331 matches
-
revista „Spre ziuă” îl solicită să îndeplinească, în paginile ei, serviciul unei „registraturi de cărți românești”, adică al unei cronici permanente, P. face, în articolul inaugural, intitulat În tinda unei registraturi, o profesiune de credință: „Voi plivi însă orice prejudecată sectară și mă voi sili să comentez orice operă, din orice zonă ar veni [...]. Voi alunga cât mai hotărât, ca pe-o Satană, ipocrizia și, vorbind de o scriere, voi căuta să transcriu cât mai lămurit ecourile abia distincte, voi vorbi
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
pot fi, totuși, altele decât ale simboliștilor combatanți din jurul lui 1886. Autorul devine inventiv doar când trebuie să afirme caracterul național și înnoitor al curentului și să sublinieze poziția ideologică a acestuia în disputa cu „naționalismul demagog” și cu „țărănismul sectar”. Sprijinindu-se pe ideile filosofice ale lui Henri Bergson și Alfred Fouillée, el susține ideea fluidității vieții sufletești, care are nevoie de o expresie nouă, dar și a energetismului propriu curentului, deschis progresului tehnic. Astfel, simbolismul ar însemna nu numai
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
ci pocăința sinceră a mădularelor sale. Instinctul prudenței ne face așadar să rezistăm tentației „circularelor” sau „manifestelor” bazate pe ideologii protestatare, chiar și acolo unde nedreptatea pare strigătoare la cer. Critica nevredniciilor unui veac nu trebuie să angajeze o perspectivă sectară sau dezabuzarea teribilistă. Altminteri, discursul isteric - consacrat în epoca tranziției românești de unii vânători de „antihriști” - abolește discernământul, porunca iubirii de vrăjmași și rațiunea practică, aflată mereu în căutarea de soluții salvatoare. Așadar, se cuvine să fim constructivi chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
parohie și în care oamenii mai simt totuși nevoia unei minime reprezentări a laicatului? Nu vom sfârși cu biata caricatură a religiei americane, fiecare club religios având grupurile sale de presiune, fără să facă altceva decât să propage o mentalitate sectară și tehnocrată? Ce fel de conștiință religioasă reflectă o asemenea dilemă existențială: „Eu în ASCOR sau ASCOR-ul în mine?”. În primul rând, o mentalitate individualistă. Aici, ASCOR-ul - sau oricare altă asociație despre care ar mai putea fi vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
când toți oamenii vă vor vorbi de bine” (Luca 6, 26)? Avem obligația de a redescoperi mereu vocația excelenței. Această chemare este inseparabilă de noțiunea spirituală de „elită”. Numai într-o asemenea perspectivă generoasă și exigentă, dar lipsită de aroganță sectară, o asociație creștin-ortodoxă de tineret va putea deveni o reală provocare. Aparențele trecătoare ale zilei nu trebuie să ne înșele. Pro tempore, bisericile ortodoxe mai sunt frecventate de tineri, cel puțin în marile orașe. Acest fenomen va fi însă grabnic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
penultime. În absența unui preludiu, apologetica este ca o biserică fără pronaos. Orice viitor „junimist” ortodox trebuie înarmat cu toată știința de carte a „egiptenilor” înainte de a face drumul către „pământul făgăduinței” - și aceasta este garanția ieșirii dintr-o mentalitate sectară, riscul idolatrizării unui mentor sau duhovnic, complacerea într-o retorică trăiristă și fobia recurentă față de „intelectualitate”. Sufletele îndrăgostite de aura sfințeniei și de axioma lucrului bine făcut, conversând cu zestrea trecutului și temerile viitorului, navigând între perspective universaliste și patriotism
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
relație cu Scriptura îl reprezintă vânătoarea de versete sau pseudoalegoria numerologică pe capitole (speculând o diviziune introdusă abia în secolul al XIII-lea în Occident, inexistentă ca atare în vechile manuscrise). Aceste abordări nu pot să inspire decât o percepție sectară sau magică a Scripturii. Apelul la verset este vicios atunci când cititorul neglijează contextul și tradiția receptării. Timp de două milenii, creștini cu Scriptura în mână au putut justifica chiar totul. Biserica impune însă exigențe suplimentare față de cunoașterea despuiată a textului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
creștine în timpul citirii Scripturilor sau al mărturisirii Crezului niceean. Făcând aceasta, Biserica ar renunța la pretenția de adevăr și universalitate. Apartenența la creștinism ar fi atunci similară frecventării unui club privat sau fidelității față de un ordin „elitist”, construit pe himere sectare. Creștinii nu sunt însă rotarieni sau francmasoni, nici în literă, nici în spirit. Acceptarea unilaterală a privatizării credinței ar echivala cu un suicid spiritual. Critica modernității pornește de la rezerva fundamentală față de această tehnică a camuflajului identitar. Fiind un comentariu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puse în slujba unui ideal - nu discut aici maniera în care s-au cheltuit acele miliarde, nici efectele, întrucât această chestiune merită un studiu separat -, pentru ca „societatea deschisă”, salvată de propriul ei părinte filozofic, să nu rămână mantra unor epigoni sectari. John Rawls a devenit celebru prin ambiția sa de a da o teorie a justiției în sensul tare, pentru a-și lua mai apoi seama și a vorbi despre liberalism într-o manieră mai puțin dogmatică și legalistă, ajungând încă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
singure trăsături: homosexualii, scunzii, lesbienele, negrii, penticostalii, grașii, handicapații de diverse categorii, irlandezii etc.) luptă umăr la umăr împotriva majorității opresoare, normative, stigmatizante, intolerante (prin definiție); aceste grupuri închise, deși de regulă susținute de ideologii de stânga, sunt (anti)utopii sectare, abolesc diferențele sociale în interior și le traduc în termeni organiciști în exterior; potrivit acestui paradoxal tip de ideologie, libertatea de a fi tu însuți se exercită nonșalant, „natural”, exclusiv în interiorul grupului de indivizi identici (până la perpetuarea grupului prin adopții
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fi de acord cu „libertarian” în românește, în pofida pedanteriei mele filologice, pentru a evita alte complicații într-o discuție și așa complicată (fiindcă... libertarienii, naturi individualiste prin excelență, polemizează și se divid în mereu mai multe grupuscule, urmând logica lor sectară până în pânzele albe). Am consolarea că, pe lângă canadienii din Québec, germanii au și ei un Libertarianismus acum (deși se spune, ca înainte, și Libertär), preluat ca atare de cehi. O bună introducere în problematică (deși oarecum pro domo) este volumul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cauzele conversiunii? În Statele Unite, în diverse universități și colegii, dar și în diverse cluburi, asociații și alte instituții (mai curând modeste, adesea având o dimensiune confesională sau ideologică dominantă, chiar dacă trebuie să adopte câte ceva din verbiajul „multicultural”), întâlnești o mentalitate sectară (de regulă de dreapta, nu fără accente ultraconservatoare, fiindcă stânga e mai bine plasată și instituționalizată) foarte pregnantă, ceea ce te face să nu le poți lua în serios ca alternative la „corectitudinea politică”, fiind ele la fel de lipsite de un veritabil
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dincolo de orice „dubiu rezonabil”; liberalii de dreapta americani - care merg până la o formă osificată de liberal-conservatorism - își găsesc refugiul în universitățile și colegiile confesionale, îndeosebi catolice, institute, fundații - ceea ce nu întârzie să-i înăsprească, iar uneori îi transformă în ideologi sectari, la fel de puțin îmbietori ca și adversarii lor4. Grație legăturilor lor franceze - ceea ce am numit cândva, desigur ironic, „filiera franceză” -, gânditori și formatori ca Strauss și Bloom au făcut posibil accesul unei elite academice la marea tradiție filozofico-politică liberală tocquevilliană. Această
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a căror dezvoltare literară este amenințată de rămânerea în urmă din punct de vedere teoretic - să lichideze cât mai grabnic această situație (...). Dezbaterea a dat un prețios ajutor critic conducerii Uniunii Scriitorilor. Conducerea Uniunii Scriitorilor trebuie să rupă cu metodele sectare de muncă, cu discutarea problemelor de creație într-un cerc îngust, cu înlocuirea dezbaterilor largi prin discuții de cabinet (...) Secretariatul Uniunii Scriitorilor, tovarășii: M. Beniuc, T. Șelmaru și E. Frunză au datoria să contribuie la ridicarea muncii Uniunii la un
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
secțiilor literare trebuie să intre astfel discuția asupra unor opere ca Nicoară Potcoavă de M. Sadoveanu, Drum fără pulbere (ediția a II-a), Pasărea furtunii de Petru Dumitriu, Brazdă peste haturi de Horvath Istvan, Bălcescu de Eugen Jebeleanu (...). Lichidând munca sectară, combătând izolarea și individualismul, condamnând desconsiderarea nihilistă a problemelor teoretice, să întărim personalitatea colectivă a scriitorilor și a criticilor literari, colaborarea lor în muncă, să abordăm cu curaj problemele creației literare, pentru a ajuta efectiv la înflorirea ei”. Nu știm
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
A traduce Biblia nu este o artă a tuturor, așa cum cred cuvioșii nepricepuți; pentru așa ceva, este nevoie de o inimă cu adevărat pioasă, credincioasă, zeloasă, prudentă, creștină, savantă, experimentată, exersată. Iată de ce susțin că nici un fals creștin sau vreun spirit sectar nu poate traduce În mod fidel”. Putem vorbi, În cazul traducerii Bibliei, de o responsabilitate sporită, conștientizată de echipa dumneavoastră, sau ați lucrat Într-o perspectivă strict istorică care nu poate ține seama de criteriile enunțate de Luther acum patru sute
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
bătută” țărănească, chiar și când e cu odăjdiile pe el; nuanța dramatică vine din neputința înfrânării impulsului vital, neputință comună tuturor personajelor). Cum, de obicei, dramatismul este subiacent umorului, scriitorul îl convertește ușor în șarjă dezlănțuită. Așa se întâmplă în Sectarii (1938), roman-pamflet la adresa politicianismului. Șarja groasă trece dincolo de marginile artei, iar violența demersului este atât de stihinică, încât scrierea se transformă într-o aglomerare de caricaturi stângace, agitate necontenit, obositor și confuz. Clară rămâne doar pornirea dintotdeauna a scriitorului împotriva
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
lui Ludovic Petrescu, în „Cosinzeana”, apoi Arhanghelii, cel mai cunoscut dintre toate, în 1913 (și în volum în 1914). În 1915 scrie Legea minții (Povestea altei vieți), pe care îl tipărește abia în 1927. Urmează Biruința, Răbojul lui Sf. Petre, Sectarii, Pustnicul și ucenicul său, Licean... odinioară, În pragul vieții, Domnișoara Ana, Vremuri și oameni. Lume nouă, Vâltoarea. Romanul Strigoiul, încheiat în vara lui 1944, apare abia în 1969, iar Faraonii se tipărește în 1961. Unele povestiri ample (Popa Man, Păscălierul
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
pot fi considerate romane de dimensiuni reduse. De povestiri, romanele se deosebesc în principal prin caracterul exemplar al personajelor și prin cel pilduitor al situațiilor, fiind, sub unele aspecte, discret moralizatoare. Construcții ample, chiar stufoase în unele cazuri (Domnișoara Ana, Sectarii, În pragul vieții), ele vădesc o bogată fantezie a situațiilor banale, abia detașate de clișeu. Alcătuite după o arhitectură supravegheată, urmează canoanele tradiționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Ca și povestirile, romanele intră
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
răceală. Izolat și timid, A. a ignorat cu desăvârșire opiniile critice despre el, cunoscându-le doar accidental, pe unele. Pregătindu-și însă pentru tipar seria de Opere, a găsit de cuviință să rescrie unele fragmente, chiar să modifice unele romane (Sectarii, de exemplu, are un cu totul alt final), să postdateze unele povestiri (Valurile, vânturile e datată 1942, deși a fost scrisă în conformitate cu clișeele proletcultiste din jurul lui 1960), în încercarea de a oferi posterității o imagine definitivă a ceea ce credea că
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
Vas. Alecsandri, Gh. Coșbuc, Grig. Alexandrescu, Sibiu, 1931; Pentru temeiul țării, Sibiu, 1932; Răbojul lui Sf. Petre, București, 1934; Minunea, București, 1936; Asociațiunea transilvană pentru literatura și cultura poporului român (Astra), Sibiu, 1936; Cărturarii români, Sibiu, 1937; Povestiri, București, 1938; Sectarii, București, 1938; Pustnicul și ucenicul său, cu desene de Lena Constante, București, 1938; Licean... odinioară, București, 1939; ed. îngr. și pref. Aurel Sasu, Cluj, Dacia, 1972; ed. îngr. Marian Barbu, Craiova, 1994; Amintirile, București, 1940; ed. îngr. și introd. Sanda
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
nu are decât o singură pasiune: puterea. Nu-l interesează mijloacele cu care izbutește să parvină. "Ingrat și vanitos", - își amintește despre Costa fostul său profesor la Coimbra - "era totuși umil când trebuia; scandalagiu și obraznic, totuși timid în fața primejdiei; sectar odios, prieten al măririlor și comodităților vieții..." Portughezii își amintesc încă de spaimele lui penibile; când sărea din tramvaie de teama unei bombe imaginare, se prefăcea rănit ca să nu iasă pe stradă, leșina când se complicau lucrurile și se închidea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
accesibile de-a lungul și de-a latul țării, un model, nu se putea desluși nici cea mai vagă deosebire. Sub banalitatea perfectei adaptări la mediul din jur, functiona statutul special? Pepiniera-model a subteranei, pregătită a-și desăvârși, treptat, organizarea sectară, potențialul de intervenție? Fotografului Octavian i s-ar fi potrivit, desigur. Dar celorlalți? Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vorba să vie pe la mine, să... Bine, puiule, de ce nu vine băiatul? ― Acu lasă-l pe el, că I-am băgat la Drapelul încît... ― Aha, I-ați și acaparat pentru partid! râse Baloleanu. Și tot voi ne faceți pe noi sectari! Tânărul Iuga merse cu Baloleanu la tribunal de câteva ori, ca să fie sigur. Iar după ce văzu împlinite primele formalități, se socoti suficient de liniștit ca să se poată înfățișa la Predeleanu. Se auzea pe el însuși declarând emfatic: "Sunt îndrăgostit", și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]