2,487 matches
-
-l strânge din nou într-un ultim gest care îi va asigura succesul. Toate aceste tensiuni, retrageri și înaintări, hărțuirea prăzii niciodată lăsată să respire, provocată mereu, silită să recunoască înfrângerile parțiale fac parte dintro exersată și rafinată practică a seducției. Dacă există ceva teatral pentru prima parte a acestui film atunci este felul în care își joacă rolul Bartolo, impecabil, studiat, improvizând acolo unde este necesar, foarte mobil, speculând fiecare poziție câștigată. În tot acest timp, Bartolo joacă rolul îndrăgostitului
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
ia distanță și are conotația căscatului. Graba, interdicțiile formulate abia acum, dominanta posturală îi indică fetei sfârșitul piesei din care tocmai a fost evacuată. Numai că ea își dorește să rămână acolo și își confecționează un rol, reiterând ironic-deriziv etapele seducției din seara precedentă, de data aceasta cu semn schimbat și refuzând să părăsească locuința. Nu s-a străduit don Juan-ul să o aducă cu orice preț acolo? Jocul îl scoate la suprafață pe adevăratul Bartolo, ipocrizia, lașitatea, superficialitatea și, nu
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
după criteriile unei grile de evaluare care include și calificativele destul de bun, acceptabil, prost și chiar catastrofal." Autoarea cărții își privește eroul cu admirație, dar și cu ironie. Ea nu ezită să-l prezinte și ca pe un profesionist al seducției într-o țară în care cucerirea femeilor se practică încă rudimentar: " Ca să-și cucerească muzele, incorigibilul Don Juan a pus la punct o strategie care aliază romantismul și cavalerismul frust al românilor cu subtila galanterie deprinsă pe malurile Senei. Solicitat
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
este ca și cum l-ai vedea; ca și cum l-ai vedea fără să ai măcar putința să-ți întorci privirea de la el, sau să închizi ochii". În schimb, e promovată "prietenia" cu femeile, care - să admitem - nu e decît un instrument al seducției: "Am cultivat (...) și pînă la urmă acea devotată și admirativă prietenie amoroasă cu femeile, plină de mărturisiri și nu lipsită de voluptăți și aventură, ocolind cu bunul meu simț și umor țărănesc, ravagiile pasiunei devastatoare, dezgustătoare". Ceea ce e mărturisit din
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
de integrare în paradigma religiozității occidentale, în speță catolice, al cărei spirit include o dimensiune trupească și figurativă mult mai accentuată. Materia devine, astfel, din ce în ce mai vizibilă, forma plastică mai puternic antropomorfizată, ținta doctrinară tot mai limpede. Numai că o asemenea seducție în fața corporalității are un mare grad de ambiguitate, ea nefiind nici complet gratuită sub raportul intențiilor, nici explicit subordonată unui program iconografic de tip eclezial. Iar această ambiguitate, care este chiar una a naturii figurativului, dar și una a gîndirii
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
noul veac/ să mă-ntîlnesc în el cu toți/ căci vine-un timp cînd nu mai poți/ și nu-i nevoie să mai lași/ în crîngul de pe urmă pași:". O altă baladă, poate cea mai frumoasă din volum, dezvoltă aceeași stranie seducție născută, ca la Ion Barbu, din întîlnirea livrescului, a cerebralului, cu o amețitoare lume mediteraneană: "drum la cordoba prin cretă/ și izvoare vii sub moarte/ nu țipa cînd apa-n tine/ se strecoară de departe:/ flori de portocal îți smulge
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
sonorităților prozaice, cîmpului semantic dominat de dizarmonie. Primul articol din care am și citat (Bacovia, un model al tranziției) consideră că scriitura "albă" are drept scop să reflecte decupajul deconcertant și atît de memorabil, relativa simetrie strofică fiind mărită de seducția pleonasmelor, de percutanța unor enunțuri stridente, pe alocuri chiar lacunare. Iată din Sine die și Vizită o mostră de de-poetizare: "Nu zile șirag./ Orizont suspect,/ Și metafizic prag". Sau: " S-ar putea face/ Multe reforme./ Mă gîndeam singur". Accentuarea
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
femeie rămîne, însă, o carte extrem de interesantă, exemplară chiar în felul ei, în măsura în care ilustrează maniera în care un autor bărbat înțelege să abordeze o temă care de cîteva decenii încoace e socotită drept privilegiul femeilor. Capitolele despre sex, iubire și seducție, ori cele din a doua parte a volumului, alcătuite sub forma unui mini-istoric al conceptului de "sex frumos" au consistență analitică, obiectivitate interpretativă și abundență informativă, ele pot oricînd figura într-o bibliografie a subiectului. Ultima parte, cea despre femeia
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
că în secolele următoare evoluția să meargă un pas mai departe, la acela de ființă dornică și aptă de dominare? Aparent, pentru Lipovetsky răspunsul e negativ, iar argumentele în favoarea sa sînt expuse în primul capitol, cel dedicat iubirii, sexului și seducției. Ipoteza de la care pornește autorul francez este una oarecum de bun-simț: în ciuda tuturor modificărilor pe care le-a adus ultimul secol în privința raporturilor dintre cele două sexe, iubirea este și astăzi o chestiune mai importantă pentru femei decît pentru bărbați
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
imediat și căzu, ca lovit de trăznet, în transă. Nu se mai dezlipea de dînsa. O botezase, pe loc, "regina mea" și o păzea, așezat turcește, la picioarele ei, dezbrăcat de cămașă, ca un sclav. În afara obiectului acțiunii sale de seducție, pentru Paul nimic nu mai exista. Vorbea șoptit cu Ciuci, fără întrerupere. Pe urmă, a început să cînte Flandern in Not." Nimic extraordinar pînă aici, un poet monden, plin de succes, cu gesturi fantaste, boeme. Numai că acel cîntec, piesa
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
dovedi destul de problematică, în măsura în care e incompatibilă cu alte ipoteze despre felul în care se formează identitatea personală sau despre cît de accesibil înțelegerii noastre este universul lăuntric al altei făpturi. Avantajul lui Damasio este că argumentele lui au forța de seducție (valabilă pentru cititorul zilelor noastre) a observației empirice. Ca neurolog, autorul cărții știe multe despre oameni, despre misterele și ciudățeniile minții lor. Pacienții săi devin veritabile personaje literare. Între aceștia, o oarecare Emily (numele nu e cel real, firește), așteaptă
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
poate fi neglijat. Hacking nu declară, emfatic, postmodernismul drept impostură, cum au făcut-o Sokal și Bricmont, nici nu-l comentează răutăcios, precum Christopher Norris, hibele pe care le-a avut încă de la apariția sa. Calm, conștient de forța de seducție a unui curent de gîndire suficient de generos ca ofertă și de accesibil ca jargon, autorul acestei cărți procedează mai curînd la o demolare potolită, dar meticuloasă, axată pe o singură ramificație a postmodernismului, însă una cu rădăcini extrem de puternice
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
despărțire. Și cum sper să nu fie vorba despre o despărțire reală, poetul Adrian Popescu mai avînd încă multe de spus și multe Umbrii concrete de vizitat, această dulceață pillatiană pare să fie ea însăși parte a unui ritual de seducție care nu se oprește la versuri, ci continuă în paginile de gardă și dincolo de ele: Acum e vremea să-mi fac încet bagajele, nu pentru o nouă călătorie, ci pentru ultima și cea mai mare. Trecut de mult de jumătatea
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
Creangă). Dar se situează, cu siguranță, în imediata lor succesiune. În capitolul despre Junimea din lucrarea colectivă Istoria literaturii române moderne Tudor Vianu, integrîndu-l pe Slavici în paragraful "mari creatori", nota că inițiativa sa "are nevoie de justificări" pentru că lipsa seducției verbale și imaginative, limba săracă evidențiază că "după faimosul banchet al lui Eminescu, al lui Caragiale, al lui Creangă, Slavici ne invită la un ospăț mai sărac". Socotea totuși că, după această ierarhizare obiectivă, Slavici - pentru multiplele însușiri ale operei
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
strict redusă la acțiune - în afara păcatului major al Autorului de a-și ciocăni mereu personajele pe o parte și pe alta, asemeni unui doctor la consultație - prea mult nu s-ar deosebi, drept să spunem, de Tânăr și neliniștit (Rastignac!), Seducție,... Dreptul la viață și altele. Să recunoaștem, din capul locului. De fapt, literatura nici nu are prea mult în comun cu distracția. În înțelesul de abatere de la ceea ce constituie însușirea de bază a ființei umane: a gândi, a judeca, a
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
Igor Stravinski, la ultimele două părți ale Simfoniei fantastice de Hector Berlioz, o realizare - am mai notat-o - deloc fantastică... dar corectă în portretizarea imaginilor quasi cinematografice în "Drumul spre eșafod", în "Visul unei nopți de Sabat"; a lipsit misterul seducției în scena valsului, a balului, o scenă realizată de o manieră pozitivă, cu nesigure intervenții ale suflătorilor. De o manieră convențională, circumstanțială, cu evidente decalaje în ansamblu, a fost realizată și Suita a 2-a, în do major, de George
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
sau de toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Așadar, pe lîngă interogația de ordin metafizic, pe lîngă indecizia abisală între corporalitatea formei artistice și puterea de seducție a idealității, a spiritului acorporal și pur, artistul român a fost constrîns să facă față și unei alt fel de indecizii: între a picta la comanda unor agenți ai terorii politice sau a refuza colaborarea cu riscul identificării ca dușman
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
se întîmple. Mai mult, însuși termenul "bărbat" apare între ghilimele, denunțîndu-se astfel lipsa de consistență, caracterul de rol. Explicația e, însă, simplă. Vasiliu poate fi luat peste picior cu atîta neobosită vervă pentru că nu e el "eroul acțiunii". Poveștile de seducție ale lui Nicolae Breban sînt (vaste și complexe, e adevărat) celule mononucleare. Eroul, personajul principal, nu are niciodată un real rival, nici din punctul de vedere al construcției de personaj, nici din acela al importanței și forței în cadrul lumii romanești
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
de balastul acumulat în social și să și-o manifeste liber. Libertatea constă însă în abandonarea progresivă a propriilor convingeri și a propriului mod se viață în favoarea valorilor susținute de "mentor". 4. De la mascul la zeu K. din Pîndă și seducție este un tip mai complicat, mai decorat cu stil decît "sălbaticul" Rogulski, un aristocrat în spirit care se ferește de posturi dizgrațioase - lucru care nu e de natură să ne mire, el fiind un fel de alter ego al lui
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
serie, "duce greul": vorbește mult, se luptă cu rivali și supune femei recalcitrante. K. și Marchievici, exemplare din echipa de aristocrați, au parte, printre altele, și de femei superioare; ele "explodează" de feminitate la apropierea lor, precum Irena (Pîndă și seducție), care ia proporții și aleargă uriașă, voluminoasă, "ca un animal mare, ca un cal, ca o iapă enormă" așteptînd cu exaltare și supunere atacul lui K., pe care-l presupune undeva "în spatele ei enorm și superb de vacă antică" - sau
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
la disoluția formei clasice și reconstrucția ei prin mutarea accentului de pe realitatea exterioară pe realitatea pură a limbajului. Modern fără a părăsi convenția tabloului, diversificat fără a trăda continuitatea unor motive, riguros în construcția imaginii fără a neglija forța de seducție a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul este, în esență, un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
metafora, străvechea figură de stil considerată de atâția specialiști uzată moral. Iată însă că în cazul său metafora, departe de a încărca textul și de a-l face de necitit, îl activează, îl șampanizează, îl transformă într-un mijloc de seducție căruia aproape nimeni nu poate să-i reziste: "O secretară deschide ușa. Cu ea pătrunde în sala de așteptare un marș funebru ale cărui note, grele, se lipesc de perdele ca niște muște mari și cleioase." "Mi-e frică. Dama
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
mustește de un sentimentalism căruia ușor îi poți cădea pradă. Luna trecută Svetlana Boym a publicat o carte de peste 400 de pagini, The Future of Nostalgia (Viitorul nostalgiei), care în întregimea ei e un pariu dificil. Cu ambiguitatea conceptului, cu seducția lui, cu prejudecățile celor care inevitabil cred că dacă ai ales drept subiect dorul sau nostalgia se cheamă că glosezi simple marginalii la propria-ți trăire. E o carte impresionantă, ca volum, calibru, ideatică. Deși atinsă de morbul studiilor culturale
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
existențe abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din Orient și aluviunile
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
Munteanu Ana, corector principal și mătușă", departe de a fi o naivă, examinează lumea din jur cu o luciditate la care a ajuns prin cultură. Iat-o studiind fotografia care îl reprezintă pe un bărbat sigur de puterea lui de seducție, fotografie pe care i-o pune la dispoziție chiar el: " Frumusețea lui bărbătească, văzută de foarte aproape, era alterată de ceva reptilian: porii, micile imperfecțiuni ale pielii sau poate pleoapele cu gene scurte acoprind membranos ochii pe jumătate. Bătrân sau
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]