185 matches
-
cu 5 sau mai mare și 3. cu un diametru de 1,8 m sau mai mare. b. 'contactori interiori' pentru coloane de schimb apă-acid sulfhidric cu talere menționați în 1B229.a. Notă tehnică: Contactorii interiori ai coloanelor sunt talere segmentate al căror diametru util asamblat este egal cu 1,8 m sau mai mare, fiind concepute pentru a facilita contactul în contracurent și sunt fabricate din oțel inoxidabil cu un conținut de carbon de 0,03 % sau mai mic. Acestea
32006R0394-ro () [Corola-website/Law/295187_a_296516]
-
le (din , "articulație" și "podos", "picior") sunt animale nevertebrate, ce au membrele articulate. Încrengătura include insecte, milipede, centipede, arahnide, crustacee etc. le sunt organisme cu un exoschelet (schelet extern), corp segmentat și membre (apendice) anexate de cap și torace. Artropodelor sunt caracterizate cuticulele chitinizate, la crustacee cuticulele sunt mineralizate cu carbonat de calciu. Cuticula este rigidă și nu se întinde, de aceea procesul de creștere e însoțit de năpârlirea periodică. Primele
Artropode () [Corola-website/Science/300050_a_301379]
-
terestre, marine, aeriene. Artropodele au o mare importanță pentru om. Unele fac parte din dieta omului, sunt polenizatoare ale plantelor angiosperme. Altele ducând un mod de viață parazit, generează boli grave, sau aduc pagube agriculturii. Artropodele sunt nevertebrate cu corpul segmentat și membre articulate. Membrele la fel ca și corpul sunt acoperite cu cuticulă, care este alcătuită în principal din α-chitină, un derivat al glucozei. Pe lângă aceste trăsături, artropodele se caraterizează prin simetrie bilaterală, posedă un creier dorsal de care e
Artropode () [Corola-website/Science/300050_a_301379]
-
soldații altor armate antice. Conform basoreliefului în bronz, prezentat mai sus, doar capul, pieptul și picioarele erau acoperite de diverse piese de armură. În cazul armatelor romane, organizate în cunoscutele legiuni, tipul standard de armură îl constituia așa-numita "lorică segmentată", mai evoluată și mai eficientă decât armura grecilor antici. Mai târziu, în istoria europeană, armurile evoluează devenind din ce în ce mai complete și mai complexe, acoperind porțiuni din ce în ce mai mari ale corpului luptătorilor, pentru ca în extrem să-l acopere complet, în detrimentul pierderii mobilității, precum
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
numită și cefalotorace, corespunde regiunilor cefalice și toracice) și opistosomă (numită și abdomen). Dar sunt și excepții, păianjenii din familia Archaeidae prezintă prosoma împărțită în două părți unite printr-un gât alungit. Cu excepția câtorva specii din familia Liphistiidae (numiți păianjeni segmentați), opistosoma nu este segmentată. Prosoma și opistosoma sunt conectate printr-un pețiol (sau pedicel), formațiune ce sporește mobilitatea corpului . Prosoma este alcătuită din două părți: un scut dorsal (carapacea) și două plăci sternale ventrale. Ea are forma aproximativ ovală, purtând
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
regiunilor cefalice și toracice) și opistosomă (numită și abdomen). Dar sunt și excepții, păianjenii din familia Archaeidae prezintă prosoma împărțită în două părți unite printr-un gât alungit. Cu excepția câtorva specii din familia Liphistiidae (numiți păianjeni segmentați), opistosoma nu este segmentată. Prosoma și opistosoma sunt conectate printr-un pețiol (sau pedicel), formațiune ce sporește mobilitatea corpului . Prosoma este alcătuită din două părți: un scut dorsal (carapacea) și două plăci sternale ventrale. Ea are forma aproximativ ovală, purtând anterior mai multe perechi
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
întreg globul. Azi, maeștrii origami pot fi găsiți în multe țări, iar noile tehnici și modele pe care aceștia le inventează stau la baza unor modele origami remarcabile. Astfel dacă în trecut a realiza din hârtie o insectă cu corpul segmentat și multe picioare era dificil, azi se realizează insecte care să aparțină unor anumite specii, cu o anatomie corectă. Pe lângă multe alte tehnici de pliere a hârtiei, este de amintit cea inventată de Akira Yoshizawa, numită “plierea la umed”, în
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
de compilator. Această abordare face posibilă scrierea aplicățiilor paralele la un nivel de abstractizare relativ ridicat, fără a mai fi nevoie de sincronizare ciclu-cu-ciclu. Folosind Impulse C, o aplicație poate fi partiționata pentru a crea o implementare multi-proces care este segmentata în componente hardware și software sau poate fi implementată direct în FPGA. De exemplu, o aplicație de filtrare de imagine poate fi descrisă că o colecție de procese pipeline paralele, implementate în Impulse C folosind una sau mai multe subrutine
Impulse C () [Corola-website/Science/322879_a_324208]
-
bioinformaticii și nu în ultimul rând al calculului științific. Altera Nios ÎI și Xilinx MircoBlaze și PowerPC sunt câteva din platformele FPGA ce suporta Impulse C. Datorită numărului enorm al porților logice programabile dintr-un FPGA, o aplicație poate fi segmentata în mai multe nuclee, fiecare rulând în mod paralel pe calea sa hardware din interiorul dispozitivului. FPGA fiind paralele prin natura lor, diferitele procese nu trebuie să concureze pentru aceleași resurse. Impulse C permite programatorilor care nu sunt familiarizați cu
Impulse C () [Corola-website/Science/322879_a_324208]
-
arahnide, cu peste 6 400 de specii descrise la nivel mondial până în 2006. Ordinul este divizat în 4 subordine, cel mai numeros fiind Laniatores cuprizând 4.000 de specii. Opilionii (numiți și cosași, păianjeni de câmp sau opilionide) au opistosoma segmentată și picioarele foarte lungi în raport cu corpul, ceea ce le deosebește de păianjeni. În plus, ei nu produc mătase. Opilionii nu au venin și chelicerele lor nu pot penetra pielea umană. Totuși, din cauza asemănării lor cu păianjenii mulți cred că prezintă pericol
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
subterane, de regulă, nocturne. În timpul zilei, ei se pot ascunde sub bușteni, scoarță de copac, pietre, sau frunze. Prefera un mediu umed. Lungimea amblipigilor poate varia între 4 - 45 mm. Corpul lor este foarte aplatizat, divizat în prosomă și opistosomă segmentată. El este acoperit cu o cuticulă puternic chitinizată. Pe prosomă sunt situați o pereche de ochi mediani și 2 perechi a câte 3 ochi mai mici laterali. Pedipalpii sunt mari și posedă țepi, fiind adaptați împreună cu chelicerile la apucarea prăzii
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]
-
care se pot enumera: -armura lamellară -lorica graeca -lorica serta sau -lorica laminata În secolul I î.H., armura de zale (lorica hamata) era folosită de majoritatea legionarilor și mulți au continuat să o folosească chiar și după apariția loricăi segmentata. Unele lorica hamata erau confecționate dintr-un aliaj din cupru, însă majoritatea erau făcute din inele de fier cu o grosime de un milimetru și diametrul de șapte milimetri. Un inel putea fi legat de alte patru sau sudat în
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Diametrul interior era de 5 milimetri. Umerii lorici hamata erau asemănătoare cu cele ale grecilor„Linothorax”. Lorica hamata se potrivea pe corpul soldatului mai bine ca oricare altă armură. Lorica hamata cântărea între 10 și 15 kilograme. Numele de „lorica segmentata” datează din secolul al XVI-lea Lorica segmnetata era formată din patru părți: una pentru umăr și una pentru fiecare parte a torsoului . Lorica segmentata a fost folosită, probabil, doar în perioada Principatului. O parte dintr-o armură mai veche
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
ca oricare altă armură. Lorica hamata cântărea între 10 și 15 kilograme. Numele de „lorica segmentata” datează din secolul al XVI-lea Lorica segmnetata era formată din patru părți: una pentru umăr și una pentru fiecare parte a torsoului . Lorica segmentata a fost folosită, probabil, doar în perioada Principatului. O parte dintr-o armură mai veche a fost descoperită la Kalkriese, unde probabil avusese loc Bătălia din Pădurea Teutoburg. Lorica segmentata este prezentă pe Columna lui Traian (scenele XXXI și XXXVII
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
pentru umăr și una pentru fiecare parte a torsoului . Lorica segmentata a fost folosită, probabil, doar în perioada Principatului. O parte dintr-o armură mai veche a fost descoperită la Kalkriese, unde probabil avusese loc Bătălia din Pădurea Teutoburg. Lorica segmentata este prezentă pe Columna lui Traian (scenele XXXI și XXXVII). Russell Robinson a reușit să restaureze trei platoșe din fragmente descoperite la Corbridge. Datorită acestei descoperiri, modelul a putut fi deslușit. Umerii erau foarte bine protejați, dar plăcile de fier
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
să restaureze trei platoșe din fragmente descoperite la Corbridge. Datorită acestei descoperiri, modelul a putut fi deslușit. Umerii erau foarte bine protejați, dar plăcile de fier se pare că nu erau realizate prin forjare. Testele moderne au demonstrat că lorica segmentata devia majoritatea săgeților și a loviturilor de lance. Tipurile de armuri segmentate erau: Lorica segmentata cântărea în jur de nouă kilograme și era puțin mai ușoară decât lorica hamata. Sturctura unei lorica segmentata era una complexă, fiind formată din mai
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
modelul a putut fi deslușit. Umerii erau foarte bine protejați, dar plăcile de fier se pare că nu erau realizate prin forjare. Testele moderne au demonstrat că lorica segmentata devia majoritatea săgeților și a loviturilor de lance. Tipurile de armuri segmentate erau: Lorica segmentata cântărea în jur de nouă kilograme și era puțin mai ușoară decât lorica hamata. Sturctura unei lorica segmentata era una complexă, fiind formată din mai multe plăci legate cu catarame,cârlige, aliaje de cupru și curele de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
fi deslușit. Umerii erau foarte bine protejați, dar plăcile de fier se pare că nu erau realizate prin forjare. Testele moderne au demonstrat că lorica segmentata devia majoritatea săgeților și a loviturilor de lance. Tipurile de armuri segmentate erau: Lorica segmentata cântărea în jur de nouă kilograme și era puțin mai ușoară decât lorica hamata. Sturctura unei lorica segmentata era una complexă, fiind formată din mai multe plăci legate cu catarame,cârlige, aliaje de cupru și curele de piele pe dedesubt
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
forjare. Testele moderne au demonstrat că lorica segmentata devia majoritatea săgeților și a loviturilor de lance. Tipurile de armuri segmentate erau: Lorica segmentata cântărea în jur de nouă kilograme și era puțin mai ușoară decât lorica hamata. Sturctura unei lorica segmentata era una complexă, fiind formată din mai multe plăci legate cu catarame,cârlige, aliaje de cupru și curele de piele pe dedesubt. Reacțiile chimice dintre garniturile de bronz și plăcile de fier favorizau coroziunea. Armura a renunțat să mai fie
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
aceste condiții numărul de specii în familiile este variabil și nu se poate avea, la stadiul actual, o precizie totală în ce privește diversitatea păianjenilor. Cu toate acestea, numărul speciilor oferite aici sunt utile ca orientare. Păianjenii din Mesothelae posedă o opistosomă segmentată, ceva specific pentru toate arahnidele. La aceștia lipsesc glandele veninoase, morfologia și mărimea pedipalpilor foarte bine se aseamănă cu cea a picioarelor. Respiră prin două perechi de plămâni. Organele filiere sunt localizate median, pe partea ventrală opistosomă, între segmentele 4
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
printr-un pețiol îngust, ce dă corpului un aspect pedunculat și o mobilitate mai înaltă. Prosoma poartă chelicere, pedipalpi și membrele locomotoare. Ea este masivă și puternic chitinizată, dură, cu fața ventrală acoperită în întregime de articulațiile membrelor. Prosoma este segmentată, sunt fuzionate numai segmentele primelor membre anterioare formând propeltidiu. Iar celelalte două segmente posterioare sunt libere - mezopeltidiu și, respectiv, metapeltidiu. "Chelicerele" sunt foarte mari, aproape jumătate din lungimea prosomei. Au aspect de clește scurte, alcătuite din două articole, fiecare având
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
depuse în vizuină. Dezvoltarea embrionară începe în interiorul femelei, de aceea juvenilii eclozează la scurt timp după depunere. Tinerii sunt imobili, cu o cuticulă albicioasă, lipsită de segmentare și perișori. După 2 - 3 săptămâni micile solifuge năpârlesc, cuticula devine dură și segmentată, și se acoperă cu perișori. Mama lor rămâne cu puii până când ei vor putea să se hrănească singuri. Durata de viață a solifugelor nu este cunoscută. Solifugele sunt considerate indicatori endemici ai biomurilor de deșert. Cele mai multe solifuge locuiesc în habitatelor
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
produce prin acțiunea hormonului eritropoetină în ficat și rinichi, leucopoieza ( formarea leucocitelor) și trompocitopoieza (formarea trombocitelor). Hematopoieza : -granulocite ( care sunt de 3 feluri :eozinofile, bazofile și neutrofile). Cele neutrofile se împart și ele în două categorii : nesegmentate ( neutrofile tinere) și segmentate( neutrofile mature) 2. Eritrocite( celulele roșii ale sângelui, iar această culoare este dată de Hemoglobina) 3. Trombocite Pe scara animală, hemoglobina apare la parameci, iar hematiile apar la viermi. Până în luna a V-a a vietii embrionare nu există cavități
Hematopoieză () [Corola-website/Science/320558_a_321887]
-
restaurare sub conducerea arhitectului austriac Karl Romstorfer. Deși restaurarea bisericii de către Romstofer nu este probată de documente, există o serie de elemente care au fost utilizate cu predilecție de arhitectul austriac la restaurarea bisericilor din Bucovina. Este vorba de acoperișul segmentat, realizat din plăci de țiglă roșie. Acestei restaurări i se datorează probabil și tencuiala cu ciment a fațadelor și decorul realizat din cărămidă nesmălțuită și smălțuită a firidelor și ocnițelor. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
se consideră că liniile încep la EAV) face parte din zona inactivă, un pachet EAV cu V=0 indică faptul că următoarea linie face parte din zona activă video. Bitul F este folosit la imaginile întrețesute și imaginile cu cadru segmentat pentru a indica dacă linia care urmează este dintr-un câmp par sau impar. La scanare progresivă, bitul F este întotdeauna zero.
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]