386 matches
-
-i de vină sugestia post-hipnoză pe care mi-a dat-o? Se întoarse pe jumătate; și un picior se ridică ușor în aer. Și înțepeni în poziția aceea. Un corp gol de femeie zăcea sub tufe, lângă poartă. Judith. În semiântuneric, silueta ei se profila ciudat, fiecare parte din corpul ei apărea clar. Fața îi scânteia de o lumină lăuntrică. Un obiect metalic, ieșind din inimă, sclipea vizibil. Bărbatul care zăcuse lângă ea se ridică brusc, cu o mișcare agilă, ca și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
o adresă greșită: o sală gri, ternă, neatrăgătoare: Într-un colț pe jos cineva stătea cu fața la perete, parcă meditând, dincolo unii făceau exerciții de Încălzire, alții mișcări de yoga, dar nici urmă de Brook. Sunt gata să renunț, când, În semiîntunericul mohorât al sălii, Îi recunosc pe Lou și Michelle, actorii mei americani din Arden, care fuseseră și ei selecționați de Brook să vină la Paris. Dintr-odată, Peter apare În fața mea, dându-mi impresia că fusese acolo și cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
știam că el era doctor. Mă așteptam să dau de niște artiști interesați de idei metafizice sau, fabulând mai departe, Îmi imaginasem că Brook ar fi În legătură cu niște membri enigmatici ai unor cercuri oculte, ascunși În spații secrete, disimulate de semiîntuneric și fum de lemn de santal! Faptul că mă aflam În plină lumină, În anticamera cabinetului unui doctor, mă dezamăgea puțin, dezamorsând fanteziile mele cu iz mistic, dar În același timp era și o ușurare. Venind din comunism, noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a le nuanța, el, mon (con)frșre, iese ușor din orice situație, negîndu-și-le. După-amiază a trebuit să merg la zețărie pentru a vedea fotografiile lucrărilor lui Aurel Băeșu, cu care se ilustrează numărul aflat sub tipar. Cînd am intrat, fiind semiîntuneric, tipograful care mă însoțea a aprins lumina. La plecare, observînd că n-o mai face, i-am zis s-o stingă. Mi-a răspuns ca din rărunchi: „Lăsați-o, domnule, lăsați-o! Ne-au luat totul, afară de suflet: lumină, apă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mers doar 21 de km. Pe cale am întâlnit satul Villamayor de Monjardin iar biserica era deschisă. Nu prea mare, cu un portal frumos, romanic, vechi de secole și o ușă la fel de veche. în biserica cu pereți simpli de piatră este semiîntuneric, doar la altar arde lampa veșnică animând puțin umbra ce te învăluie. Mai intră câțiva pelerini dar ies repede. Ies și eu apoi purtându-mi rucsacul ce parcă este mai ușor decât ieri deși în realitate este la fel de greu. Drumul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Sfanțul Mormânt al Maicii Domnului. Are multe candele atârnate pe tavanul peșterii, dar nu toate ard. Cred că la diferite sărbători le vor aprinde pe toate. Este electrificat și unde se citește și se face slujba e lumină iar restul semiîntuneric. Oricum, nu cazi pe scări, pentru că se mai vede câte un pic. Și de acolo e grijă lui Dumnezeu să nu cădem. Ieșind din biserică, la aproximativ 10 m în curte, mai este o ușă pe care ți-o deschide
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
face cunoștință cu realitatea cea mai dură, cea mai tangibilă, a cărei amintire mi-a rămas în nări, în gură, în ochi - experiența cazărmii-închisoare, vechea clădire din strada Uranus. Într-o dupăamiază înăbușitoare de iulie, am fost adusă în semiîntunericul unei săli cu beton pe jos, cu paturi cu saltele de paie și cu ferestre condamnate de scânduri bătute pe dinafară, dincolo de care se puteau ghici strada și trecătorii de pe trotuarul de peste drum. O jumătate de duzină de femei în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
i-au inventat proteza asta. Datorită ei, Joseph poate să urce din nou pe scenă ca să-și execute numărul. Azvârle cuțite în jurul unei tinere femei îmbrăcate în latex, creație a unui hiperrealist american. Noapte târzie, coridorul s-a scufundat în semiîntuneric. Se pare că i-au schimbat cămașa, și asta nouă, cu mâneci lungi, are niște manșete care o strâng îngrozitor la încheieturi. Încearcă să se elibereze. Cu neputință. E întinsă pe spate și brațele îi atârnă grele, de o parte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Sfântul Mormânt al Maicii Domnului. Are multe candele atârnate pe tavanul peșterii, dar nu toate ard. Cred că la diferite sărbători le vor aprinde pe toate. Este electrificat și unde se citește și se face slujbă e lumină iar restul semiîntuneric. Oricum, nu cazi pe scări, pentru că se mai vede câte un pic. Și de acolo e grija lui Dumnezeu să nu cădem. Ieșind din biserică, la aproximativ 10 m În curte, mai este o ușă pe care ți-o deschide
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Îmbătător, iar livezile din Lămășeni erau În stăpânirea grangurilor și altor păsări cântătoare... O mașină de Iași adusese trei oaspeți necunoscuți și unul cunoscut (de la Suceava) . Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului ecran. Fiind semiîntuneric, dau să mă așez pe un scaun. Pipăi și descopăr prezența unui obiect pufos. Era o pălărie străină. Am dat alarma. La fața locului a venit și soția - Întrebându-ne a cui va fi fiind pălăria - numită clop dincolo de munți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
largi pe părul ei blond și piciorușele cele mai mici din lume în botine bărbătești. Și ea s-- apropia de el. Mînuțele-i albe și transparente ca ceara contrastau cu mînicele moi și negre și astfel se primblau de braț prin semiîntunericul călduros al salei; din când în când își plecau gură pe gură, din când în când stăteau înaintea unei oglinzi, cu capetele răzimate unul de altul, și râdeau. Era un contrast plăcut: fața lui trasă și fină din care nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii {EminescuOpVII 119} pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în cari se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea. Pe scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
formele lui Ieronim, din sus în jos, formă cu formă până la umeri, pe cari pictorul schiță două lungi și strălucite aripi negre... ședința era lungă. În vremea aceea Ieronim stătea pe piedestal drept, nemișcat, mândru ca un antic Apoll în semiîntunericul vânăt al odăii, pe care pictorul îl făcuse anume pentru a nimeri tonul fundamental al figurei. - Ieronim! întrerupse Francesco tăcerea ce domina în sală. Cezara se spărie la aceste sunete. Îi veni ideea ciudată că pictorul are de gând să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe răsipită pe perete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata înaltă, haine călugărești spânzurate într-un cui. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în care se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea. Pe scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lăsase pe pânză și sub mînă-i se născură formele modelului, din sus în jos, până la umeri, pe cari pictorul schiță două lungi și strălucite aripi negre... Ședința era lungă. În vremea aceea Ieronim stătea pe piedestal ca un Apoll în semiîntunericul vânăt al odăii, pe care pictorul îl făcuse prin mijlocul perdelei pentru a nimeri tonul fundamental al figurei. - Ieronim! întrerupse Francesco tăcerea ce domina în sală. Cezara se spărie la aceste sunete. Îi veni ideea ciudată că pictorul are de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru. iată toată îmbrăcămintea. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în cari se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea. Pe un scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui Ieronim [modelului], din sus în jos, [formă cu formă] până la umeri, pe cari pictorul schiță două lungi și strălucite aripi negre... Ședința era lungă. În vremea aceea Ieronim stătea pe piedestal drept, nemișcat, mândru ca un antic Apoll în semiîntunericul vânăt al odăii, pe care pictorul îl făcuse anume [prin mijlocul perdelei] pentru a nimeri tonul fundamental al figurei. - Ieronim! întrerupse Francesco tăcerea ce domina în sală. Cezara se spărie la aceste sunete. Îi veni idea ciudată că pictorul are
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un pas înainte. De prin cârciumi și prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Din când în când treceai pe lângă vro fereastră cu perdelele roșii, unde în semiântuneric se zărea câte o femeie... Pe ici, pe colea vedeam pe câte - un romanțios ce trecea fluierând sau câte - un om beat, care-n-dată ce chiuia răgușit lângă ferestrele prostituțiunei, femeia spoită ce sta în sticlă aprindea un chibrit spre a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sticlă aprindea un chibrit spre a-și arăta fața sa unsă din gros și {EminescuOpVII 178} sânul său veșted și gol -poate ultimul mijloc de-a sufoca dorinți murdare în piepturi stârpite și pustiite de corupțiune și beție. Bețivul intra, semiîntunericul devenea întuneric și amurgul gândirilor se prefăcea într-o miază-noapte de plumb când gândeam că și acela se numește om, și aceea femeie. Trebuie să scuzi, trei sferturi ale lumei e așa, și dintr-al patrulea - Dumnezeul[e], ce puține
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-napoi, nu era nime. Dar nici calul nu mai era. Apoi simți o mână mică și dulce punîndu-se într-a lui. El voi să vorbească. șșt *! Tăcu. Se lăsă dus. Intră într-o odaie în care era un fel de semiântuneric sau întuneric mai de tot, cu toate astea vedeai de jur împrejur. Parcă era lumină de lună în casă, fără ca această lumină să intre pe fereastă. Din contra, în fereastă întuneric [ul] e[r]a crunt. Într-un colț al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scările nalte acoperite de un baldachin suspendat pe columne în forma lujerilor de crin, intră înăuntru... Sui repede scările acoperite c-un covor moale... intră într-o sală splendidă... a cărei tablouri pe pereți se zugrăveau șters și neclar în semiîntunericul luminei de lună. Pe-un jeț lângă fereastă ședea o fata naltă și palidă, care la intrarea lui își întoarse uimită* capul... El s-apropie de ea... - Voi sînteți, Signor? zise ea încet... ședeți în fața mea... am să vă istorisesc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fiecare societate se găsesc oameni ce se izolează, siliți de natura lor proprie sau de vro preocupațiune, și nu iau decât o parte foarte pasivă la decursul petrecerei și instinctiv îi vezi ascunzîndu-se ori în dosul unei perdele, cam în semiântuneric, ori la gura unui cămin departat, or să uită pe fereastă, și stau astfel până ce nu-i scoate mâna vreunui romanțier indiscret, căci acești nefericiți sunt în genere mai interesanți pentru toți indiscreții decât cei ce se pierd în complexul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dar nu mort. Te-am necăjit cu ceva? Îi plăcea vocea lui. Mai înainte de toate, o vrăjise cu tonalitatea joasă, hotărâtă, a glasului. În timpul dansului, acel prim dans menit să-i aducă împreună, îi vorbise întruna. Ea căutase zadarnic, în semiîntunericul din cameră, să-i mai zărească o dată chipul. Acea frumusețe care, preț de o clipă, cât fusese lumina aprinsă, îi tăiase suflarea. O zăpăcea apropierea lui. Îl dorea, cu slăbiciunea femeiască înnăscută, ori cu trăirile pornite din recunoștință sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Jean-Claude e saxofonul. Noi ascultăm cu resemnare, Încercând să-i Împărtășim entuziasmul. După câteva minute simt că mă cuprinde o dulce toropeală. Sportul, vinul, căldura focului, burtica umplută cu bunătĂți Încep să-și facă efectul soporific. Deodată mă trezesc În semiîntuneric, Jean-Claude Îmi sărută ceafa, aplecându-se peste umărul meu pentru a-mi căuta buzele. Niște mâini Îndemânatice Îmi deschid nasturii de la bluză și niște buze mult mai moi decât ale lui Îmi sărută sânii. Apoi mâinile lui Jean-Claude iau locul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
facem evenimente cu 25 de ani de la înființare. Și stăteam eu în StudBar cu băieții mei la votcă și mă tot gândeam și mă uitam pe pereți. Țin minte și am mai povestit că, la tanti Anișoara în bar, era semiîntuneric și pereții erau tapetați cu ziare occidentale de stânga. Și mă uitam la pozele acelea din ziarele de pe pereți. Și nu mai știu care povestea la masă că acolo fusese și Iliescu și că i-ar fi plăcut. S. B.
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]