzite de lupi... Ca și cum ovăzul pe câmpuri S-ar semăna, s-ar secera singur Oferindu-se cailor călăriți de himere... Ca și cum pe coarnele zimbrilor Toți ar ști să citească Poveștile scrise în urmă cu-o mie de ani... Ca și cum singuri ar putea să numere Frunza pădurilor, penele cucilor, Traiectoriile înscrise în spații De
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
grădinile feroneria neprihănirea splendoarea neputința - acum merge banda cabina are memorie atâția poeți au privit prin acest perete de sticlă semnalul noiembrie sălbaticul licărul seminal deschideți cartea ca în amiaza de-atunci când mâinile Maicii calote de gheață subțire cădeau secerate pe strada cu nume de-alint rumeoara „și moartea rămâne și în cei care sunt încă vii“
1968 noiembrie (tot o poveste) by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/2571_a_3896]
-
baionetă. Elevii-mitraliori Ion Ecovescu și Ion Dascălu cad la datorie, apărând podul. La o altă mitralieră cade elevul Mircea Fota, cu mâna încleștată pe trăgaci și 23 de horthyști răpuși în preajmă. Elevul-grenadier Ion Motreanu distruge un tanc - și cade secerat de gloanțe. La cel de-al treilea atac la baionetă cade însuși căpitanul comandant Ioan Fătu și, în încercarea disperată de a-l apăra, cad elevii Dumitru Mechenici și Lera Slobodan. Seara însă dușmanul este din nou nevoit să se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fond, că niciodată n-am putut să o pipăi ca pe o femeie, să-i strîng sfîrcurile în dinți pînă geme de durere în cearșafurile cerului pline de cute, și nu mai pleacă, face mușuroaie ca o cîrtiță prin iarba secerată pe sub pămînt, pînă cînd mă culcă adînc în ea și mă leagănă ca o mamă vitregă pînă ce, sufocat, o așez în fundul mormîntului alături de mine - nici durere, nici suspin nu ne mîngîie... MIEZUL PUTRED Roade lumina și azi în mijlocul zilei
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
sa vitalitate, cântecul. A fost căsătorit cu actrița Valeria Matei Cristoreanu, fostă crainică la Radio București. Împreună cu ea are o fiică, pe, Ioana, profesoară de engleză la un liceu din București. La 22 iulie 1995, o boală foarte severă îi seceră viața! ,, Ce mi-a plăcut cel mai mult în viață? Mi-a plăcut foarte mult lumina. Mi-a plăcut Soarele. Mi-a plăcut pădurea. Mi-a plăcut cântecul. Și-mi plac și acum. Și iubesc oamenii foarte mult. Oamenii care
ION CRISTOREANU. I-AU PLĂCUT SOARELE, PĂDUREA, CÂNTECUL ŞI OAMENII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384690_a_386019]
-
se poate reduce la blestemul mamei proferat împotriva fiului care insistă ca sora unică să se mărite departe de casă, jurând că el o va aduce înapoi ori de câte ori mamei îi va fi dor de ea. El moare în război sau secerat de o molimă, iar mama blestemă asupra mormântului, menindu-i să nu aibă liniște în moarte din vina de a nu-și fi îndeplinit jurământul. Sub puterea blestemului, fiul mort se preface în strigoi, încalecă și, în miez de noapte
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
de zor pământul, Adunau boabele în cioc, Și se pierdeau ca vântul. -Nu le-alungați, că e păcat! Ziceau bătrânii satului... -Să hărănească, poate au pui, Și ele-s ale Domnului! Îi vedeam vara, pe arșiță, Doar în cămăși cum secerau, Cum legau grâul snop cu snop, Și -apoi cum îl băteau. Prin ciur treceau boabele toate, De pleavă să se-aleagă, Și tot așa din zori în seară, o zi de vară-ntreagă! Și păscând vitele pe câmp, Parcă îi
DOAMNE, CUM TRECE VREMEA..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385278_a_386607]
-
în locul îndoielii, mai chinuitoare pentru ei decât adevărul brutal. „ 23. „Ce e umanitatea dacă nu un lan, în lumina fierbinte a soarelui, în culori halucinante, sub un cer de un albastru dens, orbitor, și în care, tăcută, dar fără slăbire, seceră moartea?” 24. „Judecăm oamenii nu numai prin ceea ce ei gândesc și nici măcar prin sentimentele pe care îi domină (toate acestea se pot dovedi că au fost coaja care acoperă determinări mult mai adânci), ci și prin interferențele cu viața noastră
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
proprii împotriva necruțătorului flagel Cancer. Șase litere alăturate, un singur cuvânt-dureros, crud, cutremurător. Nu lasă loc de interpretări. Un cuvânt-sentință ce anulează timpul viitor, prăvălește cerul pe pământ și ne amintește că nu suntem nemuritori. O maladie cumplită ce a secerat milioane de vieți, provocând drame greu de imaginat. O boală neiertătoare, căreia îi cad pradă cei de lângă noi-tineri sau bătrâni, bogați sau săraci. Fără explicații... fără „de ce? ”-uri, fără sens... Și ne oprim aici! Demersul nostru jurnalistic are ca scop
Agenda2005-39-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284246_a_285575]
-
privit în ochiul unei persoane speciale pe care viața ți-o oferă în dar. El poate să schimbe în bine sau rău un destin. Ioan: ”- Curând va fi iarăși un loc de-nceput. Tu știi de acum că eu nu secer de unde n-am semănat și nu adun ce n-am împrăștiat. Cine știe ce înger ești tu, care stă printre oameni să învețe mai bine, să știe ce poate face pentru ei. Acum sunt un pic mai atent când scriu. Știu unde
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
lucrat ulterior întâlnirii cu editoarea. Așa am pornit. Am continuat cu a citi, reciti poezia din toate timpurile, genurile literare. Am revenit asupra gramaticii. Ioan: - Curând va fi iarăși un loc de-nceput. Tu știi de acum că eu nu secer de unde n-am semănat și nu adun ce n-am împrăștiat. Cine știe ce înger ești tu, care stă printre oameni să învețe mai bine, să știe ce poate face pentru ei. Acum sunt un pic mai atent când scriu. Știu unde
INIŢIERE ÎN INEFABIL, CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384328_a_385657]
-
suflet ceea ce e superficial, fals, oricât m-aș consuma în primele clipe. Mi-au trebuit trei-patru ani de zile ca să ating și dezideratul acesta. Câte cucuie număr acum nu mai contează. Știam de ceva vreme ceea ce spui tu: "... eu nu secer de unde n-am semănat.” Ioan: - Bucură-te femeie! Tu ai atins vârful muntelui. Pregătește-te încă de efort. Coborârea are și ea pericolele ei. Povestește de la ce-ai plecat. Poate acum, după ce ai făcut atâta drum, să fie mai limpede
INIŢIERE ÎN INEFABIL, CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384328_a_385657]
-
Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Se-ntâmplă în mine cum se-ntâmplă și-n voi Pomeții răpuși ai iubirii din noi , Să doară. Să doară așa cum doar moartea te doare Când seceră tot ce iubești tu mai tare Și-apoi, Și-apoi să cădem din dureri câte doi Peste marginea frunzei aplecate de ploi Așa-ndurerați. Așa-ndurerați că mai suntem în barcă Numai unul din doi și prea repede parcă Cedăm
DINTR-O TAINĂ DE FATĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382478_a_383807]
-
-mi este foame. Mama, spălând rufele la albie în odaia magazie îmi răspunse: - Vezi, că mai este lapte și omoară-ți foamea până termin de spălat, că o să mă apuc să fac ceva de mâncare, acuși vine și tactu’ de la secerat. - Iar lapte!? mă plâng eu, miorlăindu-mă. Vreau altceva. - Nu vezi ce fac? Mai am puțin, le clătesc și gata, n-ai să crapi de foame o jumătate de oră, continuă mama pe un ton cam răstit, storcând obosită un
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]