178 matches
-
și comuna Gâldău, formată din satele Gâldău și Mereanu și având 809 locuitori, o școală mixtă cu 41 de elevi (dintre care 4 fete) și o biserică. Ambele comune se aflau pe moșia „Deleanca”, ce aparținuse mănăstirii Dealu și fusese secularizată în 1864. În 1925, Anuarul Socec consemna cele două comune în plasa Fetești a aceluiași județ. Comuna Jegălia avea aceeași compoziție și 2329 de locuitori; comuna Gâldău avea doar satul de reședință cu o populație de 1301 locuitori. În 1950
Comuna Jegălia, Călărași () [Corola-website/Science/301117_a_302446]
-
locuit de oamenii scăpați de epidemie. Terenul proprietatea Mânăstirii Tismana și a boierului Aga Filisteanu era muncit în devălmășie de locuitori. Demn de subliniat este faptul că pe teritoriul actual al comunei se găseau în trecut moșiile care au fost secularizate, ale mănăstirilor Crasna și Tismana ce aveau pe aici chilii pentru slujitorii mânăstirești. Ulterior satele alcătuite pe fostele moșii au purtat chiar numele care atestă fosta proprietate. Astfel satul Chilia se numește așa pentru că s-a creat în locul unde altădată
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
negri ai averilor mănăstirești. Și-atât s-au tot certat și pârât călugării între ei, încât nici n-au prea avut cum să bage de seamă că trec veacurile, că vin austriecii și, mai rău decât atât, averile lumești se secularizează, în 1783-1786, adică trec în proprietatea statului, dar și în proprietatea foștilor obști de iobagi mănăstirești. „Astfel, vechiul hotar de pe pârâul Lupoaei, care despărțea Berchișeștiul de Capucodrului, pricina atâtor înverșunate certuri, a fost împins spre apus, până în pârâuțul Codrenilor”, consemna
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
în cele din urmă la cerințe s-a răspuns printr-un compromis ce prevedea desființarea schiturilor și reducerea numărului de călugări. A fost creat un fond bisericesc ce a avut drept scop controlul veniturilor bisericilor și mănăstirilor și au fost secularizate moșiile mănăstirilor, Voronețul nefăcând excepție în acest caz. După 1785, biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneț a rămas să activeze ca biserică parohială până în 1991 și o mare parte din relicvele mănăstirii au fost transferate la mănăstirile Teodoreni, Sucevița, Putna
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
din 1466, care a transformat Prusia Apuseană într-o provincie poloneză, "Prusia Regală", în timp ce a rămas sub conducerea cavalerior teutoni ca o provincie vasală a Poloniei. Ordinul teutonic a pierdut acest teritoriu în 1525, când Marele Maestru Albert Hohenzollern a secularizat ramura prusacă a ordinului, proclamându-se duce al Prusiei, vasal al coroanei poloneze. Linia ducală a lui Albert s-a stins în 1618, iar Ducatul Prusiei a început să fie condusă de electorii de Brandenburg, formând ceea ce s-a numit
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
Recepțiile grandioase de pe timpul Mariei Tereza dispar. Totuși orașul cunoaște o perioadă înfloritoare a istoriei sale muzicale. Împăratul este adesea văzut la operă, la concerte și la Burgtheater. În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești, însă sprijinind emanciparea parohiilor. A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Brașov și în special din Mărginimea Sibiului. Pentru a consolida noua alianță cu Franța, semnată în 1756
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
un mileniu, fiind adaptate societăților și tehnologiilor de atunci. Reformele lui Mustafa Kemal Atatürk, constituțiile, mai ales cele de orientare așa-zis laică (guvernele baasiste din Siria și Irak, de exemplu, sau statele o perioadă declarate "socialiste" ale Magrebului), au secularizat în parte legislația, dar, între timp, juriștii religioși, în frunte cu cei de la Universitatea Islamică "Al Azhar" din Cairo (Egipt) și cu cei din Iran pentru șiiți, au făcut un efort considerabil pentru a adapta Șaria lumii moderne, transformând-o
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
de către occidentali în timpul celei de-a IV-a cruciade. Este, de asemenea, războiul care a pus în evidență prăpastia care se căsca deja de pe atunci, în termeni de mentalități și valori pe continentul nostru, între Occidentul catolic și protestant, substanțial secularizat și marcat astfel de forme de religiozitate sobre, pe de-o parte, și Estul ortodox, adâncit în forme de religiozitate pline de ardoare și pioșenie, pe de altă parte: occidentalii percepeau manifestările de religiozitate specifice ortodocșilor veniți în pelerinaj a
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
unele de o valoare incomensurabilă. Datorită faimei și al statutului academic multisecular, abația din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II-lea, când multe abații și mănăstiri au fost secularizate, proces ajuns la apogeu între 1780 și 1790, abația a scăpat neatinsă. Abația a supraviețuit ulterior perioadei războaielor napoleonice și anilor sumbri ai anexării Austriei (în original, Anschluss-ul) de către cel de-al Treilea Riech din 1938, când atât școala, cât
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
Mihail Kogălniceanu (ale cărui origini sunt într-adevăr legate de Kogîlnicul Bugeacului) au determinat stabilirea capitalei române la București, organizarea armatei și a jandarmeriei, a învățămîntului primar gratuit și obligatoriu, a primelor Universități (Iași și București); de asemenea, a fost secularizată averea mănăstirilor (care ocupau un sfert din pământuri și erau controlate de clerul grec), s-a impus sistemul metric ("ocaua lui Cuza") și, mai ales, s-a realizat actul de împroprietărire cu pământ a țăranilor (1864). Doi ani mai târziu
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
primit drept de judecată în toate teritoriile ei și imunitate; în 885 dreptul de a-și alege singură episcopul prin votul clericilor de la catedrala episcopală. În anul 822 a fost întemeiată mănăstirea benedictină din Corvey din apropierea Höxter-ului. Aceasta a fost secularizată în 1802. Warburgul a aparținut administrativ din 1321 până în bis 1806 de episcopia din, jumătate din membrii dietei orășenești fiind din Warburg. Warburg este un posibil loc al Irmisului, o clolonă sacră a sașilor. Teritoriul actual al orașului este prin
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
zona Istriței au fost atacate de filoxera și a trebuit să fie distruse în întregime. Guvernul a demarat un proiect de restaurare a viticulturii românești, iar în 1893 s-a înființat pepiniera Pietroasa pe o moșie ce aparținuse mănăstirii Bradu, secularizată în 1864. Aici s-au adus soiuri de viță de vie din Franța și Italia. În perioada interbelică, aici au funcționat și școli care pregăteau specialiști în viticultură. În 1928, stațiunea oenologică a fost extinsă, adăugându-i-se o stațiune
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
turnul de 65 m al bisericii evanghelic-luterane Sfântul Matei (Sankt Matthaei Kirche). În oraș se mai află și o biserică a minorității catolice, biserica Sf. Iosif, lăcașul de cult al unei foste mânăstiri catolice care formal încă nu a fost secularizată. Gronau a cunoscut în trecut o dezvoltare vertiginoasă a industriei, însă în ultimul timp s-au desființat multe locuri de muncă în industria metalului, cea chimică, a celulozei și hârtiei. Unele ramuri industriale au dispărut cu desăvârșire din oraș - de
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
zece ani se află în această poziție. Ultima mențiune a lui Pater Paulus ca administrator al mănăstirii datează din 1539. Reforma ajunge la Brașov în 1541 prin Johannes Honterus, iar în urma acesteia mănăstirea „călugărițelor gri” este desființată. Bunurile ei sunt secularizate în folosul noii religii, iar capela este transformată în școală, „școala mică”. În 1559 capela și construcțiile anexe sunt dărâmate, peste fundațiile ei fiind construite școala elementară și internatul studenților. Astfel, zidul de nord al capelei coincide cu fundația școlii
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
de-a Doua Coaliții (1799-1802) a avut ca rezultat înfrângerea forțelor imperiale și aliate în fața lui Napoleon Bonaparte; tratatele de la Luneville (1801) și Amiens (1802) precum și Mediatizația din 1803 a transferat porțiuni mari din Sfântul Imperiu Roman statelor dinastice, a secularizat numeroase teritorii bisericești și majoritatea orașelor imperiale au dispărut din peisajul politic și legal iar populațiile acestor teritorii au devenit supuși ai ducilor și regilor. Acest transfer a dus la mărirea teritoriilor Württembergului și Badenului. În 1806, după o invazie
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
aprilie - septembrie 1844 de iscusitul eclesiarh Iosif. Prin grija acestuia se construiesc mai multe clădiri în jurul mănăstirii, care în anul 1863 sunt transformate în spital. În urma reformei domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1863, o parte din averile mănăstirii au fost secularizate, iar cu o altă parte din moșiile mănăstirii, în anul următor 1864, au fost împroprietăriți 12 țărani din satul Sinești - Olt. După anul 1865 schitul Strehareț a dus o viață liniștită și fără prea mari evenimente. I-au mai fost
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
a fost o mănăstire benedictină din orașul Cluny, Franța. De-a lungul timpului a fost locul unor importante evenimente și unul dintre cele mai importante centre religioase ale Europei medievale. Abația a fost secularizată și deteriorată în contextul revoluției franceze din 1789. În prezent în anexele abației își desfășoară cursurile o școală de inginerie. Istoria abației începe în anul 909 sau 910, când ducele Aquitaniei, Guillaume I cel Pios își donează unul dintre domeniile
Abația Cluny () [Corola-website/Science/332982_a_334311]
-
să vadă cler autohton, condus de episcopi autohtoni preluând cât mai multe domenii misionare. În ceea ce a fost numită Magna Carta a misiunilor, Pius a permis anumite obiceiuri care, considerate cândva ca având nuanță de superstiție, cu timpul s-au secularizat. A fost foarte interesat de Bisericile răsăritene separate și dorea unirea cu ele. Inima lui mare a fost întristată de atacurile josnice asupra evreilor, și a repetat mereu lumii că a fi antisemitic înseamnă a fi necreștin. Pius a avut
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
În 1526, dieta de la Speyer a refuzat aplicarea edictului de la Worms, și a lăsat dreptul temporar al prinților și orașelor libere de a-și alege religia. În 1527, în Suedia, Gustav Vasa trece la luteranism din motive economice, pentru a seculariza averile mănăstirești. În 1529, noua dietă condamnă ideile reformatoare. Șase prinți și paisprezece orașe libere au protestat, iar adepții lui Luther au fost numiți "protestanți". În 1530, Philip Melanchton, discipolul lui Luther, a redactat Confesiunea de la Augsburg, un document ce
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
oferise copii, ceea ce a dus la o problema dinastică. A divorțat și s-a căsătorit cu Anne Boleyn. În 1534, este emis ""Actul de Supremație"". În 1536-1539, are loc marele jaf, prin care mănăstirile sunt închise, iar averile bisericești sunt secularizate. La tron este urmat de Eduard, care a continuat mișcarea de reformă. Însă Maria Tudor, căsătorită cu Carol Quintul, a început reprimarea protestanților, între 1540-1558 având loc multiple oscilații. În 1559, sub Elisabeta I a Angliei, parlamentul adopta noi decrete
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
regele Poloniei și Marele Ducat al Lituaniei, care a intervenit în războiul dintre episcopul William și Frații în 1557. Când au ajuns la o înțelegere cu Sigismund al II-lea Augustus și reprezentanții săi, ultimul maestru livonian, Gotthard Kettler, a secularizat ordinul și l-a convertit la Luteranism. În partea de sud a pământurilor Fraților a creat Ducatul Curlandei și Semigaliei pentru familia sa. Cele mai multe teritorii au fost confiscate de Marele Ducat al Lituaniei. Nordul Estoniei a fost recâștigat de de
Ordinul livonian () [Corola-website/Science/320523_a_321852]
-
Conducerea Bisericii Ortodoxe Elene a hotărât să refuze oferta făcută de statul român, în speranța că Puterile garante vor interveni. În final călugărilor nu li s-a mai plătit nimic. Pentru a nu avea aparența unei legi xenofobe, au fost secularizate deopotrivă și averile mănăstirilor românești, care nu țineau de greci. Măsura a suscitat protestele vehemente ale Turciei, dar, în ciuda acestora, Cuza a mers înainte cu aplicarea ei. Moșiile recuperate au format „Domeniile Statului”. O bună parte dintre ele au fost
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
alungați din Italia de către Napoleon I, care a instituit mai întâi republici pe cuprinsul întregii Italii de nord, și recunoașterile imperialilor din perioada 1799-1803 eliminau pretențiile acestora asupra Italiei, chiar și arhiepiscopul de Koln pierzându-și revendicările, principii ecleziastici fiind secularizați. În 1805, pe când Imperiul încă mai exista, Napoleon I, devenit împărat al Franței, a pretins coroana Italiei pentru sine, punându-și deasupra capului Coroana de fier a Italiei, la Milano în data de 26 mai 1805. Sfântul Imperiu Roman însuși
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
el să renunțe la ambiția de a deveni Mare Maestru al Ordinului în favoarea regelui Sigismund I Augustus, o soluție care ar fi fost mult mai profitabilă Poloniei decât soluția la care s-a ajuns în 1525, cînd Ordinul a fost secularizat iar Albert a de Brandenburg a devenit primul conducător de confesiune luterană al unui nou stat (Ducatul Prusiei). În 1513 Jan Łaski a fost trimis la Conciliul de la Lateran, convocat de către papa Iulius al II-lea, pentru a pleda cauza
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
condus uniunea polono-lituaniană (1385-1569). Uniunea de la Lublin din 1569 a format Uniunea statală polono-lituaniană ca un jucător influent în politica europeană și o entitate culturală vitală. În 1525, în timpul Reformei Protestante, Marele Maestru al Ordinul teutonic, Albert de Hohenzollern, a secularizat teritoriul prusac al ordinului, cu capitala la Königsberg, a devenit fief al Coroanei Regatului Poloniei. Regatul Suediei, care fusese slăbit de Războiul de treizeci de ani, a semnat Tratatul de la Stuhmsdorf (cunoscut și ca Tratatul de la Sztumska Wieś sau Tratatul
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]