376 matches
-
care o refuză, pentru că i-ar fi amintit de Hildegard, de adevărata dragoste. Probabil roiul din jurul meu căuta „nemțoaica“ și n-o găsea în încercarea de a ghici țiganca. Am intrat câteva clipe în catedrală. Interiorul catedralei era dominat de semiîntuneric. De multe ori am intrat în catedrala din Timișoara și am simțit multă pace. În acea zi o răceală nedeslușită părea să sfideze căldura luminii de altă dată. Din catedrală pășeam de fiecare dată luminată de energie spre rezolvarea oricăror
CONFUZ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377398_a_378727]
-
dată. Din catedrală pășeam de fiecare dată luminată de energie spre rezolvarea oricăror năzuințe. În acea zi am intrat în catedrală după ce am rezolvat obiectivele călătoriei, am intrat pentru a aduna liniște în suflet și a spune un mulțumesc, dar semiîntunericul, răcoarea dintre ziduri total opusă căldurii de afară m-a încurcat și mai mult. La finalul zilei am concluzionat că trăiesc într-o lume confuză, o lume ce nu mai deosebește lumina de întuneric, o lume ce roiește, dar nu
CONFUZ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377398_a_378727]
-
Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017. când aragazul a sărit din bucătărie dimineața era pe ochiuri și noi bârfeam la o cafeluță îndoită cu lapte și frișcă, sub masă era sticla cu pălincă dar în semiîntunericul ploii puneam în pahare apă sfințită, câteodată mă prindeai de mână și atunci dimineața scotea aburi de pe ochiurile aragazului, de vizavi striga vecinul la vecina că iar la înșelat cu popa, și ca dovadă a tămâiat-o cu două perechi
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
mâini cu mătăniile popii ce le pierduse pe cărarea din grădină ... Citește mai mult când aragazul a sărit din bucătărie dimineața era pe ochiuriși noi bârfeam la o cafeluțăîndoită cu lapte și frișcă,sub masă era sticla cu pălincădar în semiîntunericul ploiipuneam în pahare apă sfințită,câteodată mă prindeai de mânăși atunci dimineața scotea aburide pe ochiurile aragazului,de vizavi striga vecinul la vecinacă iar la înșelat cu popa,și ca dovadă a tămâiat-ocu două perechi de palmeși a legato de
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
respirația tăiată. Strânse hârtia în pumn, cu neputință. Nu suporta nedreptatea! El nu fusese niciodată o slăbiciune a ei, dar ce citise era infam. Oameni de nimic! Cineva urca scările. Se ascunse după un manechin. John, în capătul scărilor scruta semiîntunericul. Femeia își ținu respirația. Se rugă să nu fie descoperită. John ezită și coborâ. Ava așteptă ca el să se îndepărteze apoi coborâ. Într-un colț al podului bărbatul își acoperi fața cu palmele și își înnăbuși nemulțumirea. Devenea neatent
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
de muncă în București și nu numai. El a încurajat-o pentru ambele variante și s-a oferit s-o sprijine în rezolvarea oricărei nevoi, inclusiv în pregătirea pentru admitere. Apoi, profitând de un gest copilăresc al ei, opriți în semiîntunericul creat de coroana bogată a unui copac de lângă bloc, a revenit la subiectul anterior, rămas în coadă de pește. Discuția s-a mai lungit până ce Iuliana s-a lăsat convinsă, cu greu, deși în sinea ei radia de fericire. Intuise
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
de-atâta fum de țigară. , În sfârșit alte faruri îmi apărură și eu ridicai insistent mâna să oprească. Era o mașină mare, probabil o Tatră sau un Buceag, scârțâiră frânele brusc și pe geam scoase capul un țânc. Prin acel semiîntuneric îi zării fața pistruiată și părul în dezordine pe frunte. “Ce doriți?”- mă întrebă el, preocupat de urletul motorului care torcea. “Să merg și eu cu dumneavoastră!- îi răspunsei eu, evitând numele orașului în care trebuia să sosesc pentru faptul
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
cață sparse cu glasul ei înțepat liniștea serii, acea liniște stânjenitoare care se așezase între noi. -Și ce faci aici? - o întreb eu. -Păzesc bostănăria! - repetă ea de câteva ori și râse dezvelindu-și mărgelele albe ale dinților. În acel semiîntuneric, fața ei căpătase străluciri de opal. -Și unde sunt ai tăi de te-au lăsat singură? -Cum, zice, nu știi? -Ce să știu? -Că nu sunt ai mei! Și se uită la mine curioasă că o astfel de știre banală
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Acasa > Literatura > Proza > POLUL VRĂJITOARELOR - II Autor: Lia Bejan Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În semiîntunericul biroului, Lucian revine și cu atenția. Întinde mâna după paharul de pe măsuța lipită de fotoliu. Își ia seama la faptul că acesta este gol, dar ezită să se ridice din poziția anterioară. Cu paharul în mână, bate tarabanda cu degetele
II de LIA BEJAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374118_a_375447]
-
textul cărții. De fiecare dată când se apuca de citit, o prindea somnul din urmă. Așa păți și de data aceasta. Se adânci într-un somn din care fu scoasă doar de ciocăniturile insistente în ușă. Atunci observă că era semiîntuneric în cameră. „Doamne, cât o fi ceasul”? Se repezi să aprindă lumina și apoi își căută halatul, strigând la cel ce tot insista la ușă : - Imediat! Când deschise ușa, în prag apăru George îmbrăcat într-un costum alb de vară
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
a amintit emoționat, ziua de 28 noiembrie anul 1940: „Într-o dimineață posomorâtă și rece de noiembrie 1940 eram în drum spre școală, împreună cu doi colegi cu care locuiam pe Calea Națională la nr. 56. Pe la mijlocul străzii Cuza Vodă, prin semiîntunericul dimineții, am văzut arborat pe frontispiciul Liceului „Laurian” drapelul îndoliat. Știam că școala noastră își făcuse o tradiție din a arbora drapelul îndoliat la moartea vreunui dintre foștii sau actualii profesori și elevi ai săi și ne întrebam nedumeriți ce
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
un coșmar în mintea sa? Treptat zorile își anunțară prezența la orizont. - Se pare că am scăpat de draci! Se luminează de ziuă. Pătru Valdescu pătrunse pe scara din față într-un coridor întunecos și rece. Înaintă cu precauție prin semiîntuneric și se opri în dreptul unei uși. O împinse și aceasta se deschise cu un scârțâit asurzitor. În fața ochilor i se desfășură o sală imensă. „Probabil aici era salonul de ospețe”, gândi bărbatul. Rămase impresionat de coloanele care sprijină plafonul, precum și
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
ce trebuia el să facă. -Nimic! se pomeni concluzionând. Apoi zâmbi. Asociase succintele îndrumări c-un script actoricesc. Chiar știa cum arată așa ceva. Fusese o dată figurant într-un film. Acțiunea se derula, de la-nceput până la final, într-un local. În semiîntunericul salonului petrecuse ceasuri multe la o masă departe de obiectivul camerei de filmat sau de ochii viitorilor spectatori. Îi plăcuse, în mod clar! Suportase reluările dublelor, zbieretele regizorale, punctările ascuțite ale scenaristului. Nu-l năuciseră încrucișările vocilor. Nimic din toate
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
stau atâta vreme departe de tine. Mulțumită în suflet că te simțeam aproape, mă lăsasem pradă atingerii mâinilor, uitând definitiv încăperea în care ne aflam. Era prima atingere.... și era atât de plăcută... Era minunat să te știu acolo în semiîntuneric, doar pentru mine. Prin vene trecea fiorul care străbătea inima cu un sentiment pe care nu l-am mai simțit până atunci, revărsând peste trupul meu valuri de dorințe. Tăcuți, ascultam cu respirația întretăiată, cum inima, fredonând o melodie în
ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376568_a_377897]
-
-i lăcrămează și și-i cobora. Stăteam pe vreo bancă zgribuliți și ne atingeam umerii, ne împingeam unul pe celalalt și iar râdeam. Și într-o seară din asta am sărutat-o. Ne-am oprit pur și simplu amândoi în semiîntunericul platanului bătrân, ne-am luat de mâini, ne-am privit în tăcere și ne-am apropiat cu respirația tăiată până când buzele noastre s-au atins. N-a fost erotic. A fost un amalgam de simțuri, de mirosuri, de atingeri, de
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
într-o râpă nu prea adâncă. Din fericire, nu se lovi decât la un picior. Încercă să se ridice, dar simți o altă lovitură puternică în cap... Asta sigur nu era de la bicicletă. Inu deschise ochii amețit și văzu, în semiîntunericul pădurii, trei umbre mici. Una ținea o bâtă, gata să o folosească încă o dată. Inu făcu niște mișcări de apărare, încercă să se ridice, dar se împletici în niște liane și căzu iar. Dădu de ceva moale, neted și lipicos
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
cotidiene. Azi când sufletul pribeag între două lumi cerne roua lacrimilor peste somnul ramurilor adormite în veci, ale acelui copac magic, caut alinarea în amintiri luminoase. În nopțile de nesomn negăsindu-mi locul între cearceafuri mă ridic din pat în semiântunericul camerei, oftând și caut în mica bibliotecă împrovizată din rafruri suspendate pe perete un jalnic substitut, care să umple golul lăsat în sufletul meu. Albumul vechi cu fotografii și jurnalul au devenit prietenii mei de încredere în momentele de solitudine
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
de la ferestre, să rearanjeze grupurile de statuete sau florile, să aprindă lumânările. În „biserica” astfel proiectată și administrată oficia și instruia un preot. Exercițiile de păstrare a liniștii realizate În sala de curs deveneau În acest caz reculegere interioară În semiîntunericul din casa Domnului. Tot ceea ce se Întâmpla În capelă devenea aplicarea unor scheme comportamentale Însușite cu grijă În spațiul clasei. În același timp, copiii făceau deosebirea Între ceea ce se Întâmpla În afara capelei și semnificația nouă, dobândită de același fapt În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu palma de suprafața aspră, zidul e real, tu ( Încă) mai ești! Foșnet sfios În biserica mănăstirii Agapia. Sfinții privesc cuminți de pe pereții recent Împrospătați. Începe vecernia, iar câteva măicuțe aprind lumânările și pregătesc cele trebuincioase slujbei ce urmează. În semiîntunericul altarului se ghicește preotul, care priveghează taina ce va să vină. Întunericul e mare la Început, dar Încet-Încet se face lumină. Atât cât trebuie, nici prea mult, nici prea puțin. Misterul nu trebuie Întâmpinat cu emfază, ci cu parcimonie și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
multă lume, și acum au plecat, și ai rămas doar cu ai tăi, al doilea moment. Lampa cu petrol Împrăștie limbi de lumină unduioasă pe pereți. În casa bunicilor e mai Întuneric decât la noi, unde avem lumină electrică. În semiîntunericul de-aici, lucrurile nu se văd prea clar, trebuie să le prefigurezi mai mult cu ochiul minții și al sufletului. În cadrul acesta e mai mult nevăzut decât văzut, mai mult spirit decât gândire, mai multă dorință decât certitudine. Bunicul scoate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
misiunea bulgară era pentru el un eveniment și neașteptat, dar și ciudat, căci o asemenea misiune din Bulgaria nu venise niciodată la predecesorii săi; afară de aceea nu prea punea temei pe puterea nației bulgare, abia cunoscute și pierdute în umbra semiîntunericului, pentru a aștepta din parte-i vrun ajutor puternic. Deci nu crezu de fel aserțiunile ademenitoare și făgăduințele soliei și-i dete drumul în toată liniștea fără un rezultat care să satisfacă. Astfel uneltirile Eulogiei și planurile Mariei contra împăratului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și afumată, care căpăta parcă viață, însuflețită de luminile înșelătoare care o străbăteau. Podeaua din lemn negeluit era murdară și păstra numeroase urme de pași. Singurul artefact tehnologic din încăpere era monitorul unei sonde psi, care picura puțin albastru în semiîntunericul capelei. Cei trei bărbați care îl însoțeau în cameră aveau întipărite pe fețe expresii diferite. Kalator era ca întotdeauna extrem de serios și, privind la trăsăturile sale aspre, te puteai lesne întreba dacă nu cumva Dumnezeu nu îi jucase o festă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
garantăm nimic, încercă să-l liniștească bătrânul împărat. - Noi avem însă mult mai multe de pierdut, dacă se află... - Te poți ascunde în fundul peșterii și nimeni nu va ști vreodată că ai fost aici, șopti împăratul supărat. Kasser distinse în semiîntunericul grotei cum trăsăturile feței Făurarului se aspresc. - Nu pentru mine mi-c frică. Doar că m-aș fi simțit mai în siguranță dacă ar fi fost și Xtyn cu noi. - Iar cu dacă aș fi avut toți cei cinci quinți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
centimetri de mine, Obiectul făcea parte din toate acestea. Culorile ei păreau să se Înțeleagă cu peisajul american, părul ca bostanul, pielea În nuanța cidrului de mere. Scoase un sunet, apoi tăcu iar. Încet, am tras Învelitorile de pe ea. În semiântuneric i-a apărut conturul, umflătura sânilor sub tricou, dealul molcom al pântecului și apoi luminozitatea chiloților, convergând În formă de V. Nu s-a mișcat deloc. Pieptul i se ridica și i se cobora o dată cu respirația. Încet, Încercând să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trecu taurul. Manuel și Hernandez erau primii. Imediat În spate erau tinerii din cuadrillas, cu capele grele Înfășurate pe brațe. În spate erau cei patru picadori, urcați pe cai, ținându-și sulițele cu vârfuri de oțel Îndreptate-n sus În semiântunericul din țarc. — Mă-ntreb de ce nu ne-o da Rentana destulă lumină ca să vedem mai bine caii, spuse un picador. Știe că ne e mai bine dacă nu vedem prea clar mârțoagele astea, răspunse alt picador. — Gloaba pe care stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]