167 matches
-
început, ceea ce pare să constituie numitorul comun al majorității secesionismelor europene, minirevoluții artistice care configurează profilul unei arte moderne proteice, este eclectismul lor, dublat de antiacademismul manifest al celor care li se alătură corelat cu atitudinea antiestablishment. În genere, mișcările secesioniste nu își fundamentează demersul pe un set de reguli există și excepții așa cum nu consacră un anumit stil, o anumită viziune, o anumită direcție. Ceea ce nu exclude tensiunile inerente în interiorul diverselor grupări artistice. Simbolismul constituie doar o direcție fără o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1909. Primul Război Mondial reprezintă clivajul între două lumi, anunțat de aceste expoziții avangardiste. Această diversitate nu trebuie să surprindă; ca și în literatură, o serie de pictori încep ca simboliști vezi spre exemplu Theodor Pallady sau traversează o vârstă secesionistă, precum Luchian, pentru a se dezvolta într-o altă direcție. În acest caz, Simbolismul reprezintă nu doar un simplu manierism, o fază evaziv-tatonantă, abandonată la maturitate, cum o bună parte din critica românească de după cel de-al Doilea Război Mondial
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și emancipării noului val de pictori francezi, posedă ca numitor comun o marcată componentă antinaturalistă. "Alți comentatori au înțeles Secession-ul ca fiind "coordonatorul" unei reacții împotriva naturalismului predominant al picturii academice"478. Peter Vergo refuză însă să reducă mișcarea secesionistă la această dimensiune antinaturalistă, fapt valabil și pentru fenomenul secesionist francez (un alt exemplu fiind Salonul rozacrucianist al lui Péladan). Prima expoziție a secesiunii vieneze are loc pe data de 26 martie 1898, iar afișul, ca și coperta catalogului, sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
publicului rus un orizont artistic european impregnat de sensibilitatea simbolistă, și, în 1898, expoziția artiștilor ruși și finlandezi în muzeul Stieglitz, socotită a fi prima expoziție mirisskustnică, expoziție la care participă și simbolistul Vrubel. Ca și în cazul altor reviste secesioniste, Mir Iskusstva scoate în evidență caracterul eclectic al mișcării artistice și atitudinea de frondă față de academism, prin care în epocă erau înregistrate clasicismul și romantismul, și față de un neaoșism îngust, predicat de mișcarea peredvijnicilor, prin care se avea în vedere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Concomitent, criticul susținea ca o prioritate a noii direcții afirmarea individualismului în artă, dar și a unui "spirit național" care se acordă cu prelucrarea elementului folcloric și în special al universului feeric al bâlinelor, fapt care prezintă similitudini cu mișcarea secesionistă românească din jurul revistei Ileana. Acest fapt se află în deplină concordanță cu prezența marcată în ilustrația și reproducerile apărute în primele numere ale revistei a stilului "Modern", "noului stil". Totodată, primele numere "programatice" evidențiază modelele exemplare ale miriskusstnicilor, și anume
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și alături de alte grupuri, precum grupul ZERO, în anii 1908-1911, sau ODLAM / FRACTION (1910) și Niezalezni (Independenții) (1911, 1927). Sztuka (Arta) este cea care dă tonul secesiunii poloneze, iar programul ei este la fel de generalist și eclectic ca al majorității mișcărilor secesioniste europene, simbolismul fiind doar o direcție printre cele pe care o artă modernă le presupune. În acest sens, există o plajă foarte largă de manifestare pentru arta simbolistă, prin pictori precum Józef Mehoffer, Witold Wojtkiewicz, Kazimierz Sichulski, Stanisław Wyspiański, Jacek
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trei societăți de pictură, sculptură și arhitectură, "Cercul Artistic", "Tinerimea Artistică" și "Societatea Generală a Artiștilor din România", plus alte două societăți de arhitectură, constatând că la atâtea societăți există, totuși, prea puțini artiști. Artistul pune numărul acestora pe seama tendințelor secesioniste în arta românească, cu toate că fenomenul debutase la sfârșitul secolului. În opinia sa, problema esențială cu care se confruntă artiștii români o constituie, ca și pentru Ovid Densușianu cu privire la literatură, lipsa unui gust educat al publicului și, prin aceasta, lipsa unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un grup de 15 pictori își retrag lucrările și anunță deschiderea unei expoziții separate. Deschiderea acesteia se va face chiar înaintea expoziției oficiale, pe 2 mai 1886, sub semnul secesiunii, expozanții arborând un simbolic drapel roșu. La această primă expoziție "secesionistă" participă C. Artachino, N. Vermont, G.D. Mirea, Șt. Luchian, N. Grant, C. Jiquidi, N.S. Petrescu, I. Anghelescu, L. Dolinski, I. Georgescu, M-me Roguska, M-me Relly, Șerbănescu, Szatmáry și un pictor francez, Maximilien Luce. Pe lângă drapelul roșu, simbol al schizmei revoluționare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
menite să impună, reprezentând vârfuri incontestabile al generației anterioare de pictori. Fapt semnificativ pentru revendicările noviste "libertariste" ale junimii artistice, Nicolae Grigorescu realizase o deschidere în ce privește gustul estetic printr-o pictură care depășea cadrul canonic al picturii academice. Catalogul manifestării secesioniste (cuprinzând 123 de lucrări) conținea și un manifest polemic, subliniind necesitatea unei arte libere de orice constrângeri și incluzând prin aluzie și pe cea a unui cadru formal rigid, conservator și rezervat față de noutățile estetice. "Independența" este un alt cuvânt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care vor rămâne atașați familiei regale, Storck și Spaethe. Noul "cerc artistic" este mai exclusivist, neadmițând printre membri altceva decât artiști plastici. Termenul cheie îl reprezintă "tinerimea" prin referirea nu numai la o artă tânără, ci și la novismul mișcărilor secesioniste occidentale: Jugendstil în Germania, Arte Joven în Spania etc. Societatea beneficia și de sprijinul principesei Maria 495, care expune lucrări de artă decorativă. Dacă Petre Oprea este reținut din considerente politice, Constantin Prodan sugerează un rol mult mai pronunțat al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
XX în România. Articolul lui Ion C. Bacalbașa, cel care deschide primul număr, nu reprezintă un manifest propriu-zis, nu conține un program bine structurat, vehiculând o serie de generalități. El configurează, mai degrabă, o atitudine, reluând o parte din dezideratele secesioniste, prezentate în manifestul propriu-zis de la Salonul Independenților din 1896. Argumentele lui I. Bacalbașa constau în afirmarea necesității dezvoltării artelor frumoase, a unui gust educat, a promovării tinerilor artiști și a noilor direcții din arta europeană. Din acest punct de vedere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilități artistice autentice, nu se bazează pe o selecție drastică și face posibilă detașarea ulterioară a celor remarcabili, precum Ștefan Luchian. Fără a o spune direct, se acceptă și un minorat onest, însă nu lipsit de necesare virtuți, corespunzător viziunii secesioniste klimtiene a unui democratism estetic. În articolul "Pictori streini", Ion Duican (Alexandru Bogdan-Pitești) adâncește perspectiva lui Ion C. Bacalbașa, relevând un alt proiect de anvergură pe care revista și-l propune. Iarăși, demersul este similar cu cel al altor reviste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se opun tinerilor muzicieni, care nu emulează cu geniul de la Bayreuth. Ne sunt oferite și două tablouri-decor din "Tannhäuser", în pagina 11. Coperta, cu o litografie în două culori, îi aparține lui Ștefan Luchian, o frumoasă fată în stilul senzualității secesioniste, cu flori albe în păr. În numărul 2 din septembrie, A. Mucha oferă desenul unui proiect de evantai în stilul Art Nouveau, care l-a consacrat. În aceeași pagină avem două poezii de fior romantic ale lui Al. Davila 512
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
carton), Studiu pentru Salomeea (schiță, pastel pe carton). Este un bun prilej de a observa, prin utilizarea acestei recurențe tematice, amprenta unei alte sensibilități informate cultural în abordarea unui subiect cu o sinuoasă istorie culturală, circumstanțiat însă decadent în mediile secesioniste pe care le frecventase pictorița în Germania, dar și în spațiul de cultură franceză, unde a cunoscut succesul piesa lui Oscar Wilde. Pictorița realizează o abatere asumată estetic de la "tradiția" biblică, dar și de la reprezentările de factură decadentă, care modelau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
operă muzicală. Chiar dacă sculptorul a oscilat permanent între clasic și modern, cele trei sculpturi cu același titlu, Salomeea (1926, 1930, 1931) poartă marca Secession-ului, cu care Storck intrase în contact pe timpul șederii sale la München (1893-1897), în plină efervescență secesionistă. Influența unui artist precum Franz von Stück este numaidecât recuperabilă din lucrarea Aruncătorul cu piatra (1896), una dintre primele lucrări ale lui Storck, multiplu medaliată la München, în 1897 și la Paris, în 1900, lucrare foarte asemănătoare cu Atletul (1892
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
furtivă într-un rendez vous ironic. Concluzii Simbolismul românesc în artele plastice a fost o mișcare fecundă, complexă, stabilind un vast câmp de corespondențe culturale cu celelalte arte, fapt fără precedent în cultura română până atunci. Eclectic ca întreaga mișcare secesionistă de la finele secolului XIX, fără a beneficia de o amprentă stilistică proprie, de o estetică particulară, el a fost înregistrat mai mult ca o prezență difuză, ca efect de atmosferă, ca sensibilitate marcând dacă nu un spațiu al periferiei, cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pp. 33-34. 244 Ibidem, p. 34. 245 Rampa, An I, nr. 144, sâmbătă 14 aprilie 1912. 246 Catalog Expoziția de pictură Emilian Lăzărescu, Sala Exarcu, Palatul Ateneului, 1911. Pe frontiscipiul caietului de expoziție se află un desen cu o tentă secesionistă, o femeie care împrăștie ghirlande de flori. 247 Adevărul literar și artistic, An I, nr. 14, dumincă 27 februarie 1921. 248 Amelia Pavel, Ion Theodorescu-Sion, Editura Meridiane, București, 1967, p. 22. 249 Doina Schobel și Hariton Clonaru, Ion Theodorescu-Sion, Muzeul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]