2,609 matches
-
german cu monoclu." Apoi, însă... "...înțeleg că vorbește de fapt de cartea lui Gachet. Las bărbia în piept și nu mai zic nimic." Cu această scenă se încheie, tragicomic, odiseea tentativelor pe care le-a făcut autorul de a-l seduce pe cititor. Din relatarea ei a rezultat un nou român, Pont des Arts. Prezentarea relației dintre autor și cititor că o relație conjugala este de un comic irezistibil. Dumitru Tepeneag sugerează cu arta acreala la care au ajuns "soții" după
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
dintre noi, sînt inundate de imagini care reproduc alte imagini, copii de tablouri, postere, benzi video, imagini de televizor, copii xerox, faxuri. Pentru Jean Baudrillard această proliferare a imaginii imaginilor definește universul simulacrului, ca paradis artificial în care ne lăsăm seduși de semne al căror înțeles ne scăpa, dar pe care le consumăm că pe niște droguri, pentru efectul lor narcotic care ne permite să supraviețuim într-o lume reală oribilă, pe care nu mai sîntem în stare să o vedem
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
afirmațiile anterioare, orice recenzent încearcă să sporească puterea propriilor judecați - rezultatul aproape că este invers. Pentru că autenticitatea șuvoiului de afecțiune fierbinte și a retoricii învolburate de care Adam Puslojic uzează în evocarea lui Nichita Stănescu are puterea rară de a seduce tocmai prin exces. Iar stihia a ceea ce printr-un clișeu curent numim "sufletul slav", manifestată exploziv în trăirile ei fără rest, apare aici, spre un îndoit efect de lectură, într-o dublă ipostază: în aceea a evocatorului (Adam Puslojic), cît
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
lui Vittorio Holtier iar coregrafia lui Răzvan Mazilu. În rolurile principale: Florin Zamfirescu, Marius Stănescu, Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache. Povestea este fascinantă, zguduitoare și incredibilă, în același timp. Un diplomat francez - Gallimard - este trimis în misiune în China anilor '60. Sedus de fanteziile orientale, dar necunoscînd în mod profund codul cultural și sistemul prejudecăților, Gallimard devine prizonierul și, de ce nu, victima tuturor acestor lucruri. Piesa i-a fost inspirată autorului de povestea reală a lui Bernard Bouriscot - diplomat francez - și a
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
crizei, a adaptării la norme europene, a stabilirii unei noi misiuni a învățămîntului superior - toate acestea sînt reperele argumentației lui y Gasset. Presupun, sper că sînt și reperele reformei învățămîntului din România. Să fim precauți, însă: să nu ne lăsăm seduși de o asemenea remarcabilă actualitate, să nu cedăm în fața unei retorici care are forța apropierii, a degetului pus pe rană. Eu una m-am străduit să rămîn atentă la logica discursului, să-i urmăresc articulațiile fără a abdica din prea
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
recidiva părea condamnată din start. Ei bine, Fiica generalului pare făcut de o cu totul altă mînă: e un film sobru și pasionant, impecabil jucat (de Travolta, James Woods și, mai ales, de Madeleine Stowe), ținut din scurt și deloc sedus de farafastîcurile de montaj și pretențiile filozofarde din Con Air. Servit de un scenariu (consemnat de veteranul William Goldman) care, de astă-dată, nu trage ferm linia între Minciună și Adevăr, West reușește acolo unde Ridley Scott dădea greș, cu G.I.
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
luxul inventării unei noi partituri scenice. Zăpadă neagră a lui Maxudov, scrisă și rescrisa, este introdusă și scoasă din repertoriu fără nici o explicație. Atunci cand repetițiile încep în cele din urmă, ele sunt minate de elocinta regizorala a lui Ivan Vasilievici - sedus de mirajul scenei, Maxudov se surprinde în ultimele fraze ale "românului" (neterminat) într-o ipostază aproape kafkiană - daca ironia bulgakoviană nu ar elimina patetismul: "Chinuit de dragostea mea pentru Teatrul Independent, prins de el ca un gândac pe un dop
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
în ițele narațiunii complexul paternității sterile. Măsurat polemic, venea ceva mai tîrziu S. Damian să dărîme acest eșafodaj cu implicații dramatice pentru a susține că, dimpotrivă, întreaga poveste denotă intenții parodice, caricaturale, totală inaptitudine a romancierului în materie de tragic. Seduși de excepțională abilitate speculativa călinesciana, alți exegeți depistează premize de afirmare a originalității în temeiul proiecțiilor avansate chiar de scriitor: astfel, Nicolae Balotă muta accentele în funcție de cochetării afișate de Călinescu, în repetate rînduri, cu zonele barocului - în vreme ce Nicolae Manolescu, el
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
lumii, dar de fapt este echivalentul efortului de autoprotejare. Atîta vreme cît nu mai există fapturi frumoase nu mai există nici acel moment dramatic, încărcat de fericire dar și de panică, al întîlnirii dintre privirea îndrăgostită și chipul care a sedus-o. Nu mai sînt, așadar, vulnerabil la prezența celuilalt, el nu mai poate avea privilegiul de a ma capta în orizontul lui, de a ma reține, fermecat, lîngă el. Întreg românul lui Bruckner e construit din implicite jocuri verbale și
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
cealaltă ipostază, de victimă agresată, Benjamin este cel văzut, la propriu, cel șpionat, urmărit și în cele din urmă descoperit de către Hélène. La rîndul ei aceasta este captivă în castelul caznelor, dar totodată călăul propriilor ei temniceri, pe care ii seduce. Fascinați de chipul ei, atît bătrînul don Juan neputincios cît și partenera lui, o Messalină reformata, devin pacienții unui transfer de identitate, așa cum i se întîmplase și lui Benjamin: figură lor preia, imită inconștient, din pură obsesie, ticurile și expresiile
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
din 1997, la o pagină din jurnal, autorul se explică, limpede, cum de nu a fost atras spre mișcarea legionara (lucru recunoscut că s-a întîmplat cu Negoitescu sau Mihai Sora). Și motivează această prin refuzul antisemitismului. Nu a fost sedus de amîndouă totalitarismele acestui secol și se bucură că educația să catolică religioasă l-a ferit de această năpasta. "Fascismul și comunismul departe de a constitui un apogeu al modernului, cum credeau și mai cred poate unii, sînt tentative de
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
istorică, filologia, lingvistică comparată), investigații legate de existența unui grăi originar sau a unui limbaj din care să fi evoluat ulterior toate celelalte, erau socotite aberație curată. Între demersul obiectiv, științific și rațional al lingvistului și improvizațiile sau invențiile celui sedus de depărtările miticului, spune Vernant, părea să existe, cu probabil cam mai bine de jumătate de secol în urmă, o netă separație. Cartea lui Olender, pasionanta după părerea mea, se străduiește să atingă două scopuri: unul "eretic", ar spune savanții
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
o văd. Nu trecea totdeauna, nu stiu ce avea. S-a întîmplat numai de vreo douăzeci, treizeci de ori, din care numai o singură dată am reușit să-mi continuu parada, cu picioarele moi, dar aerul rămînea marțial și simțeam c-o seduc. În marea majoritate a ocaziilor, mă refugiam la mami.
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
diagnosticau drept grav bolnav de nostalgie pe oricine dovedea anumite simptome: o privire rătăcita și tristă, puls slab și neregulat, sau dimpotrivă, prea intens, lipsa de pofta de mîncare, docilitatea excesivă, stare generală de letargie, si, foarte important, delirul minții seduse de imagini închipuite și extrem de idilizate ale unui "acasă" aflat undeva departe, inaccesibil. Nostalgia era boală celor plecați, pentru care întoarcerea nu era posibilă: soldați și marinari, prizonieri, sclavi. Soarta lor, odată căzuți la pat cu această boală, era de
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
și protagoniștii povestirilor lor. Sau cel puțin așa procedează călugărita din Cavalerul inexistent, naratoarea care e de fapt și personaj, o războinica îndrăgostită de eroul masculin, sau mai bine zis de eroii-bărbati, pentru că trece de la unul la celălalt, așa cum o seduce propria imaginație creatoare de isprăvi fantastice. De fapt, și ea și toți ceilalți naratori sînt îndrăgostiți de închipuirea lor care concepe asemenea fantasme uluitoare. Fantasticul e sabotat, dar astfel și insinuat cu tertipurile firescului, de umorul conceput că imensă doză
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
pildă, este un fel diavol-Dumnezeu, o creatură care are o jumatate foarte bună, angelica, și una foarte rea, malefica. Ca să se căsătorească cu o fată frumoasă, partea rea, care conduce scindatul întreg, se folosește de cea bună pentru a o seduce și păcăli să consimtă. Dar față pricepe trucul, si pentru a se feri de păcăleală accepta căsătoria direct cu Cel Rău. Desigur, deznodămîntul nu e doar același, uniunea celor doi, ci chiar clasicul final de basm: sacrificiul ei, în cele
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
aducem precizarea că, din noianul de informații furnizate de autoritate și acceptate fără discuții, o parte mai mică sau mai mare era asimilată, pe diverse trepte culturale. Scară pornea de la minerul din fundul galeriilor, până la un filosof că Dinu Noica, sedus de ideea împăcării cu absurditatea istoriei - implicit cu comunismul. În jocul general de interese și în strategia instituțiilor, comunismul a întâmpinat greutăți în eliminarea religiei și distrugerea familiei de tip tradițional, avansând concesii, de transformat în câștiguri: atât Biserică - și
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
au creat o oarece stupoare, din motive diferite. Însă în ambele cazuri, stupoarea a fost aceeași: a incompetenței și inadecvării. Cititorul ce-și va plimba privirile pe rafturile librăriilor va fi, poate, atras de aceste două titluri, Arta de a seduce și Arta de a trăda, ba chiar ispitit să fantazeze vreo legătură subtilă între tratatele cu pricina. O legătură există, e adevărat, dar nu una de idei, ci mai degrabă de calitate a performanței editoriale și scriitoricești. În accepțiunea concretă
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Amatorist, speculativ, vizibil improvizat, cu interesante sclipiri sporadice, cu iritante locuri comune, a cărui lectură nu va lumina prea mult, mă tem, spiritele noastre. Deși mi-e greu să-mi dau seama, obstacolul traducerii lamentabile fiind considerabil, Arta de a seduce a Tatianei Lebedeva îmi pare a fi un fel de extins comentariu publicistic, scris cu oarece inteligență și acuitate critică, modest din punct de vedere al cuprinderii intelectuale, și destul de novice într-ale Relațiilor publice. Casamayor e mai bine tradus
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Premisa de la care pornește, stabilită pe baza unei cercetări atente și ingenioase a definițiilor de dicționar ale termenului, e demnă de reținut: trădarea este căderea dintr-o stare de iubire. Multe se pot face cu această idee. Arta de a seduce a Tatianei Lebedeva e tradusă catastrofal de Ludmila Nadolschi. Am renunțat să mă revolt la greșelile de stil sau frazare atunci cînd m-au copleșit cele strict gramaticale. Acordul la genitiv în limba română pare a-i fi cu desăvîrșire
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
pe astfel de temeiuri o mini-teorie personală, justificată în pripă prin două-trei referințe teoretice, a Relațiilor publice. Din prefața aceasta am aflat diverse lucruri despre biografia lui Gabriel Mardare, nimic despre Tatiana Lebedeva. Anecdotismul cultivat de prefațatorul Artei de a seduce, morga și emfaza culturală, cu mici cochetării pe ici-pe colo, așa cum apare în textul care introduce Arta de a trăda, sînt, vai!, rele deprinderi ale discursului intelectual din România. Dar cu mult mai grav și pe mult mai mulți îi
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
improvizația, ignoranța. Mai puțină Artă și mai multă pricepere ar prinde tare bine. Casamayor, Arta de a trăda, traducere de Tudor Vlădescu, prefața de Traian D. Stănciulescu, Editura Institutul European, Iași, 1999, 21.420 lei. Tatiana Lebedeva, Arta de a seduce, traducere de Ludmila Nadolschi, prefață de Gabriel Mardare, Editura Institul European, Iași, 1999, 23.256 lei.
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Mă cutremur văzând privirile goale, de strigoi ămbuibati, cu care trec peste egalii lor de ieri. Ca să ajungi la unul din dezinteresații foști activiști, proțăpiți pe la una din sinecurile aurite ale țării, trebuie sa dărâmi șiruri de bodyguarzi și să seduci plutoane de secretare. Astăzi, potentatul care te asalta cu telefoanele mieroase ași schimba zilnic numărul de celular, că nu cumva să i se dea de urma. Medităm la toate acestea citind o incredibilă notă din ziar: că premierul Radu Vasile
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
roșeața ciudată." Cu toate ca Educație târzie își asumă, încă din titlu, o ascendentă flaubertiană, eu îl văd pe Mihai Zamfir mai aproape de postura unui Nabokov al literelor române. (Dar scriitorul rus de expresie engleză nu se lașase oare, la vremea lui, sedus de Doamna Bovary?). Ceea ce definește, dintru început, aceste două simptomatice istorii de amor (spun simptomatice, fiindcă circumscriu mentalități și moravuri atât de caracteristice nouă) este lipsa apriorica de șanse a îndrăgostiților. Din start, totul le stă împotriva. Chiar și în
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
curiozitate de a descoperi lumea cealaltă, pe care și-o va reprezenta toată viața an culorile senine și intense ale acelei umbrele de soare. Alteritatea, astfel percepută, e mai fericită și mai vie decât sinele, ea atrage irezistibil, farmecă și seduce. Anecdota această istorisita de autor mi se pare simptomatica pentru felul an care e alcătuit un subtext comun al tuturor eseurilor incluse an volum. Camartin provine dintr-o cultură mică și marginala, cea romanșa, asadar dintr-un spațiu care, conform
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]