600 matches
-
apoi în termeni de datorie națională de a garanta forma republicană de guvernământ în toate statele. Burton (2008) afirmă că republicanismul lui Lincoln a fost preluat de sclavii eliberați după emancipare. În martie 1861, în , el explora natura democrației, denunțând secesiunea ca anarhie, și explicând că domnia majorității trebuie să fie echilibrată de restricții constituționale în sistemul american. El spunea: „o majoritate ținută în frâu de frâne și limitări constituționale, schimbându-se permanent cu ușurință odată cu schimbările deliberate ale opiniilor și
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
al lui Lincoln, Salmon P. Chase, a fost numit judecător-șef la 6 decembrie 1864. Lincoln îl considera pe Chase un jurist abil, care va susține legislația Reconstrucției, și credea că prin numirea lui contribuia la unitatea Partidului Republican. După secesiunea statului Virginia, comitatele din nord-vestul statului au hotărât separarea de statul Virginia și rămânerea în cadrul Uniunii, sub forma unui nou stat, Virginia de Vest. Acest stat a fost admis în Uniune la 20 iunie 1863, după ce a îndeplinit condiția de
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
ale Americii . În timpul alegerilor prezidențiale din anul 1860, Partidul Republican, în frunte cu Abraham Lincoln, a purtat o campanie politică împotriva expansiunii sclaviei în afara statelor în care aceasta exista deja. Victoria republicană în alegeri a avut ca rezultat declarația de secesiune din partea a șapte state din Sud, chiar înainte de învestitura lui Lincoln, care a avut loc la 4 martie 1861. Atât administrația aflată la finalul mandatului, cea a președintelui James Buchanan, cât și cea nouă, a președintelui ales, Abraham Lincoln, au
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
a șapte state din Sud, chiar înainte de învestitura lui Lincoln, care a avut loc la 4 martie 1861. Atât administrația aflată la finalul mandatului, cea a președintelui James Buchanan, cât și cea nouă, a președintelui ales, Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act de rebeliune. Ostilitățile au început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare stat și ordonând mobilizarea generală, ceea ce a condus la declararea secesiunii a încă patru state sclavagiste din Sud. Ambele părți și-au constituit armate de război, iar Uniunea a preluat controlul statelor de graniță încă din prima perioadă a războiului și a efectuat o severă și eficientă blocadă navală de-a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Rece. În Asia, ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării. Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, ducând, în cele din urmă, la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului. Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene, metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială. S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
John Bell și alții credeau că va fi nevoie de concesiuni federale de terenuri pentru dezvoltatorii de căi ferate. Gadsden a susținut nulificarea din 1831. Când California a fost admisă în Uniune ca stat liber în 1850, el a susținut secesiunea Carolinei de Sud. Gadsden considera sclavia ca fiind o „binecuvântare socială” și pe aboliționiști „cel mai mare blestem al națiunii.” Când propunerea de secesiune a eșuat, Gadsden, împreună cu vărul său , avocat în San Francisco din 1851, și cu senatorul din
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
1831. Când California a fost admisă în Uniune ca stat liber în 1850, el a susținut secesiunea Carolinei de Sud. Gadsden considera sclavia ca fiind o „binecuvântare socială” și pe aboliționiști „cel mai mare blestem al națiunii.” Când propunerea de secesiune a eșuat, Gadsden, împreună cu vărul său , avocat în San Francisco din 1851, și cu senatorul din statul California , a încercat să divizeze California în două. Ei au propus ca jumătatea sudică a statului să permită sclavia. Gadsden plănuia să înființeze
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
un arhitect austriac și cehoslovac și un teoretician european influent al arhitecturii moderne. În eseul său "Ornament and Crime" a susținut suprafețele clare și netede în contrast cu decorațiunile generoase de Fin de siècle și, de asemenea, cu principiile estetice moderne ale Secesiunii vieneze. Loos a devenit un pionier al arhitecturii moderne și a contribuit cu teorie și cu o critică a modernismului în arhitectură și design. Loos a avut trei căsătorii tumultuoase care s-au încheiat toate prin divorț. El a suferit
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
stabilit acolo definitiv. El a fost o figură proeminentă a orașului și prieten cu Ludwig Wittgenstein, Arnold Schönberg, Peter Altenberg și Karl Kraus. Inspirat de anii petrecuți în Lumea Nouă, el s-a dedicat arhitecturii. După o scurtă asociere cu Secesiunea Vieneză în 1886, el a respins acest stil și a pledat pentru o arhitectură nouă, simplă, fără ornamentații. O abordare utilitaristă a utilizării întregului plan a completat conceptul său artistic. Primele comenzi ale lui Loos au constat în amenajarea interioară
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
plan a completat conceptul său artistic. Primele comenzi ale lui Loos au constat în amenajarea interioară a magazinelor și cafenelelor din Viena. Loos a scris mai multe lucrări polemice. În "Spoken into the Void", publicată în 1900, el a atacat Secesiunea Vieneză, într-un moment când mișcarea se afla la apogeu. În eseurile sale, Loos a folosit lozinci provocatoare și este de remarcat pentru eseul/manifest intitulat "Ornament and Crime", prezentat într-o prelegere în 1910 și publicat pentru prima dată
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
1994, ei nu vor mai juca un rol politic activ în Rusia din acel moment. Deși parlamentul nou ales avea să se mai confrunte deschis cu guvernul, puterile legislativului fuseseră puternic limitate. În 1994, Elțin a ordonat armatei să împiedice secesiunea micii republici federale Cecenia, zonă petrolieră importantă a țării. În Cecenia, țară predominant musulmană, aflată la peste 1.500 km depărtare de Moscova, atitudinea fermă antirusă avea o tradiție de secole. Djohar Dudaev, președintele micii republici, era hotărât să scoată
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
sau Țara Cărvunei a fost un stat în componența căruia au intrat teritorii aparținând astăzi în zona sudică Bulgariei iar în zona nordică României, creat în 1347 prin despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin. Secesiunea s-a făcut inițial prin intervenția unui nobil bulgaro-cuman (sau vlah) din familia Terter, numit Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează - de fapt, existența acestui stat. Teritoriul fusese recucerit de către Imperiul Bizantin în 1362 de la
Despotatul Dobrogei () [Corola-website/Science/320619_a_321948]
-
această propunere includea anexarea unor teritorii considerabile de către Prusia și Austro-Ungaria. Gerhard von Mutius, văr cu cancelarul Bethmann-Hollweg și reprezentant al ministrului de externe la cartierul general al lui Beseler, contesta utilitatea anexărilor, insistând că „dacă interesele militare o permit, secesiunile și împărțirile teritoriale ar trebui evitate”, întrucât o astfel de politică ar asigura o „înclinație anti-rusească [față de] noua Polonie”. Austro-Ungaria avea trei idei diferite în ceea ce privește Polonia. Una, „soluția austro-polonă”, implica crearea unui regat polonez sub împăratul Austriei, care, printre alte
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
glasnost" de la sfârșitul anilor 1980 au permis apariția , o mișcare anticomunistă pentru independență. După o victorie detașată la alegerile pentru , membrii Sąjūdis la 11 martie 1990, prima republică sovietică ce a făcut acest pas. Uniunea Sovietică a încercat să suprime secesiunea, impunând o blocadă economică. Trupele sovietice au atacat , ucigând și rănind alți 600 în noaptea de 13 ianuarie 1991. La 31 iulie 1991, trupele paramilitare sovietice au ucis șapte grăniceri lituanieni la frontiera cu Belarus în evenimentele denumite apoi . La
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
a cumpărat, sprijinit de către un om bogat, Tall, pe care l-a cunoscut atunci, terenuri întinse de pământ. Începuse să trăiască chiar în lux, când în anul 1859 a oferit găzduire unui prieten venit din Europa. La începutul războiului de secesiune, Pomuț putea fi considerat un om bogat: era proprietarul unor întinse suprafețe de pământ, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, construise o șosea pentru o mai bună circulație în Vestul încă sălbatic. In anul 1860
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
anul 1861 Pomuț explica necesitatea ca Ungaria să demonstreze un tratament mai bun față de minoritățile sale etnice, precum și nevoia de cooperare cu Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Aceste idei nu au mai putut fi dezvoltate, din cauza izbucnirii Războiului de Secesiune din America, război care a divizat nordul aboliționist de sudul care dorea menținerea sclaviei. El a cerut să se înroleze ca voluntar în Armata Uniunii (nordul aboliționist) pentru a-și susține ideile sale generoase. Este acceptat în anul 1861 ca
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
Africa. Învecinată la nord cu Algeria, la est cu Niger, la vest cu Mauritania și Senegal, în sud cu Coasta de Fildeș Guineea și Burkina Fâso. Pe 6 aprilie 2012, rebeli din Mișcarea Națională pentru Eliberarea Azawadului (MNEA) au declarat secesiunea unui nou stat, Azawad, de la . Mâli are o istorie bogată și relativ cunoscută. Acest teritoriu a fost reședința a trei imperii africane: Imperiul Ghana, Imperiul Mâli și Imperiul Songhay. Francezii au inițiat colonizarea teritoriului în 1864 și în 1895 Mâli
Mali () [Corola-website/Science/298123_a_299452]
-
de independență. Dreptul de vot pe legea bugetului pe articole, acordat de Împărat în anul 1861, era o nouă armă în mâinile adversarilor regimului. Aceștia se folosiră și de noile aspecte ale conjuncutrii internaționale: criza economică provocată de războiul de secesiune american, precum și insistența Împăratului privind încheierea unei alianțe cu Regatul Unit în vederea forțării unei deschideri comerciale a porturilor în China. Ca rezultat al concesiilor făcute de guvern, alegerile din mai-iunie 1863 produc o alianță a partidelor de opoziție, respectiv facțiunile
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
conducerea sârbă, la vârful căreia se afla Slobodan Miloșevici, și de Statul major dominat de sârbi al Armatei Populare Iugoslave. În această etapă a conflictului iugoslav, obiectivele lui Miloșevici și ale Armatei Populare Iugoslave difereau întrucâtva. Miloșevici intenționa să sprijine secesiunea de Croația a comunităților rebele sârbe și să le integreze într-o Iugoslavie dominată de Serbia. Conducerea Armatei Populare sprijinea și ea rebeliunea sârbă, însă voia mai mult, și anume să distrugă în fașă noul stat croat. Conform fostului șef
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
și, fără acces la armament greu, erau incapabile să opună o rezistență reală oponenților lor, mult mai bine înarmați. JNA, ca armată națională a Iugoslaviei, era încă desfășurată pe tot teritoriul Croației și era văzută ca o amenințare majoră a secesiunii republicii de Federația Iugoslavă. De asemenea, era acuzată că sprijină activ rebeliunea sârbă din Krajina, iar la jumătatea anului 1991 majoritatea croaților o priveau ca pe o forță ostilă. În scopul eliminării amenințării garnizoanelor JNA și al rezolvării problemei lipsei
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
rezistența, și că soldații texiani vor pleca rapid din teritoriu. Urrea a ajuns la Matamoros la 31 ianuarie. El însuși federalist convins, i-a convins în scurt timp și pe alți federaliști din zonă că obiectivul final al texianilor era secesiunea și că încercarea lor de a declanșa o revoltă federalistă la Matamoros este doar o diversiune prin care încercau să distragă atenția de la ei. Agenții dubli mexicani continuau să-i asigure pe Johnson și pe Grant că vor putea cuceri
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
sudaneză s-a deteriorat rapid. Ca urmare a creșterii prețurilor alimentelor și a deteriorării stării finanțelor statului, valoarea livrei sudaneze era în scădere de mai multe luni. Președintele Omar al-Bashir a anunțat, la 12 iulie 2011, la trei zile de la secesiunea Sudului, care adoptatase lira sud-sudaneză, punerea în practică a unui program de urgență, pe durata a trei ani, incluzând înlocuirea "lirei sudaneze" cu o nouă unitate monetară. . Potrivit guvernatorului adjunct al "Băncii Centrale a Sudanului", Sudanul va reveni la folosirea
Liră sudaneză () [Corola-website/Science/323567_a_324896]
-
procesul lui Milošević din 25 ianuarie 2006. În iune 1991, Slovenia și Croația s-au separat de Federație, urmate de Republică Macedonia (septembrie 1991) și Bosnia și Herțegovina (martie 1992). Armata Populară Iugoslavă (JNA) a căutat în zadar să prevină secesiunea Sloveniei prin folosirea forței; oricum, Războiul de Zece Zile din Slovenia s-a sfârșit printr-o dezastruoasă înfrângere a forțelor federale. Cererile pentru o deplină autonomie a națiilor a fost propusă încă din 1989, si Milošević fusese un oponent timpuriu
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
Brașov), sistematizare urbană precum și domeniul graficii de carte (exemplu în acest sens stând ilustrarea unui volum de poezii al lui Adolf Meschendörfer publicat în anul 1906 și care a fost considerat a fi prima grafică de carte executată în spiritul secesiunii transilvănene). În ansamblul său, abordarea teoretică pe care Coulin a îmbrățișat-o a fost o artă înscrisă în curentele modernității epocii în care a trait. Pictorul s-a format la München sub tutela școlii germane a sfârșitului de secol al
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]