439 matches
-
și nici aureola martirului, poate doar rănile sau cicatricile soldatului ce a luptat îndelung, sau configurația omului și a preotului care a vorbit și semănat iubire și adevăr în jurul său, sperând să văd și ceva încolțit și crescut din sămânța semănată. Acum este timpul încetinirii ritmului, cu 4 sau 5 km la oră, cu rucsacul pe spate, acceptând voluntar povara propriei greutăți și întrebându-mă ce trebuie să stea în acest rucsac, pe ce drum trebuie să merg și de ce merg
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
-ntorc peste un an și mai curate Dar, să le-aștept, am să mai pot să stau? Tresar caișii înfiorați în mai Și înflorind sencarcă de cuvinte, Încât deodată te trezești că stai Sfiindu-te să calci mai înainte. La semănat Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt; Acele seci se vânzolesc fără de ținte, Cele cu miez se-nclină spre pământ. Deci cele seci zburau așa-n neștire Și cine știe unde ajungeau, Se vânturau ca într-o
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Întrebarea firească vine de la sine, fiule. Ce a păzit acest chir Ignatie - grec, desigur - egumenul mănăstirii, de s-a întâmplat ca toți cei din jur să dea iama prin moșiile și averile mănăstirii? Îmi închipui că dacă moșiile erau arate, semănate și culese gospodărește, nu ar fi fost luate de cei din jur ca fiind fără stăpân. Altfel, după câțiva anișori de nebăgare în seamă a moșiilor, se găseau “stăpâni” de aiurea. Asta înseamnă că iubiții noștri “rugători” călcau pe acele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
omul are mai mult de 7 chakre cât sunt în general recunoscute). Era un proverb cum că „cine seamănă vânt culege furtună”. În Sfânta Scriptură ni se spune că „ceea ce va semăna omul, aceea va și secera”. Așadar iubiți cititori semănați rugăciune și veți culege roadele ei tămăduitoare și binefăcătoare. Pe lângă rugăciune mai semănați iubire, dăruire, bucurie și alte sentimente și trăiri înălțătoare și bineplăcute lui Dumnezeu și să vedeți ce bine o să vă fie. Căci viața este cel mai mare
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Numai izvoarele și fîntînile, care alcătuiesc grămezi de ape, vor rămîne curate; dar cine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat. 37. Dacă se întîmplă să cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămînță care trebuie semănată, ea va rămîne curată. 38. Dar dacă se pusese apă pe sămînță, și cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurată. 39. Dacă moare una din vitele care vă slujesc ca hrană, cine se va atinge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
ai lui Israel, veți da crengi, și vă veți purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întîmple. 9. Iată că vă voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, și veți fi lucrați și semănați. 10. Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toți! Cetățile vor fi locuite și se vor zidi iarăși dărîmăturile. 11. Voi înmulți pe voi oamenii, și vitele, care vor crește și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ale Chiliei, cel nou și cel vechi. Ei bine, nu știu dacă era sămânța sau harul locului, dar pepeni de mărimea celor pe care i-am avut acolo n-am mai văzut. Popușoii creșteau până dincolo de creștetul călărețului iar inul semănat mi-a deschis multe porți. Mulți ar fi dorit să poată croi din pânza aceea îmbrăcăminte. Aveam și o micuță grădină de zarzavat care nu mai prididea să ne bucure. Dar poate că experiența agricolă cea mai frumoasă a fost
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
călătorii, dus-întors, în vacanțe, la Crăciun, la Paști și vara. În afară de casă, care rămânea încuiată trei sferturi din an, "unchiul George" mai avea în Lisa și ceva pământ arabil, plus o livadă cu meri tineri, în "Luncă". Pământurile trebuiau arate, semănate, grâul trebuia secerat, cartofii trebuiau prășiți, culeși, duși în pivniță, iarba trebuia cosită de două ori, o dată pentru fân, apoi, toamna, pentru otavă, fructele trebuiau adunate, transportate în pătul. Mai existau zaplazurile care putrezeau și trebuiau reparate, merii trebuiau spoiți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu vă permit să...” “Nici eu nu v-am permis, dar ați spus că n-aveți nevoie de îngăduința mea” “Asta-i culmea, domnule! Ajungem acum să ne tragem de brăcinari, nu alta!” “Stima...” Lasă vorba, mucosule! Că numai de semănat zâzanie și de reclamații ești bun. La altceva nu te-ndeamnă dracu’ la scris anonime, ești meșter mare!” “Vă dați seama de gravitatea afirmației pe care ați făcut-o?” “Că doar nu mi-am pierdut mințile!” Atunci înseamnă că pot
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mană cerească, tot timpul ăla cât am fost mici. M-a ferit de multe rele. Oh, avea și ea micile ei toane. Ca toată lumea, nu? Dar nu voia decât să fie iubită. —Ca toată lumea, nu? repetă Karin. Voi două chiar semănați mult. Și ea se cam culca cu cine se nimerea. Ea se răsuci agresiv spre el. El sări îndărăt, în bătaie de joc. Hei, stai cuminte. Te-am încercat doar. Frate, ești chiar mai ușor de stârnit decât ea. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să aș-tepte până la timpul treieratului pentru a separa, fără nici o daună, grâul de zâzanie (cfr. Mt 13,37-42). Răbdare puternică, în plus, trebuie să aibă semănătorul atunci când i se fură rodul muncii sale, pentru că „vine imediat satana și ia cuvântul semănat” (Mc 4,15). A reîncepe când s-a muncit mult pentru răspândirea Cuvântului, a țese de la capăt pânza pe care păcatul, superficialitatea, violența o distrug, re-prezintă o mare încercare pentru oamenii Cuvântului, care poate fi depășită numai prin curajul unei
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
țese de la capăt pânza pe care păcatul, superficialitatea, violența o distrug, re-prezintă o mare încercare pentru oamenii Cuvântului, care poate fi depășită numai prin curajul unei răbdări la fel de mari. Răbdare plină de încredere îi trebuie semănătorului, în sfârșit, atunci când Cuvântul semănat cade „într-un pământ pietros” sau „între spini” și aduce un rod parțial, lent, plăpând și nesigur (cfr. Mc 4,16-19). Semănătorul Cuvântului, în aceste împrejurări, trebuie să se mulțumească cu puținul rod chiar da-că a semănat mult. Semănătorul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
niciodată îndeajuns convingerea că acest Cuvânt rămâne sfânt în ciuda păcatului aceluia care îl pronunță; se întâmplă asemenea luminii care nu se murdărește atunci când luminează locuri și obiecte respingătoare. Evident că sămânța Cuvântului nu devine sterilă, chiar dacă terenul pe care este semănată este necultivat sau nu este potrivit s-o primească. Cuvântul este, în el însuși, demn în mod infinit: „Nimic nu-l poate infirma. Primit sau respins, nici nu câștigă și nici nu-și pierde valoarea, care rămâne imutabilă nemișcată în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mama m-a luat Și în casă m-a băgat; M-a lăut, m-a pieptănat, Mândră cămeșe mi-a dat. Eu hârlețul mi-am luat Și-n grădină am intrat; Multe straturi mi-am săpat Mândre flori mi-am sămănat, Și tare le-am blăstămat: - Creșteți flori și înfloriți, Că mie nu-mi trebuiți! Creșteți flori cât gardurile, Să vă bată vânturile, Ca pre mine gîndurile! 125 Cîtu-i țara și lumea Nu-i nevastă ca ș-a mea, Că cânepa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
asculta liniștit dojana tatei, dar făcea tot după cum îl îndemna firea lui hrăpăreață. Cam prin anii 1936, pe când încă mai eram elev normalist și tata muncea de zor semănând în pământ străin luat în dijmă (50% din recoltă). Tata avea semănate câteva hectare cu grâu, care rodise spornic. Locul se afla la punctul denumit „în fermă”, probabil cândva fusese o fermă a cuiva, înainte de împroprietărirea de după Primul Război Mondial. Era sfârșitul lui iulie și secerișul se apropia de sfârșit. De mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Nu am Întâlnit niciodată pe cineva atât de profund și... de... de empatic, chiar dacă, În același timp, atât de sever și de bătăios. Cu excepția unei singure persoane! Îmi amintești de cel mai neobișnuit prieten al meu: Baron Baghdassarian. Voi doi semănați atât de mult, În atât de multe privințe, Încât ați putea fi foarte bine suflete pereche. — A, da? a Întrebat Asya, intrigată de numele ăla. Ce e? Spune-mi de ce râzi. — Îmi pare rău, nu m-am putut abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îi Împingeam leagănul când Îl auzeam plângând... când lumea era cu susul În jos, iar timpul era o roată care se Învârtea iarăși și iarăși, astfel Încât viitorul era mai bătrân decât trecutul, iar trecutul era la fel de tânăr precum câmpurile abia semănate... A fost odată ca niciodată. Creaturile Domnului erau nenumărate precum boabele de grâu, iar a vorbi prea mult era un păcat, pentru că puteai să spui lucruri pe care n-ar fi trebuit să ți le amintești și puteai să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care putea oricând să-i aranjeze -, ci pur și simplu pentru că era prea inteligent ca să devină Într-adevăr cineva și prea stupid pentru a se preface că nu este. Cel mult - dacă ar fi reușit să evite uneltirile și capcanele semănate În calea lui - ar fi rămas ceea ce era și acum - umbra altuia, paratrăsnetul lui, consilierul lui. Iar Maja Își dorea acum să fie ignorată de fotografi și să nu mai apară În ziare alături de el. Chiar dacă indiferența aceasta și dezamăgirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Respectară disciplinat ordinul. Cei cincizeci de soldați înaintară în formațiune de luptă, strecurându-se printre arbuști și porumbiște, sărind de pe o piatră pe alta, căutând adăpost în primele case. Mergea în frunte, ca de obicei, și când se termină terenul semănat care îl apăra, o porni înspre un șanț lat care se deschidea la vreo patruzeci de metri distanță. Alergă ca un nebun urmat de sergent și de un soldat, gata să sară și să cadă rostogolindu-se în șanțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dulci, străluceau în soare și pomii din curțile umbroase erau tunși cu îngrijire. Pe aleile acoperite cu pietriș, alergau dini mari, cenușii, călcând pe picioarele lor lungi, ca ale berzelor. De la scările de ciment se deschideau peluze de iarbă crudă, semănată, și, sub tufișuri de oleandri, se ascundeau bănci verzi sau chioșcuri deschise. Ferestrele aveau perdele bogate, străvezii, cu șireturi și ciucuri în margini, căzând în falduri pe pervaze. Tarapanaua Filantropiei rămânea la mijloc, într-un câmp, despărțind cele două laturi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stilul „sublim În cele din afară” (sublimul, altfel zis, natural), poetul dă o listă de teme (subiecte) din geografia fizică și din istorie capabile să provoace imaginația lirică În direcția sublimului: „O Întindere nemărginită, precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se ridică”, „eu parcă-mi aud scrisul pe sus cu vîntu-n zbor”. În fine, zburătorul apare În timpul unei insomnii grele și al unei „nemișcări pline” a universului: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul său cel negru, de stele semănat, Destins cuprinde lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat...”. Starea onirică facilitează pătrunderea mitului erotic, iar mitul erotic ia, la Heliade și la un lung șir de poeți, forma unei himere care, furișată sub chipul unui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
agricole și pedagogice, în seminare și chiar în școalele sătești. Pentru cetitorii cari ar voi să cunoască în detaliu materiile tratate reproducem tabla materiilor. Partea, I-a. Prăsirea pomilor. Capitul I. Prăsirea pomilor din sămînță: Noțiuni generale - Sămânța - Școala de sămănat - Școala provizorie - Pregătirea pomișorilor. Capitul II. Pregătirea pomilor din saduri, butași și pui sau vlăstari: Saduri[le] - Butașii - Pui sau vlăstări. Capitul III. Școala de altoit: Pozițiunea - Pământul - Îngrădirea - Rigolarea - Împărțirea - Distanța altoilor - Transplîntarea. Capitul IV. Altoirea: Noțiuni generale - Surceii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bronzului, țesutul cânepii și al inului câștigă în importanță. De pildă, referindu-se la traci, Herodot afirmă: „în țara lor crește cânepa, care seamănă nespus cu inul, numai că este mai groasă și mai înaltă. Crește și de la sine și semănată”. Se observă că numele celor două plante, cât și termenii referitori la prelucrarea acestora, sunt fie de origine latină (cânepă = lat. cannabis, in = lat. linum, pieptene, fus, furcă, ghem, iță, spată, (a) rășchia, (a) țese, (a) urzi), fie de origine
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
considerate păsări aducătoare de noroc, se „dezleagă” limba tuturor păsărilor călătoare, mai ales a cucului, care trebuie auzit când ai bani în buzunar ca să ai noroc tot anul, se afumă pomii cu tămâie, iar dacă soarele se arată dimineața, porumbul semănat întâi va fi frumos. Duminica Floriilor ce precede Paștele, este începutul săptămânii mari și ne amintește de intrarea Mântuitorului în Ierusalim, este ziua ce desparte anii trecerii pământești ai Domnului de ultima săptămână de viață. Salcia (iova) este sfințită la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]