1,145 matches
-
în anotimpul ploios își făcea somnul într-o colibă de stuf, papură și nuiele, ce probabil fusese clădită cu cele patru membre egale ale sale. Era o mare amatoare a poziției bipede, membrele inferioare și le purta aproape drepte, capul semeț, ușor dat pe spate, doar mâinile foarte lungi se bălăbăneau haotic într-o poziție nefirească. Era foarte ușor de recunoscut între alte specimene de același gen cu ea, având o statură aproape umană. Trăsăturile ei antropomorfe aduceau întrucâtva cu liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dau seama, au devenit amintirile mele. N-am să le uit niciodată pe prietenele mamei, pe "mamele" și "tații" mei de circumstanță! Mă opresc dintr-o dată. Respir greu, sunt lac de transpirație și nu de la soarele ce s-a ivit semeț ca un cocoș de munte pe balustrada de sus a terasei. Trebuie să mă opresc, îmi spun, amintindu-mi de sfatul omului cu banderolă din vis. Îmi trag sufletul. Așez caietul în sertar în camera mea și a mamei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
solzi și cozile de aur ce se îmbrățișau și se rostogoleau în mare. În pas legănat, dar parcă prea susținut pentru picioarele sale tăfăloage, "taurul", sau deținătorul haremului cu leoaice de mare, baleiază teritoriul de la intrarea în plajă, cu capul semeț, dat pe spate, în răgete îngrozitoare de împerechere și supremație. Ceva mai departe, pe stânci..., iguanele portocalii! Ele stau încălecate în soare. Aerul și lumina irizează nervos în jurul lor, exasperate de atâta nemișcare. Ca niște uriașe baterii organice, iguanele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ele își purtau chiar și prin aer, ca pe un stindard, gușa uriașă, roșie și gonflată ca un balon, semnul bărbăției și al împerecherii. Aidoma prostituatelor, bărbătușii fregați își scot lampioanele roșii la strada pavată cu lavă și-și îndreaptă semeț gâturile către cer, ca într-un fel de erecție, întocmai parcă pentru a face cât mai mult loc balonului roșu să crească sub efectul luminii și al căldurii. Cu ele vor ademeni la estru femelele cu piepturile albe și suave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a bălții. Ochenoaia a sărit cât ai zice pește, pe mal, a spălat cu iuțeală și durere rana urâtă, a acoperit-o cu două frunze și a „legat-o” cu basmaua discret colorată a Zâniței și apoi, Îndreptându și privirea semeață asupra celor două fete mai mici -două făpturi Înspăimântate la culme, ce nu și puteau opri tremurul maxilarelor inferioare și nici șirul bolboroselelor, doar de ele Înțelese sub formă de rugăciune și descântec afișând un calm bine disimulat, așa cum stă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
specialist cardiolog. El m-a salvat. Nu vă mai spun Centiron, mormăie Dinu. Și cu cometa cum rămîne, dom' colonel? Dă-o în p... mă-sii de cometă! Banditul de pădure Raze orizontale aurii mîngîiau copacii pădurii Bîrnova. Vîrfurile mai semețe deja se bucurau de vederea soarelui care spărsese orizontul și binecuvînta pămîntul (pentru a cîta oară?) acesta mic și necăjit. Răcoarea dimineții crea iluzia că aerul este și mai curat decît este. Din sat, un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ați fi văzut că a mai scris și alte poezii decât "Împărat și proletar"!... Și nici nu puteți să ne învinuiți că l-am ascultat recitând din Eminescu pe un foarte bun poet contemporan! i se alătură fetei, cu glas semeț și cu un surâs blajin pe figură, un student înalt, blond și frumos, care până atunci nu-și făcuse remarcată prezența decât prin exclamații și prin hohote zgomotoase de râs, împreună cu prietena lui, o studentă brunetă și subțirică, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nici o ezitare, pe Teo..., pe Teodora. Nu mai este la fel de tânără ca cea din fotografie, umerii îi sunt aduși, fața luminată de soare pare făcută dintr-un pergament brăzdat de o rețea de cute adânci, dar ținuta îi este la fel de semeață precum era în vremurile în căutarea cărora pornise Dora la drum. Întoarce-ți te rog chipul spre soare ca să îl văd mai bine ! Vederea mi-a cam scăzut... Dacă simțămintele care se numesc emoții n-ar fi imateriale, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și mai ales a lui Gery și tovarășa nedespărțită, prietena lui Vasili. Numai îmbrăcămintea cenușie și sărăcăcioasă putea aminti că era copilul unei deținute, ea însăși în detenție. Dar ea sfida cu forța tinereții chiar și acest handicap, era mândră, semeață, temerară. Apariția insolită a tinereții și frumuseții în toată splendoarea ei în lumea în care degradarea, înjosirea, chinuirea omului erau la ordinea zilei păru să îi fi blocat pe cei doi ofițeri. Tânărul ofițer și-a căutat cu grijă cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din cauza asta. O persoană în plus la această întâlnire și încă nu una oarecare, ci medicul spitalului, ar da de gândit superiorilor noștri care au urechi peste tot." În ziua aceea au ridicat-o pe Minodora. A plecat veselă, încrezătoare, semeață. Am alergat după mașină făcând semne disperate la care ea mi-a răspuns cu un zâmbet larg și cu un gest de tandrețe și încurajare. Avea încă încredere în oameni. Nu știa, era prea tânără ca să știe, că printre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
găsească perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că am fost făcut ca să slujesc lumii prin scris!”, își spunea acesta în gând, de foarte multe ori, încrezător. Se și vedea, astfel, pe cel mai semeț pisc al acestei arte, fiind cel mai de seamă reprezentant al ei, iar mizeria în care trăia astăzi nu-i dărâma deloc speranța pentru izbânda ce sigur va veni mâine. Sărăcia nu-i putea strica, cu niciun chip, frumusețea viitorului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doar o iluzie ieftină, un dar gratuit, pe care omul și l-a făcut singur cadou! Să te încrezi în astfel de aparențe sărmane este ca și cum ai fraterniza cu dușmanul: te înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Dumnezeul meu, spuse Între dinți, că mi-e sete. Și fără alte comentarii mi-o luă Înainte pe scări În jos, apoi pe strada Toledo până la taverna Turcului. Pentru că nu avea pe el capa, mergea pe partea Însorită, cu capul semeț sub pălăria cu pană roșie, cam roasă la panglică, atingându-și largile boruri cu mâna ca să salute vreun cunoscut sau scoțându-și-o când se Încrucișa cu doamne mai de vază. L-am urmat, neatent, uitându-mă la plozii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îi Întoarse zâmbetul, pe când Dómine Pérez, lăsându-se păgubaș, se concentră asupra tămâiosului său Îndoit cu multă apă. Dar acum poetul se dezlănțuise, recitând un sonet pe care Îl relua din când În când: Privit-am zidurile țării mele, cândva semețe, acum năruite... Apăru Caridad Lebrijana adunând stacanele goale de pe mese și cerându-le tuturor să fie mai calmi, Înainte de a se Îndepărta cu o mișcare din șolduri care atrase toate privirile, În afară de cea a lui Dómine Pérez, cu nasul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de nenumărate ori în zilele următoare, apăsat de conștiința propriei vinovății. Ar fi vrut să-și toarne cenușă în cap și să ceară cu sinceră căință iertare, însă îi venea greu s-o facă în mod efectiv. Era o fire semeață, era excesiv de orgolios câteodată, o știa prea bine, și nu o dată avusese de plătit oalele sparte pentru felul acesta al său de a fi. Nu în profesia de jurnalist, unde chiar era nevoie de așa ceva, ci în viața personală, acolo
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și a dus blana la tăbăcar. Apoi a tocmit un cojocar să-i coasă din ea cușmă pentru iarnă. Îi venea bine Vânătorului de lupi albi căciula. O purta nițel într-o parte: asta îl făcea să pară și mai semeț. Căciula era semnul primejdiei și stăpânul ei avea grijă să nu o lepede, parcă i se lipise de cap. Când saluta, o atingea ușor cu mâna. Vânătorul de lupi albi trecea pe Strada Mare drept, purtându-și pe creștet trofeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a volumelor și unghiurilor, cu austeritatea cu iz de seminar sau chiar de preventoriu a atmosferei locale, nu poți să nu te bucuri și de recitaluri de orgă, de vioară, dar și de ansambluri camerale, mărturisite de protagoniști cu o semeață notorietate. Altfel spus, ctitori ca Stanislav Thurzo, Stanislav Pavlovsky, Ignac Josef Cyrani sau Antonin Arche, care au construit și reconstruit clădirile respective, vor atrage nestingheriți interpreți de talia cehilor Katerine Chrobokova și Milan Pal'a, germanului Ruth Forsbach, francezului Vincent
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
aristocratică și, nu în ultimul rînd, regală. Pentru mulți dintre liberalii stîngiști ai prezentului, somptuozitatea ritualurilor din această zonă (a se vedea numai ritualul schimbării gărzii, desfășurat, cu precizie metronomică, în fiecare zi, la 11.30 a.m., cînd tunicile roșii - semețe și aparent intangibile - intră, pedestru și călare, în sunet de fanfară militară, pe poarta din stînga a palatului, pentru a-și înlocui colegii din ajun) are ceva vetust, constituind un anacronism deplasat. Pentru vizitatorul din țară balcanică, realitatea devine însă
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
și i s-a făcut și foame. După ce mănâncă, adoarme. Viteaz, însă păgubos. Turcii, alarmați, tabără pe el, adormit cum e. Este legat fedeleș și dus înaintea sultanului Mahomet. Furios, sultanul poruncește să fie omorât în chinuri groaznice. Dar, prinsul, semeț, îl sfidează. - Sunt român, strigă, și Argineanu mă cheamă, Om de credință și fără teamă. Un pic de noroc nu i-ar strica... El cere să i se dea o ultimă șansă. Să i se restituie armele, și o să lupte
Un Hercule valah by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7431_a_8756]
-
multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cît e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește. Și trăiesc în durere ca-n elementul meu!" (id.); "Stejarul de pe munte ce trăsnetu-l izbește Stă încă în picioare, semeț și neclintit; Dar inima-i e arsă, și oricît mai trăiește De nici o primăvară nu poate fi-nverzit". (Un ceas e de cînd anul trecu). Temele romantice de prim ordin (iubirea, trecutul, peisajul) ajung doar pretext pentru filozofare; în aceste
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Nu ai fi gândit că tema ,spatele omului" poate avea atâtea să-ți dezvăluie. Tot așa ne minunăm, trecând cu rutină pentru a mia oară printr-un loc, când descoperim că, de fapt, traversăm o cale regală: oameni fabuloși, arbori semeți, cer înalt și, la tot pasul, o minune. George Banu are darul de a culege fapte aparent discrete, pentru a le ridica apoi în rang, relevându-le adevărata lor dimensiune. Pe parcursul cărții tema își găsește declinări ce par nesfârșite. Una
Pictură și teatru by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/7832_a_9157]
-
autorului. În loc de una, sunt două; și le citez pentru că îmi par relevante pentru formula poeziei și a omului care o scrie. "Lui Daniel - își începe Nicolae Coande prima dedicație, amicală -, aceste flash-back-uri dintr-o Craiovă pe ruinurile căreia stau personaje semețe. Cu prietenie, Nicolae". "Domnului Daniel Cristea-Enache - citii pe pagina următoare -, câteva din ingredientele cu care poezia concurează distileria asta numită viață. Cu prietenie, Nicolae Coande" Urbanitatea omului este dublată de o pedanterie auctorială foarte aproape de prețiozitate. Registrul comunicării uzuale e
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
pe nume. Manierele supraviețuiesc (o vreme...), convenția nu, tratată cu apa tare a liminarei sincerități. Cît despre punctualitate, Proștii lui Rebreanu e ceea ce modernitatea pare să aibă de zis. Franchețea ei, cu superiorități abia schițate înainte, se arată tot acolo: "semeț în sufletul său rânced că poate certa și el pe cineva care-i mai slab decât dânsul..."
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
Constantin Țoiu Așezată într-un colț, în odaia miresei, cu stergare, blide agățate pe pereți, privesc jocul din Oas pe care îl văd prima dată. Cel mai semeț și mai răscolitor, joc... Capetele se clatină hâțânate din șolduri, în contratimp, ce dau trupului aerul unei păpuși automate, ca în hieratismul culturilor vechi, al cărei resort, încordându-l, mișcarea continuă cu o mecanică fascinantă, marcată de țîpuritura înaltă... La
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
dinții fanteziei. În timp ce stă răbunit în poziția voinicului, binecunoscuta rână națională, precum și cu nelipsitul fir de iarbă în colțul gurii, el tresaltă și alină numaidecât toate suferințele mapamondului. După care, dacă mai e timp, efectuează un prunc florar, apoi ridică, semeț, o mânăstire. Urmând a se avânta iarăși, firește, cu aceeași nesmintită osârdie, spre o nouă încleștare. Întotdeauna cea mare. Suprema. Des amintita în epopei perversuri rostite. În schimb, la vremuri de restriște, românul nu are ce face. Și atunci, dă
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]