1,001 matches
-
lucrat și în forma ontologiei umanului, modelul fiind adoptat de anumiți gânditori care l-au apropiat riscant de mult de antropologia filosofică, și în forma ontologiei fundamentale, adică numai în umbra reconstrucției filosofice a lui Heidegger, a analiticii existențiale din Sein und Zeit. Este clar faptul că pentru acest din urmă model în cazul în care acceptăm să-l socotim autonom față de cel pe care l-a așezat în forma sa originară nu este semnificativ nici statutul omului determinat printr-un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
țară de opresiunea francezilor. Cabaletta Dans l'ombre et la silence (Nell'ombra e nel silenzio) -pentru aria Et țoi, Palerme (O tu Palermo) din actul ÎI Rezumat: Procida își cheamă partizanii la lupta de eliberare a patriei. Aria Au sein de la puissance (În braccio alle dovizie) - din actul III, scena 1. Rezumat : Monforte află că fiul pe care l-a avut cu o sicilianca, cu 18 ani în urmă, este unul din rebelii sicilieni. El își mărturisește sentimentul de singurătate
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de gândire strategică asupra muncii ca atare<footnote Zarifian, Philippe, „De la notion de qualification à celle de compétence”, La gestion des ressources humaines, La Documentation Française, no. 333, Paris, 2006; Retour, Didier, Rapiau, Marie-Thérèse, „Gestion des compétences et formation au sein de l’enterprise”, La gestion des ressources humaines, La Documentation Française, no. 333, Paris, 2006. footnote>. Paragraful următor va trata aceste aspecte; să reținem că problematica postului (locul de muncă) nu se poate trata dintr-o perspectivă strict tehnică, „practică
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
le montrerons dans leș sous-chapitres suivants. Comme nous avons évoqué l'exemple d'Étienne Dolet, qui a été condamné à mort, îl convient de revenir sur l'engagement du traducteur et sur la position délicate qu'il occupe parfois au sein du milieu cible. Le rôle de médiateur et d'acteur social assumé par le traducteur implique des risques : même de nos jours, leș traducteurs subissent parfois la censure, voire des répressions de la part des régimes autoritaires. Élisabeth Lavault-Olléon rappelle le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de la première étape, le traducteur essaie de comprendre le sens du texte. Ensuite, pendant la déverbalisation, îl s'éloigne du niveau purement linguistique, à l'aide du travail interprétatif.204 La dernière étape consiste en une reformulation du sens au sein de la langue cible, tenant compte des habitudes langagières de la langue visée. En grandes lignes, le schéma de l'acte traductif selon la théorie interprétative est le suivant : Compréhension (Sens) → Déverbalisation (Interprétation) → Reformulation (Réexpression) À notre sens, la théorie interprétative s
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
leur champ de recherche : [...] une des réserves qu'appellera le concept de déverbalisation tient au fait qu'il est apparu dans le cadre de " la théorie interprétative de la traduction " (T.I.T) qu'ont développée Danica Seleskovitch et Marianne Lederer, au sein de l'École Supérieure d'Interprètes et de Traducteurs (E.S.I.T.) de l'Université de Paris III [...]. Or, îl est indéniable que c'est d'abord la traduction professionnelle que la T.I.T. a prise pour champ d'étude et que, du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
spécifique de la pratique humaine que l'on appelle pratique littéraire, le discours poétique est classé dans la catégorie des " discours fondateurs " ou, dans la terminologie de Dominique Maingueneau, des " discours constituants ", tout comme le discours philosophique, religieux, etc.333 Au sein de ce discours fondateur naît ce que l'on peut appeler " le faire poétique ", que nous comprenons comme l'acte par lequel l'écriture poétique se matérialise. La production de ce type de discours est réservée exclusivement aux poètes, tandis que șes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de son œuvre poétique, qui fait l'objet des Chapitres V et VI. En outre, nous considérons que l'effort de déchiffrer, commenter et théoriser la création de Blaga, surtout să poésie, est vain s'il se développe seulement au sein de la langue et de la culture source qui est, dans ce cas, la langue et la culture roumaines. Și la conception artistique d'un poète n'est pas presntée dans la langue d'accueil, la poésie restera inaccessible au public cible
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la Faculté de Théologie de Sibiu. Mystique mais également agnostique, le futur poète et philosophe sait très bien que să vocation est loin d'être religieuse, mais îl veut fuir leș combats et la mort qui pourrait l'attendre au sein de l'armée austro-hongroise, une armée qui n'est pas celle de șa nation. Le déclenchement du combat réveille en lui l'" instinct de conservation ", le désir de sortir " sain et sauf " de cette guerre.814 Après avoir obtenu să
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
voir șes " Lumières " publiées, sans que leș bureaucrates d'organisme quelconque présentent au " bénéficiaire " la facture d'échange.1260 Voilà donc que leș Occidentaux (leș Français, en l'occurrence) șont intéressés par la poésie roumaine et par la culture au sein de laquelle elle a été produite. Et cela devient réalisable grace au travail des traducteurs, qui créent de véritables " ponts de transition " à travers leș langues et leș cultures. Pour conclure, nous laisserons la parole toujours à Jean Poncet qui
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Baudelaire, am crezut că era vorba de o simplă coincidentă când, în prima strofă a sonetului său, s-a schițat următoarea prezență feminină: Quand, les deux yeux fermés, en un soir chaud d’automne, Je respire l’odeur de ton sein chaleureux, Je vois se dérouler des rivages heureux Qu’éblouissent les feux d’un soleil monotone...1 - Vezi - continua bunica într-un amestec de rusă și de franceză, căci trebuia să citeze textele traducerilor -, la Brusov primul vers dă asta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
urbanistice. Uneori, diferența Între cele două stiluri este foarte netă, cum este cazul contrastului puternic Între vechiul Delhi și capitala imperială New Delhi. Alteori, autoritățile iau totuși măsuri drastice pentru a modifica un oraș existent. Reamenajarea Parisului de către prefectul regiunii Seine, baronul Haussmann, În timpul lui Ludovic Napoleon, a fost un astfel de program de lucrări publice grandios, care s-a derulat Între 1853 și 1869. Acest măreț proiect a creat datorii publice fără precedent, a strămutat zeci de mii de oameni
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
reușita comercială mergeau mână În mână cu interesele strategice și cele legate de sănătatea publică. Dar decisive au fost și gusturile politico-estetice ale forței motrice ce a susținut transformarea Parisului: Louis Napoleon. Când Haussmann a fost numit prefect al departamentului Seine, acesta i-a Înmânat o hartă unde apărea piața centrală, Bois de Bologne, și multe din străzile care au și fost construite În cele din urmă. Este fără nici o Îndoială că planurile lui Louis Napoleon se inspirau În foarte mare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
eine Zeitschrift mit Hinrichtungsstatistiken heraus. Darin schrieb er 1921: Die Tscheka ist das Kampforgan der Partei der Zukunft. Sie vernichtet ohne Prozeß. Sucht nicht nach konkreten Indizien oder Beweisen, sondern fragt: welcher Klasse gehört der Angeklagte an? Diese Fragen bestimmen sein Schicksal. Das ist Sinn und Wesen des roten Terrors. Er verurteilt nicht den Feind. Er zerschlägt ihn.2 Allein zwischen 1937 und 1938 fielen in der Sowjetunion über 680.000 „Konterrevolutionäre“ dieser Denkweise zum Opfer.3 Die Hinrichtungsmethoden der Tscheka
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Im Februar 1922 wurde sie aufgelöst, ihre Funktionen wurden dem Innenministerium (GPU) übertragen. Ihr erster Leiter war F. E. Dserschinski. • KANTERIAN, Edward: Das Lächeln der Tscheka. Donald Rayfield über Stalin und seine Henker. Rezension des Buches Donald Rayfield: Stalin und seine Henker. München 2004, NZZ Nr. 173 v. 28.07.2004, S. 34. • Siehe dazu auch BABEROWSKI, Jörg: Der rote Terror. Die Geschichte des Stalinismus. München 2003, S. 135-208. • KANTERIAN, ebenda. dafür nur eine Voraussetzung, die aber ausschlaggebend war: der Wille
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1946/1947 umfaßten die Reparationsleistungen 37,5 Prozent des rumänischen Staatshaushaltes, im Jahre darauf sogar 46,6 Prozent.“5 In einem durch Krieg, Dürre und Hungersnot erschütterten Rumänien konnte eine Führung, die solche Maßnahmen ohne zu protestieren hinnahm, nicht populär sein. Eine Regierung kann sich durch den Willen des Volkes (in freien Wahlen) oder durch ihren wirtschaftlichen Erfolg legitimieren. Beide Formen der Legitimität fehlten den kommunistischen Regierungen Rumäniens bis spät in die sechziger Jahre, als für kurze Zeit bessere Lebensverhältnisse für
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
der Unierten Kirche, der Vatikan-Kollaborateure oder der Apostolischen Nuntiatur, der Tänzer, der Chorsänger, der Patriarchie, der Schwarzen Kirche oder der Briefmarkensammler. Es gab auch die Gruppe der deutschen Schriftsteller. Der Propagandacharakter dieser Maßnamen schien das Hauptziel des Terrors gewesen zu sein. Die unzufriedene Bevölkerung sollte Angst bekommen, ihre Unzufriedenheit zum Ausdruck zu bringen. „Das Ziel wurde vergessen, sie [die politischen Gefangenen] wurden geschluckt und zermahlen,“8 so eine Aussage über den scheinbar irrationalen roten Terror. Die Anklage gegen die vermeintlichen Staatsfeinde
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Politischen“ ist aber bis heute positiv. Fast wie ein Epitaph auf die Terrorjahre in Rumänien bleibt der Satz, den ein politischer Gefangener über einen der (wenigen) menschlichen Securitateangehörigen sprach: „Der arme Dobre! Er hätte ein besseres Schicksal, als Securist zu sein, verdient! Er hätte es verdient, politischer Gefangener gewesen zu sein!“20 Die Diktaturen, die eine eigene, fiktive Welt schaffen, werden irgendwann logisch von der 'anderen' Realität eingeholt. In den ersten zwanzig Jahren nach 1945 hatten sich die Denkenden unter den
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
auf die Terrorjahre in Rumänien bleibt der Satz, den ein politischer Gefangener über einen der (wenigen) menschlichen Securitateangehörigen sprach: „Der arme Dobre! Er hätte ein besseres Schicksal, als Securist zu sein, verdient! Er hätte es verdient, politischer Gefangener gewesen zu sein!“20 Die Diktaturen, die eine eigene, fiktive Welt schaffen, werden irgendwann logisch von der 'anderen' Realität eingeholt. In den ersten zwanzig Jahren nach 1945 hatten sich die Denkenden unter den Rumänen, den Deutschen, den Ungarn, den Juden in Rumänien mit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nach 1945 hatten sich die Denkenden unter den Rumänen, den Deutschen, den Ungarn, den Juden in Rumänien mit dem Kommunismus nicht abgefunden. Auch sehr viele Menschen aus dem Volk zählten sich zu den Gegnern des Systems. Gegen das Regime zu sein war kein Privileg der Denkenden. Davon zeugt die große Zahl von politischen Gefangenen jener Jahre, die Bauern, kleine Angestellte, sogar auch Arbeiter waren. Die innenpolitische Entspannung nach 1965, eine bessere Versorgungslage bis etwa 1970 und die internationale Perspektivlosigkeit in einer
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Status quo: DDR-Forschung în der Ära der Entspannungspolitik”, Leviathan, 21, 1, pp. 24-63. Schubert, Marianne (1984), „Das Verhältnis sozialistischer Schriftsteller der DDR zur marxistisch-leninistischen Philosophie - Standpunkte, Erfahrungen, Erwartungen”, Theorie und Praxis, 2. Schütt, Hans-Dieter (1995), Zu jung, um wahr zu sein? Gespräche mit Sahra Wagenknecht, Dietz, Berlin. Shafir, Michael (1981), The Intellectual and the Party. The Rumanian Communist Party and the Creative Intelligentsia în the Ceaușescu Period, 1965-1972, prezentare a tezei de doctorat.[an limba ebraica; introducere În limba engleză], Hebrew
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
la „Vatra” în 1995, cu critică literară, iar editorial în 1999, cu volumul de cronici literare Graffiti (Premiul Editurii Cartea Românească, Premiul Asociației Mureș a Uniunii Scriitorilor). Mai publică în „Discobolul”, „Cuvântul”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Viața românească”, „Euphorion”, „România literară”, „Seine et Danube” ș.a. Identitatea literaturii critice semnate de S. se instituie în primul rând la nivelul expresiei. Autoarea vine din școala calofilă, personalizată stilistic și ironică, a lui Cornel Regman sau Al. Cistelecan. Textele ei violează precauțiile stilului tranzitiv, autonomizându-se
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
lui S. se produce în 1983, cu apariția cărții de versuri Ucenicia bătrânului alchimist. Ulterior publică mai multe volume de poezie, teatru, critică literară și proză. Mai colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Ziua literară”, „Cuvântul”, „Paradigma”, „Amfiteatru”, „Familia”, „Tomis”, „Contrafort”, „Seine et Danube” (Paris) ș.a. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru placheta Cântecele desăvârșirii interioare (1994) și pentru lucrarea Textualism, postmodernism, apocaliptic (I-II, 2000-2001). Ca poet, S. a fost privit ca un optzecist netipic sau „disident
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
buruieni tari/ Punea la răni mari” și voinicul pleacă după oaste. Experiența lecuitoare nu reușește întotdeauna. în balada Maica bătrână, mama, care Primblă mi se primblă, Pe cel mal de gârlă, Cea maică bătrână, Cu brâul de lână, De lână seină, De păr de cămilă 457, își caută feciorul - cei interogați sunt aceiași ca mai sus, dar lucrurile au un efect contrar (grăbind și sfârșitul „vindecătoarei” lipsite de șansă): Dar nu-l vindeca, Ci îl omora; Și ea se scârbea, Lângă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ceea ce aici este viu și perisabil, va deveni dincolo, sau va continua să fie, viu și etern. Iată că problema destinului ne Întoarce la problema timpului, așa cum au menționat mulți filosofi și psihologi (C. Rădulescu-Motru, Timp și destin; M. Heidegger, Sein und Zeită. Orice destin este un timp care se Împlinește, dar această Împlinire, dincolo de scurgere, trebuie să fie și o realizare de sine a persoanei. Aici intervin două aspecte care se confruntă. Scurgerea timpului nu este În puterea omului. În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]