273 matches
-
mele sărăcăcioase dovedesc greutățile muncii de propovăduire din Japonia pe care înaltele fețe bisericești de la Roma nu le-au cunoscut niciodată. Stăpânit de aceste gânduri am îngenuncheat în fața cardinalului, i-am sărutat supus inelul, dar mi-am ridicat capul cu semeție. — Ridică-te, fiule! Cardinalul Borghese se prefăcu a nu fi băgat de seamă purtarea mea. După ce m-am ridicat, m-a privit țintă și mi-a zis încet de parcă ar fi vorbit pentru sine: — Sfântul Scaun se străduiește întotdeauna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o dată lumină peste lumea pământească. Dacă stau să mă gândesc acum, mi se pare că Domnul mi-a dat toate aceste încercări ca să mă facă să privesc drept în față adevărul lumii pământești. Mi se pare chiar că trufia, mândria, semeția și dorința mea de cucerire au trăit în mine pentru a mă face să văd adevărata față a lumii, risipind pe nesimțite poleiala care o înfrumuseța. Pentru ca în curând moartea mea să pătrundă Japonia, așa cum moartea Domnului a pătruns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așa și pe pământul fără drumuri al Japoniei. Iertați-mă, rogu-vă, pentru că nu mi-am îndeplinit îndeajuns de bine menirea de preot dată de Dumnezeu. Uitați, rogu-vă, și că v-am rănit de atâtea ori cu trufia și semeția mea. Fie ca să aduceți roade bogate lucrând ogorul de grâu al Domnului și fie ca Domnul să ne adune pe toți sub slava Sa cerească!” Scriindu-și testamentul, Velasco se gândea în sinea lui că rănise o mulțime de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aduceți roade bogate lucrând ogorul de grâu al Domnului și fie ca Domnul să ne adune pe toți sub slava Sa cerească!” Scriindu-și testamentul, Velasco se gândea în sinea lui că rănise o mulțime de oameni cu trufia și semeția lui și că era nevoit să îndure suferința de a doua zi drept răscumpărare. Când îi înmână temnicerului testamentul, înserarea și frigul învăluiseră încet-încet temnița ca de obicei. La gândul că mâine pe vremea aceasta ei nu vor mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Carvalho să-i asculte spovedania. Apoi îngenunche în fața trupului aceluia care răspândea o duhoare de nesuportat. Știa că Luis Sasada îl putea auzi clar, dar nu se mai sinchisea de acest lucru. — Am înșelat și am rănit mulți oameni cu semeția și trufia mea. Am încercat să-mi împlinesc trufia folosindu-mă de numele Domnului. — Am socotit voia mea drept voia Domnului. — Am avut și clipe când L-am urât pe Dumnezeu. Pentru că voia Domnului nu era după voia mea. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tulburi și line, el înaintează leneș ca un adevărat râu de șes. Abia mai jos de Alba Iulia intră iarăși într un ținut muntos, în care priveliștea se schimbă ca prin farmec: la miazăzi se înalță un lanț de o semeție alpină, Munții Hațegului, cu vârfuri care sclipesc de zăpadă până aproape de mijlocul verii. La miazănoapte se întinde, pe malul drept, lanțul Munților Zarandului, mijlocii ca înălțime, dar cu vârfuri ciudate, ca niște conuri vulcanice, unele acoperite de ziduri și ruine
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
toate jivinele și oamenii ce trăiesc pe ele. Eu sunt stăpânul tău, bătrâne făr’de minte! Supune-te, că de nu... Vei fi mata stăpânul acestor ținuturi, dar în ograda și-n coliba mea, eu sunt stăpânul! răspunse moșneagul cu semeție. Și se puse în fața cerbului ocrotindu-l. Mânios din cale afară, împăratul porunci slugilor să pună mâna pe bătrân, să-l lege, să-l bată și să-i ia vânatul. Dar, în clipa când slugile boierești se apropiau de pândar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, și luna nu va mai lumina. 11. Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei, și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mîndria celor trufași, și voi doborî semeția celor asupritori. 12. Voi face pe oameni mai rari decît aurul curat, și mai scumpi decît aurul din Ofir. 13. Pentru aceasta voi clătina cerurile, și pămîntul se va zgudui din temelia lui, de mînia Domnului oștirilor, în ziua mîniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede că spirtul Royal pe care-l băuse era de contrabandă, având multe impurități În el. Altfel, Ippolit nu-și explica de ce-i era așa de rău. Subotin Își scutură capul cu semeție. „Cui pe cui se scoate“, Își spuse el și Începu să caute prin Încăpere sticla de Royal. Dar În loc de spirt dădu peste o sticlă de bere Începută. „Ia te uită, gândi el, se vede că astăzi, În ciuda halucinației, am noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prețul pus pe capul lui. Cât îl căutau jandarmii, geaba! Umblau prin bălți - ce să găsească? Doar pe Caraoschi, tropolitu Tartorului. Închideau pe oamenii de prin sate, în lungul Dunării, ca să mărturisească dacă știu de el - nimic. Acuma, de la acea semeție, domnu plutonier Chiriță a avut semn. Umblând și cercetând, a mai găsit o altă urmă. S-a dus la rudari. Nene Caloiene, ți-ai dat fata după Sandu? —N-am dat-o; mi-a cumpărat-o. —Mulțumit ești? Sunt. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neurnit. I se părea că așezămintele sale vor stărui în veac și pururi. Selim bețivul rămânea deocamdată urmașul neînduplecatului. Doamna Roxelana hotărâse în taina sufletului său altfel și îndeplinea tot ce trebuia ca să treacă peste hotărârile omenești, substituindu-se cu semeție Celui care împărățiile ca pleava le vântura. Din câte cunoștea și săvârșise, odrasla de patricieni era mai mult decât oricând încredințată că vorbele mari care încearcă să cuprindă necunoscutul și neștiutul nu au nici măcar umbra unei realități. În fața unei voințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a lui Aleksandr. Dar cum să meargă la el mândra Irina, cum să se strecoare în dormitorul lui după atâtea nopți petrecute separat, cum să-i ceară căldură și protecție după atâta amar de vreme în care fusese de-o semeție glaciară? Nu. Nu putea. Nu. Ba da. Ba da. Putea. S-a ridicat din pat și și-a strâns mai bine cămașa de noapte în jurul trupului. Când a ciocănit la ușa lui n-a primit nici un răspuns. Evident, el dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă familiarizez cu Biblioteca, în vraja ei. Eram precum un copil neastâmpărat care zburdă într-un ținut cu minunății, cu ademeniri, cu bucurii și uimiri ascunse, speriat, derutat de neputința alegerii. Mulți ani am hălăduit în Bibliotecă trufaș, cu o semeție a ignorantului. Sfidam tainicele ei legi, credeam că ignoranța mea este mai puternică decât misterul ascuns, că voi putea zburda la nesfârșit, în necuprinsul ei. Că nu mă voi pierde niciodată. Că voi sfârși prin a o birui. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
A zvâcnit din fund și i-am simțit perii pe frunte. Mă strângea, îndemnându-mă parcă să-i sărut locul acela umed. Nu mai făcusem așa ceva niciodată. Mă împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am rămas tehnician geolog. Privesc spre cel rămas în ușa crâșmei. Îl văd cum șovăie, copleșit de o tristețe cu adevărat împovărătoare. Manuscrisul pierdut îl face să simtă dintr-odată mâzga în care colcăie cu toate visele lui, cu toate semețiile lui, cu toate rătăcirile lui, cu toate înfrângerile și bucuriile lui. Aici, de la capătul textului, din locul în care Moartea încă șovăie să vină, lăsându-mă să-i simt doar vălătucii respirării, mi-e ușor să-l scriu pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și pentru vii, și pentru morți. La ora șase seara se Întâlniră la ieșirea din oraș. Bărbatul băuse câteva păhărele de rom la o bodegă și se arăta a fi cu chef; văzându-i fața roșie și mustățile răsucite cu semeție În sus, vecina Îi ținu isonul. La jumătatea drumului, tot trăgând câte o dușcă din sticla de rom pe care o cumpărase de la MAT, vecinul, strângând-o de umeri pe femeie, intonă, cu glas dogit, un cântec de dor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tu? Șef sală: — Mă, mucosule, pot să-ți fiu și tată! Zare: — Iote, bă, ne-am găsit rudele. Moșule, nu-ți dă „tăticu“ tău o masă dân alea rezervate? Șef sală: Furie crescândă. Spume. — Vă dau În brânci afară! Mușu: Semeție. — Noa, hai numa hai! Io mi-s moț, mă! Valerică: — Și vrai, bre, vrai o suticî, spune? În tot acest timp, ca o populație microbiană ce pulsează pe o lamă de microscop, cele câteva zeci de corpuri umane aflate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
erai atunci ca unul din ei! 12. Nu trebuiai să te uiți mulțumit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, și nu trebuiai să vorbești cu semeție în ziua strîmtorării! 13. Nici nu trebuiai să intri pe porțile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, și nu trebuiai să pui mîna pe bogățiile lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
la Bruges, m-au încântat poezia caselor și a stră zilor, tablo urile lui Memling cu lumina căzând pe îngân durarea chipurilor pictate. În Grecia m-au fermecat coloa nele templelor, profilate pe albastrul adânc al cerului, măgă rușii alburii, semeția zeilor de piatră. Într-un an, am văzut Moscova, Sankt Petersburg, clădirea strălucitoare a Ermi ta jului, atât de europeană ca arhitectură, și comorile dină untrul ei, țin minte plimbarea cu vaporul pe Neva. Ce să-ți spun despre Italia
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
la Bruges, m-au încântat poezia caselor și a stră zilor, tablo urile lui Memling cu lumina căzând pe îngân durarea chipurilor pictate. În Grecia m-au fermecat coloa nele templelor, profilate pe albastrul adânc al cerului, măgă rușii alburii, semeția zeilor de piatră. Într-un an, am văzut Moscova, Sankt Petersburg, clădirea strălucitoare a Ermi ta jului, atât de europeană ca arhitectură, și comorile dină untrul ei, țin minte plimbarea cu vaporul pe Neva. Ce să-ți spun despre Italia
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Îndată ce ieșea din sat și se repezea spre ogoare, fusese cândva Întrerupt de o barieră de lemn. De multă vreme, Însă, nimeni n-o mai Închisese și trunchiul de lemn se oțăra, războinic, către cer, iar de capătul Înălțat cu semeție atârna o bucată de funie putredă. Nenorocul i-a pus pe niște copii de rudari să se joace cu bariera. Se urcau spre vârf și ea Începea să coboare lin atunci când greutatea copiilor Începea s-o cumpănească pe cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pieței care, amestecat cu larma omenirii, Îl amețea dinainte, numai gândindu-se la el, ca un pahar cu vin tânăr. De ani Întregi nu mai fusese el Însuși la piață: avusese grijă să-i trimită pe alții, căci lui, În semeția de cap al meșteșugitelor tranzacții comerciale, i se părea că târguiala pe tarabă Încetase să mai fie la Înălțimea importantei sale staturi, așa că Îi trimitea pe alții. Acum, Însă, Îl apucase un dor de om bătrân de zarvă, de miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
orașe sunt născute sub semnul răzmeriței, Samarkandul, Mecca, Damascul și Palermo! Niciodată ele n-au ascultat de cârmuitorii lor decât cu forța, niciodată ele nu urmează calea cea dreaptă dacă nu e trasă cu paloșul. Cu paloșul a retezat Profetul semeția celor din Mecca, și cu paloșul voi reteza și eu semeția locuitorilor din Samarkand! Nasr Han, stăpânitor al Transoxianei, gesticulează, stând În picioare În fața tronului său; e un uriaș arămiu la față, cu hainele toate numai broderii; glasul său Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Niciodată ele n-au ascultat de cârmuitorii lor decât cu forța, niciodată ele nu urmează calea cea dreaptă dacă nu e trasă cu paloșul. Cu paloșul a retezat Profetul semeția celor din Mecca, și cu paloșul voi reteza și eu semeția locuitorilor din Samarkand! Nasr Han, stăpânitor al Transoxianei, gesticulează, stând În picioare În fața tronului său; e un uriaș arămiu la față, cu hainele toate numai broderii; glasul său Îi face să tremure pe apropiați și pe oaspeți, ochii lui caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bărci legate una de alta. La Samarkand, sala tronului este adesea plină, dar tăcută, asemenea casei unui răposat. Hanul Însuși pare potolit această Încercare, duse sunt accesele de furie și ridicările de glas. Curtenii se arată copleșiți din această cauză. Semeția lui Îi liniștea, chiar dacă Îi cădeau victimă. Calmul său Îi neliniștește, Îl simt resemnat, Îl cred Învins, se gândesc la propria salvare. Să fugă, să trădeze deja, să mai aștepte, să se roage? De două ori pe zi, hanul iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]