911 matches
-
reglarea celor mai variate manifestări somato-vegetative. Dar, paralel cu cercetările consacrate neurosecreției hipotalamo-hipofizare, s-au întreprins numeroase studii privind căile de migrare extrahipofizară a materialului neurosecretor. Cu această ocazie, s-a stabilit că pereții ventriculului III sunt sediul unor procese secretorii similare cu cele de la nivelul complexului hipotalamo-hipofizar. Cercetările histochimice ale lui Sharrer, Barry, Stutinsky, De Robertis și alții au demonstrat existența unor fibre neurosecretorii hipotalamo-mezencefalice, hipotalamo-epitalamice, hipotalamo-epifizare, hipotalamo-amigdaliene etc., care asigură migrarea neurohormonilor hipotalamici la distanță spre diferite structuri subcorticale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atât intrinseci hipotalamo-hipofizare, cât și extrinseci cu structuri cereberale diverse ca: hipocampul, amigdala, talamusul, tegmentul trunchiului cerebral și chiar unele arii corticale. I.2.1.4. Alte structuri vegetative centrale Organele ependimare (subcomisural, paraventricular și subfornical), care conțin numeroase celule secretorii, au fost denumite de Roussy și Mosinger glande neurocrine ale encefalului. De Robertis (1955) a extins noțiunea de neurosecreție de la structurile vegetative ale diencefalului la diferite formațiuni nervoase centrale și chiar periferice. După părerea sa, mediatorii chimici (acetilcolina, catecolaminele) eliberați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
comun, ganglionul oftalmic și nervii ciliari. În protuberanță (puntea Varoli), își au sediul atât nucleii salivar superior și lacrimo-muconazal, cât și nucleul vegetativ al trigemenului. Nucleul salivar superior, situat în substanța reticulată pontină din apropierea nucleului vestibular Deiters, trimite filete parasimpatice secretorii la glandele submaxilară și sublinguală, care merg pe traiectul facialului, corzii timpanului și lingualului până la ganglionii submaxilar și sublingual, din apropierea celor două teritorii glandulare. Pe de altă parte, nucleul lacrimo-muconazal, localizat posterior nucleului de origine a facialului, emite fibre parasimpatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și glanda lacrimală. La rândul său, nucleul vegetativ al trigemenului de la nivelul zonei locus coeruleus stimulează secreția mucoasei nazale și glandelor palatine. În afara structurilor vegetative parasimpatice, locus coeruleus, ca principală componentă a formației reticulate pontine, conține și celule nervoase adrenergice, secretorii de noradrenalină, care se articulează monosinaptic cu neuronii ariilor corticale implicate în producerea reacțiilor somato-vegetative comportamentale, fenomenului ciclic de veghe și somn și chiar în stocarea informațiilor (Olson și Fuxe, 1971). În bulb, se găsesc numeroase elemente vegetative proprii, începând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și reprezintă structura serotoninergică principală a formației reticulate. Ei se întind pe toată lungimea trunchiului cerebral de la bulb până în mezencefal. O atenție deosebită merită locus coeruleus, componentă specială a formației reticulate pontine care, în afara structurilor parasimpatice conține și celule simpatico-adrenergice secretorii de noradrenalină, ce se articulează monosinaptic cu neuronii ariilor corticale implicate în producerea reacțiilor somato-vegetative comportamentale a fenomenului ciclic de veghe și somn și chiar în stocarea informațiilor (Olson și Fuxe, 1971). Deși este cunoscută din punct de vedere anatomic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
irisului și mușchiului ciliar. În afara terminațiilor parasimpatice iridoconstrictoare, ganglionul oftalmic (ciliar) conține suficiente filete simpatice iridodilatatoare, sosite de la centrul cilio-spinal Budge pe calea simpaticului cervical superior. I.2.1.16. Facialul Conține în afara neuronilor motori și senzitivi, numeroase fibre parasimpatice secretorii plecate din nucleii lacrimo-muconazal și salivar superior ai punții. Fibrele vegetative ale nucleului lacrimo-muconazal merg pe traiectul facialului până la genunchiul acestuia, de unde trec apoi în marele pietros superficial și nervul vidian, pentru a se termina în ganglionul sfenopalatin (ganglionul Meckel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prevertebrale la nivelul diverselor organe și viscere. Ca și acestea, ele conțin elemente nervoase atât simpatice, cât și parasimpatice, dispuse fie sub formă de conglomerate neuronale microscopice, fie de reticul sau butoni terminali în jurul vaselor intraviscerale și celulelor efectoare (parenchimatoase, secretorii, contractile etc.). La nivelul vaselor de calibru mic și mijlociu, filetele simpatico-parasimpatice formează două plexuri parietale: unul superficial, situat în adventicea vasului, cu distribuție atât perivasculară, cât și parenchimatoasă și altul profund, la limita dintre adventice și tunica medie, pentru
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se găsesc în grosimea mușchiului cardiac și uterin, pereții bronhiilor, pancreas, ficat, vezică, glande salivare și îndeosebi, în musculatura netedă a întregului tub digestiv. Ele conferă un oarecare grad de autonomie viscerelor respective și explică menținerea activității lor specifice (contractile, secretorii etc.) în condițiile scoaterii din organism și perfuzării cu soluții fiziologice. Mușchiul cardiac, de exemplu, conține numeroase formațiuni ganglionare (până la 150 microganglioni după Francillon, 1928) la nivelul atriilor și, îndeosebi, în jurul marilor vene. Ventriculii sunt mai săraci în celulele ganglionare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
multora din glandele cu secreție externă sau internă conține de asemenea conglomerate de celule și filete vegetative constituite în plexuri intrinseci. Stimularea mecanică sau chimică a acestor entități vegetative viscerale determină reacții directe și neuroreflexe locale, specifice organului respectiv (motorii, secretorii etc.). I.2.1.27. Dualitatea inervației vegetative eferente Din descrierea centrilor și căilor eferente specifice celor două componente ale sistemului nervos organovegetativ s-a putut vedea că majoritatea viscerelor posedă o dublă inervație vegetativă, reprezentată de filetele postganglionare ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
măduvei spinării. Enteroneuronii aferenți intrinseci IPAN au morfologie Dogiel II, sunt neuroni AH din punct de vedere electrofiziologic și se găsesc predominant în plexul mienteric, dar și în cel submucos. Topografic, ei sunt mai numeroși în zonele cele mai active secretor și motor ale tubului digestiv. Studii cantitative pe jejunul de cobai au demonstrat că pe 1 mm de intestin în plexul mienteric se găsesc aproximativ 2500 enteroneuroni dintre care 650 IPAN iar în plexul submucos 1100 enteroneuroni dintre care 100
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale dilatațiilor proceselor celulare. Pe plan funcțional, cercetările respective deschid noi perspective studiilor fundamentale consacrate participării celulelor Cajal-like interstițiale la producerea mecanismelor complexe ale autoreglării semnalelor intercelulare generatoare de fenomene electrochimice de tip pacemaker și alte manifestări specifice locale (mecanice, secretorii, electrice, imunologice). I.2.2.13. Enteroglia Celulele enterogliale (CEG), descrise pentru prima dată de Dogiel în 1899 constituie componenta cea mai numeroasă a SNE, numărul estimat al celulelor enterogliale fiind de 4 ori mai mare decât cel al neuronilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Aceasta stimulează neuronii IPAN din submucoasă, iar axonii lor centrali fac sinapsă cu interneuronii interplexuali care, la rândul lor, activează neuronul secretomotor/vasodilatator VIP-ergic determinând vasodilatația preinflamatorie. În tubul digestiv același tip de stimuli declanșează atât fenomene motorii cât și secretorii, între cele două activități existând un sincronism funcțional asigurat de SNE (31). I.3. DATE SUMARE PRIVIND GENEZA ȘI CONDUCEREA INFLUXULUI NERVOS Ion HAULICĂ Mecanisme fizico-chimice ale manifestărilor electrice celulare După cum se știe, toate celulele organismului viu prezintă un potențial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
direcție (tip valve-like) a impulsurilor excitatorii sau inhibitorii de la un neuron la altul sau de la terminațiile nervoase la organul efector. Criteriile de identificare a sinapselor sunt, în linii, mari următoarele: -Sinteza neurotransmițătorului la nivelul terminațiilor presinaptice; -Depunerea mediatorului în vezicule secretorii presinaptice; -Eliberarea reglată a mediatorului în spațiul sinaptic; -Prezența receptorului specific în spațiul postsinaptic; -Inactivarea mediatorului chimic eliberat. I.4.1 FORMAREA SINAPSELOR Realizarea contactelor între terminațiile axonale ale neuronilor și celulele-țintă nervoase, musculare și glandulare, constituie o treaptă esențială
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
AMP ciclic, ca mesager secund. După Williams (1975), ganglionii simpatici ai unor specii ar conține două tipuri de celule SIF: unele cu rol de interneuroni (tip I) și altele neurosecretoare în vasele sanguine locale (tip II). Se admite că granulele secretorii ale celulelor de tip I pot acționa direct asupra neuronilor ganglionari, în timp ce celulele de tip II ar secreta în vasele sanguine locale, cu efecte la distanță. La rândul lor, axonii principalilor neuroni postganglionari sunt lungi și se distribuie la organele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care inhibă adenilatciclaza și sinteza de cAMP, receptorii M1, M3 și M5 stimulează fosfolipaza C formatoare de inozitoltrifosfat (IP3) eliberator de Ca2+. Referitor la distribuția receptorilor muscarinici s-a stabilit că receptorii M1 se găsesc în ganglionii vegetativi și glandele secretorii, receptorii M2 predomină în miocard și celulele endoteliului vascular eliberator de NO, în timp ce receptorii M3 sunt localizați în musculatura netedă viscerală. În creier au fost identificate toate cele cinci subtipuri de receptori muscarinici. În general, majoritatea țesuturilor și organelor conțin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acestuia de către receptorii M2 muscarinici din celulele endoteliale, însoțită de relaxarea și scăderea tonusului vascular urmate de vasodilatație. La rândul său, tractusul gastro-intestinal este teritoriul de elecție al acțiunilor muscarinice de tip M3 al acetilcolinei asupra manifestărilor sale motorii și secretorii. Efectele respective sunt potențate de ezerină (inhibitor al colinesterazei) și abolite de atropină (blocant muscarinic). Aparatul respirator este influențat atât direct în sens bronhoconstrictor și hipersecretor, cât și indirect, prin mecanismul stimulării reflexe miocardice. La astmatici, acetilcolina provocând bronhoconstricție și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este transformată în adrenalină (fig. 48). După ce au fost sintetizate la nivelul corpului neuronal, catecolaminele sunt depozitate în vezicule cromafine și transportate axonal spre butonii sinaptici sau varicozitățile neuronilor adrenergici, în cazul dopaminei și noradrenalinei, sau stocate în granulele celulelor secretoare medulosuprarenale, în cazul adrenalinei. Conținutul în catecolamine al unei vezicule cromafine variază între 6000 și 15000 de molecule. Migrarea și concentrarea veziculelor cromafine în teritoriul presinaptic al terminațiilor axonale adrenergice se realizează sub două forme electrondense. Unele sunt mari cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nociceptive. Eliberarea substanței P este calciu-dependentă, fiind activată de capsaicină (substanță toxică extrasă din ardeiul iute) și blocată presinaptic de către peptidele opioide și GABA. Acțiunile substanței P sunt de tip excitator atât la nivelul membranelor postsinaptice, cât și asupra teritoriilor secretoare de hormoni circulanți sau locali. Ele se realizează prin intermediul a două tipuri de receptori membranari metabotropi: NK1A și NK1B. Având localizare presinaptică și realizând efecte depolarizante postsinaptice la nivelul căilor senzoriale nociceptive, substanța P îndeplinește rol atât de principal mediator
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
putând fi declanșate și de excitanți percepuți ca senzații. Din prima categorie fac parte reflexele care reglează ritmul cardiac, presiunea sanguină și motilitatea intestinală, iar din cea da a doua, sunt reflexele fotomotorii de acomodare, care însoțesc senzația luminoasă, reflexele secretorii digestive (salivare, gastrice, pancreatice) produse de senzațiile gustative și olfactive, reflexele sudorale însoțite de senzații termice etc. Modalitățile de punere în joc a căii vegetative eferente nu diferă în linii mari de cele care stau la baza actelor reflexe somatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organismului la solicitările impuse de factorii de mediu extern. Aproape toate manifestările somato-vegetative sunt dependente de activitatea opusă și balansată a căilor nervoase eferente ale simpaticului toraco-lombar și parasimpaticului cranio-sacrat. Acestea realizează modularea și adaptarea activității organelor efectoare contractile și secretorii prin reacții neuroreflexe compensatoare de contracarare, autoreglare, apărare și adaptare la necesitățile variabile ale funcțiilor vitale (circulatorie, respiratorie, digestivă, excretorie, metabolică etc.), întregind componenta somatică voluntară. Atât comenzile plecate de la centrii superiori somatici, cât și reacțiile organo-vegetative reflexe însoțitoare declanșate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
traductori de informații viscerale realizează prin fenomenele electrochimice de depolarizare membranară conversia acestora în influx nervos transmisibil pe căi ascendente la nivelul centrilor reflecși cerebro-spinali sau ganglionari. Reacțiile reflexe reprezentând principala formă de activitate organo-vegetativă, asigură răspunsurile specifice motorii sau secretorii ale viscerelor fără participarea conștientă. Conștiența ia act doar de producerea actului reflex. Cu excepția reflexelor locale de axon, informațiile asupra statusului organelor prevăzute cu funcții vegetative sunt transmise fie la nivel ganglionar, fie la centrii coordonatori din sistemul nervos cerebro-spinal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
toracelui și abdomenului, supleează lipsa inervației parasimpatice în regiunea toraco-lombară. Cele două componente eferente ale sistemului nervos organo-vegetativ, deși provin din teritorii diferite ale axului cerebrospinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. Contrar sistemului nervos al vieții de relație, a cărui influență este limitată la musculatura scheletică, dualitatea simpatico-parasimpatică acționează asupra musculaturii netede viscerale, glandelor endocrine și exocrine din întregul organism prin intermediul substanțelor mediatoare colinergice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sistemul nervos simpatic influențează mai puțin activitatea motorie și secretorie a tractusului gastrointestinal. Totuși, stimularea simpatică intensă inhibă peristaltismul intestinal și crește tonusul sfincterian. Ca rezultat se produce reducerea semnificativă a propulsării bolului alimentar intestinal, asociată uneori cu reducerea activității secretorii, conducând la constipație. II.1.6. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE ASUPRA ALTOR ORGANE EFECTOARE La nivel pulmonar, predominența simpatico-adrenergică provoacă bronhodilatație, iar cea vagală bronhoconstricție, asigurând tonusul bazal al căilor aeriene și variațiile normale ale bronhomotricității. Glandele nazale, lacrimale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parietale sunt continuarea plexurilor prevertebrale la nivelul diverselor organe și viscere. Ca și acestea, ele conțin elemente nervoase atât simpatice, cât și parasimpatice, dispuse fie sub formă de rețea perivasculară intraviscerală, fie de butoni terminali la nivelul celulelor efectoare (contractile, secretoare, parenchimatoase etc.). Asemenea plexuri prevăzute cu structuri microganglionare intramurale se găsesc în grosimea mușchiului cardiac și uterin, pereții bronhiilor, uretere, vezică, căi biliare și îndeosebi în musculatura netedă a întregului tub digestiv. Acestea conferă un oarecare grad de autonomie viscerelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intramurale se găsesc în grosimea mușchiului cardiac și uterin, pereții bronhiilor, uretere, vezică, căi biliare și îndeosebi în musculatura netedă a întregului tub digestiv. Acestea conferă un oarecare grad de autonomie viscerelor respective și explică menținerea activității lor specifice (contractile, secretorii) în condițiile scoaterii din organism și perfuzării cu soluții fiziologice. Dualitatea inervației vegetative privește și formațiunile nervoase mixte. Se știe că, în afara căilor aferente comune sistemului nervos somatic și vegetativ, o mare parte din nervii simpatici și parasimpatici sunt nervi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]