275 matches
-
de straniu care nu te lasă să poposești, În consecință să degradezi, prea mult, dar te face să revii. Ca și pentru miticul Anteu, contactul cu primordialul dă puteri noi. “Radiosfera”, 1 iulie 1996, ora 11,21 88. Muntele, o semeție primordială După scurta escală, adaptativă, de pe stâncăriile de lângă malul stâng al Prutului, să ne uităm spre apus. Iar dacă n’am fost prea mulți, nici o pagubă. Acele stâncării sunt unice și nici n’arată prea bine Împănate cu oameni și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Chiar dacă natura tinde spre entropizare, o face cu altă viteză, cu mult mai mică. La scara vieții noastre, această viteză e sinonimă cu staționarea. Deci măcar să conservăm ceea ce am găsit. “Radiosfera”, 8 iulie 1996, ora 9,53 89. Muntele, o semeție periclitată Chiar dacă prietenii cu care am urcat la munte s’au grăbit să coboare, eu am mai adăstat oleacă. O mărturisire: deși ca om de șes, deci dintr’un mediu relativ entropic, ar trebui să-mi fie indiferentă negentropia mării
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dauna mediului exterior. Și preferă și construcțiile, negentropice și ele prin informația imprimată În ele de om. Deci, determinantă nu e altitudinea, ci doar suportul negentropic ce le aduce aminte lichenilor de epoca primordială În care s’au născut. Dar semeția negentropică a muntelui e subminată de entropia din jur. Acest dinte Îl roade mereu și asta poate n’ar fi mare lucru, ca efect al naturii și cu rostul ei, dacă n’ar fi amplificată de om, prin activitatea sa
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
loc, dar rămân alți munți de mutat... Ce-a uitat acela să spună e că acest proces e Însoțit de o creștere a entropiei mediului. Căci ca fosfogips, steril, zgură, moloz ori cenușă, acești munți artificiali nu mai au nici semeția, nici soliditatea și nici naturalul celor rași de pe fața pământului. Natura Îi va integra desigur, cu un mare preț totuși, dar anularea entropizării nu va putea fi niciodată deplină. Iar folosul nostru e destul de modest: mutarea din loc a munților
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
înșir aici, puțin cam în grabă, deoarece uităm că procesele acestea de edificare și „conștientizare” a nației și spiritului ei s-au întâmplat târziu, extrem de târziu față nu numai de culturile mândre occidentale - care și până azi își poartă cu semeție „coroana Renașterii”, cărora nouă, împărțiți și sufocați de imperii, ne lipsește! - și o dată cu dificila și greoaia întregire teritorială. O cultură și o identitate târziu descoperite și afirmate, dar cu atât mai vitale, mai necesare! Cum cred unii că românii și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și cuprinzătoare, cum e vrednic de laudă stejarul, când e înalt și falnic, cum e vrednic de laudă și de cinstire soarele, când ajută ierburile și holdele, și pomii din grădini, și copacii nenumărați ai pădurilor să se înalțe cu semeție în lumina în veci nepieritoare a vieții.“ (Partidul Comunist Român. Omagiu 65, București, Cartea Românească, 1986) LĂZĂRESCU Traian „Annosque multos Praeses amabilis Ceaușescu vivat, qui sapiens regit Gentis Valachae clara fata Prosperitate hodie fruetis!“ („Urare“, Săptămîna, 7 ianuarie 1977) LERESCU
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aproape ghidușă, are mersul hotărât (mi-o imaginez câteodată făcând, poate, câteva mișcări de balet, amintindu-i de mama), poartă mereu bijuterii mari, pe mâna stângă îi poți vedea un inel cu piatră mare. Părul alb și-l poartă cu semeție, cu o cochetărie adolescentină, mândră parcă. Se bucură de fiecare anotimp, zice că se îndrăgostește în fiecare an, mereu simțind că lucrurile par altfel, mai frumoase, mai colorate. Își aduce aminte de vacanțele de la 2 mai și de lungile nopți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de greu să se despartă. Luana a fugit pe scări și la adăpostul camerei mici a izbucnit în plâns, apoi în râs, făcând eforturi să-și găsească tihna și împăcarea pentru a iubi. * * * Rebeca Schtac intră în birou cu o semeție pe care Luana depășise stadiul de-a o mai lua drept inspirată. Ochii fardați o priviră cu mirare. Ce cauți tu aici? Doamna Noia răspunse cu politețea pe care i-o cerea funcția și locul. Sunt asistenta domnului director general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fulgerarea aceea era simbolica strălucire a cunoașterii sale, a celor ce aflase în timp ce pândea moartea care destramă meticulos tot ce a fost țesut de către Cel Nevăzut. Știința lui o aveau doar puțini inițiați, ceea ce îi îndreptățea, fie și în parte, semeția. Faptul de a constata cât de puțin timp îi trebuia lui Abbatôn să șteargă ceea ce făcuse omul să se reverse din mâna lui Dumnezeu sporea și mai mult uimirea custozilor de morți în fața Puterii. Dar până și aici Cel Potrivnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eu nu făceam altceva decât să-i supraveghez cât se poate de discret. Într-o seară însă chiar Rodoald m-a silit să zăbovesc acolo până mai târziu: cerea pedepsirea unui longobard din pătura de jos care îl înfruntase cu semeție, pălmuindu-l pe motiv că-i sedusese fata. Respectând dorința lui Rotari, care se săturase deja de ciocnirile cu fiul său, care-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot pe amândoi basma curată apelând la un chițibuș. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se afla la câțiva pași mai în spate, unul dintre cei pe care-i pusesem pe fugă din azil: Stefano, omul învățat de Garibaldo în meșteșugul îngrijirii bolilor. - Cine ești tu? l-am întrebat pe tânăr. Mi-a răspuns cu semeție: - Sunt Liutprando, fiul cel mare al prietenului tău Ariald și stăpânitor peste aceste pământuri. Pentru o clipă ce-i drept, am simțit nevoia să trec pe la curte, să mă reculeg la mormântul Vibanei, al lui Gund și al celorlalți prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plutesc Triumfator în ceru-nsîngerat, si chipul Omenesc nu mai există". Fiind numai urechi, aștrii-auziră, și prima rază-a dimineții porni napoi: El către Tatăl său strigă "pleacă! pleacă!" fu însă Prins deodată, Si in oțel împlătoșat, si Calul sau cu semeție necheza; el bătălia o simți 405 În depărtări. Și năpustindu-se-ndărăt, roșu de mînie, Tatăl cel Puternic Își apucắ strălucitoarea cată de cioban, cu nestemate și cu aur smăltuita; o învîrți în jurul Capului, cu ascuțime răsunînd în cer; Soarele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îndoliază această muză voalată: "Tristes, tristes, tristes, tristes Sont les roses aujourd'hui, Et moi triste entre les triste À cause de lui". Dar soarele Italiei încălzește și înveselește frunzișul sumbru al acestui Campo Santo: în mijloc se înalță deodată semeția nobilă a Columnei lui Traian, a cărei umbră desfășoară splendorile Imperiului și ale Evului Mediu florentin, aici: "Ô César ambigu ceint de fauves couronnes" și aici: "Florence avec un lys tout rouge au bout des doigts!". Tot în Italia se
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
părinților și tot neamului lui, s-au pristăvit lăsând jale mare foarte jupânesei sale, părinților lui și tot rodului și neamului lui; fiind de vârstă de ani 22 și căsătorit numai de un an și jumătate, nelăsând în urmă nici semeție”. Inscripția de pe piatra mormântului (aflat„în tinda” catedralei mitropolitane din Târgoviște) îl plângea pe cel mort în floarea vârstei și, deopotrivă, matrimonial frânt „Suptu această piatră zace jupan Scarlat vel păharnic, ginerile prealuminatului Io[an] Costandin Băsarabŭ Voevod și fecioru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mumă; muri; nașa; nașă; noi; nu; nună; oameni; oameni mulți; obiect; omagiu; ornament; Paște; păpădie; păr; pereche; petală; plăcere; podoabă; primăvară; prințesă; puritate; pururi; recunoștință; regină; regiune; religios; respect; responsabilitate; ritual; rudenie; Rusalii; salbă; salcie; sat cu oameni; scărpinare; scufiță; semeție; sînziana; special; spirite; sprijin; străluci; strună; succes; suflet; tineri; tîrziu; totdeauna; tradiție; unește; uniune; vecie; verighete; viață; pe viață; vitejie; ziuă (1); 761/219/59/160/0 curat: murdar (131); alb (61); frumos (37); îngrijit (34); pur (32); casă (30
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lui Tudor Vianu și Adrian Marino în relansarea valorică a autorului Nopților, Vladimir Streinu își pune o întrebare fundamentală: Unde se află centrul, adică nucleul radiant al poeziei lui Macedonski?" Răspunsul este edificator: " Un romantism de tip byronian, care naște semeția și satanismul, un altul lamartinian înălțându-se ca aburii dimineții din peisaj, unul apropiat de al lui Hugo, grandilocvent și filozofant, iar altul mai reținut, pictural îndeosebi și exotic în felul lui Gautier, în sfârșit, un romantism aproape sintetic e
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
tradiționale. A devenit straiul nostru o marcă a cerșetoriei? Cît vor mai răbda acești oameni? Sau cine le poate oferi o speranță? De pildă, biserica mă tem că nu o face îndeajuns. Pare suficientă sieși, zidește lăcașuri, unele de o semeție sfidătoare, are buget mare, scutiri de taxe, unii slujitori ai săi se dedau parcă prea mult la cele lumești, sunt foarte obedienți față de politicieni, dar din nou au fost uitați oamenii, cei simpli și umili. Or tocmai aceștia ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
literatură decît de științele propriu-zise -, acesta era laitmotivul profesorului nostru. Numai că pentru niște tineri cărora fanatismul vîrstei le insufla dorința ca filozofia să fie știința științelor și disciplina formidabilei cunoașteri absolute, verdictul acesta ne suna ca un afront adus semeției imaculate a conceptelor. Tocmai de aceea îl priveam cu reticență și în sinea noastră îl judecam nemilos, spunîndu-ne că cine degradează filozofia la nivelul unei scălîmbăieli artistice o face din neputința de a se ridica la treapta filozofiei conceptuale. Acum
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
dus la stupărie. Biserica, cu hramul Mântuirea Maicii Domnului, nu corespunde clișeului bine întipărit în imaginea oricui aude de o biserică de lemn, sinonimă, fără doar și poate, cu tipul de biserică maramureșeană, cu turlele împungând cerul. Nu are aceeași semeție. E mai pe măsura bănățeanului, mai domoală. Din păcate, din acoperișul de șindrilă nu a mai rămas nimic. Totul e acoperit cu tablă dată cu feruginol. Nici pereții nu mai sunt din lemn. Sunt dezamăgit nu de biserică, ci de
Agenda2004-35-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282804_a_284133]
-
esența umană îl face cu eternitatea însăși. În compensație, imaginea omului de afaceri este plasată exact la polul opus. Robust pînă la revărsare, trădînd la fiecare mișcare o grijă duioasă pentru propriu-i metabolism, el își poartă capul cu acea semeție care invoca mai mult funcții ornamentale decît rosturi active. Învelit în stofe scumpe, subliniindu-și gîtul prin constricția unor impecabile cravate semnate de către creatori de modă celebri, omul cu bani pare a evalua lumea, rumegînd cîte un interminabil trabuc, doar
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
concede din milă: „A căzut noaptea. Casa-i liniștită/ În margine de codru-ntunecat./ M-a-nfricoșat că n-am stat neclintită/ Cînd la picioare mi-ai alunecat”. Dar nu pentru multă vreme, căci imediat își ia seama la propria semeție și-l exilează pe amărîtul care-a înduioșato: „Doar de subt negre gene m-ai pîndit,/ Cînd mă-ncălzeam alene și trudită. Dar niciodată nu m-aș fi gîndit,/ Nici c-aș iubi și nici c-aș fi iubită.// Vezi
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
des Pyramides și până acasă - purificat. < 2 iulie 1970 > Nimic mai bun decât să fii tu însuți. - când singura ta salvare ești tu - atunci aceasta este într-adevăr forța ta imensă (când este unică - prin dezamăgire și disperare - ea devine semeție de neînvins). Peste toate valorile, simt Voința - deasupra ei Morala. Morala nu poate fi explicată decât printr-o forță care este deasupra, și de esența religioasă. O, farisei, farisei - duplicitate joasă și susă, rafinată și grosolană, - torent de vorbe, de
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
rău că în conciliabulele noastre sub semnul comprehensiunii și unității de vederi n-am exprimat mai deschis și aceste rețineri. În societatea modernă din ce in ce mai permeabila la proliferarea semnificațiilor, nimbul romantic de poeta vates ("Sînt suflet din sufletul neamului meu..."), cu semeția de a juca un rol exclusiv exponențial - a mai scăzut din pregnanta. Mă aventurez pe un teren minat, unde superstițiile persistă încăpăținate. Nici nu vreau să tăgăduiesc, ferească sfîntul, prin aceste nuanțări de ordin secundar, liantul cu peisajul originar, cu
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
podoaba coarnelor, alege prin proprie voință să treacă în regnul delfinilor, urmarea fiind că Vasile Dem înota în apele inconștientului cu gesturi de cerb: temele pe care le atingea erau de delfin, dar stilul în care o făcea era de semeție cerbească. De aceea, deși rupt de filosofie, îi păstrase intacte tabieturile, pe care le folosea ca metodă de expunere a psihanalizei, drept care prelegerile de care am avut parte doi ani nu erau de psihanaliză, ci de credință psihanalitică înfățișată după
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
mai tîrziu în volum (1980), sunt un exemplu de diversitate fără unitate. Chiar autorul, vrînd să le acopere lacuna de coerență, le postulează în prefață un fir conducător pe care îl numește „fenomenologia cu multiple fațete ale gnozei“. Expresia, dincolo de semeția tehnică, e de o inexpresivitate voită, căci nu spune altceva decît că, în paginile tomului, găsim felurite elemente mitice pe care le putem include în categoria gnozelor. Dar o idee care, ghidînd interpretarea, să strîngă la un loc stufoșenia materialului
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]