230 matches
-
slujească, cu devotament, puterea proletară. Să cînte realizările ei mărețe!... Cu toate acestea, trebuie să facem o precizare: fostul bogătaș nu și-a trădat rasa, nici clasa socială, nici idealurile; el a ironizat mîrlănia bolșevică cu atîta pricepere, încît bieții semidocți, cocoțați pe baricadele epocii, habar n-aveau de viziunea distrugătoare a boierului. Tiberiu Vornic iubea prea mult viața ca să o piardă; nu era un fanatic, nici un elitar incurabil. Ca orice om inteligent, știa că dușmanul poate fi cumpărat, dîndu-i senzația
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a slujit scena: nu a acceptat compromisul (decît cînd, ca noi toți ce existam în teatre înainte de 1989, eram șantajați fără scăpare); ergo, nu concepea că un actor care se respectă trebuie să defileze de 23 August, prin fața tribunei cu semidocți politici, costumat în Vlaicu, Mircea Voievod sau Avram Iancu; nu a acceptat... găinăriile directorilor care veniseră-n teatru să se îmbogățească... material, nicidecum spiritual (și un exemplu notoriu este itinerantul C.D., slugă a politrucilor și tiran al lăutarilor de la Doina
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
era, la bază, mașinist. Cel mai mare manager al Naționalului din Bănie fusese unul dintre actorii care jucaseră numai în figurație. Am lucrat și eu, Slavă Domnului, cu fo cinci conducători de teatru (ori chiar... Institut de teatru!) care erau semidocți. De departe cel mai consternant a fost un oarecare Jenel (să-i zicem), cel mai viguros conducător de instituție artistică din Caraș-Severin. Într-una din zile, prin '82-'83, omul nostru, manager de nădejde & experiență al socialismului, fu chemat la
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dragoste, celebră prin comicul de limbaj: "Angel radios! Precum am avut onoarea de a vă comunica în precedenta mea epistolă, de când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul rațiunii: da! sunt nebun..." Tânărul publicist este semidoct (deformează dictonul latinesc "vox populi, vox dei!"), demagog (rostește fraze patriotarde), infatuat. Zița este incultă și romantică, Chiriac este prost, egoist și limitat sufletește. BIBLIOGRAFIE: Cazimir, Șt., Caragiale Universul comic, E.P.L., București, 1967; Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mitocanul de cumnatu-tău. Disprețul, în acest caz, este de ordin intelectual și monden. Rică, poet, student, publicist, teoretician politic și, numai de nevoie, arhivar, desconsideră un simplu negustor, fără nici un orizont cultural și fără maniere. Rică este de fapt un semidoct, un incoerent, un exaltat nesincer, care a văzut poate în Zița o văduvă cu dare de mână, capabilă să îl întrețină până la terminarea studiilor. Nu greșim dacă afirmăm că mobilul permanent al eroului este parvenirea. La sfârșitul scenei, Veta încearcă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
p. 56. Iorgu Iordan explică în studiul său cum posibilitățile de dezvoltare a vieții culturale în condițiile social-economice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea sunt reduse la minimum. Învățământul superficial dă naștere la o mulțime de intelectuali semidocți care cultivă vorba goală, frazeologia bombastică. Caragiale își recrutează eroii din acest mediu. Academicianul arată că ceea ce caracterizează limba literară din secolul al XIX-lea este îmbogățirea ei cu un mare număr de cuvinte împrumutate. După revoluția de la 1848, izvorul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Se dezvoltă inteligența socială și o oarecare Îngâmfare gnoseologică. Unii adolescenți realizează Însă, o proastă digestie a celor citite. La sfârșitul acestei perioade se detașează o tipologie culturală În care curba lui Gauss pune În evidență și un procent de semidocți care distorsionează cunoștințe, valori, concepte, măresc redundanța circulației ideilor și stăvilesc uneori cu ostentație progresul valorilor. In aceste condiții, cunoștințele adolescenților sunt din ce În ce mai diverse și mai complexe. Situațiile problematice sunt de fapt de numeroase tipuri și pun În evidență forme
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
Autor al unei minunate cărți despre Ion Barbu scrisă prin anii '70, fizician de altfel, plecat de multă vreme în Franța, încearcă astăzi să se impună ca un fel de guru al unei noi paradigme, susținut de tot felul de semidocți impresionați de o inteligentă operație de "marketing" cultural, impostori care evită să își pună întrebarea elementară: Cum se poate să fie "mare" și "universal" un gânditor pe care mai nimeni nu îl ia în seamă la Paris, unde a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
prost când calci într-o groapă, ci când nu ratezi nici una din câte îți ies în cale. Unii simulează prostia. Alții sunt chiar sinceri. Prostia este sigură. Ea nu suportă ambiguitatea. În mâna prostului creionul devine mitralieră. Idiotul e sincer. Semidoctul - viclean. Sunt creiere care au mai puține circumvoluțiuni decât ceapa. Vin unii la cenaclu literar cu decorațiile de război. Prostul și din groapă te privește de sus. Are și prostia liderii ei. O fi porcul prost, dar ce creier delicios
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și greociune. E străinul? Corupție și vicleșug. 77 {EminescuOpXV 78} ÎNCEPUTUL REGENERĂRII 2285 Organele conștiinței naționale, puține fiind la număr, silite a deveni universaliste. Lipsa de continuitate în dezvoltare, de aceea fragmentarism în producere. Politica rusă cu clasa nepozitivă de semidocți. Starea politică actuală, consecuența acestei politice și a lipsei de clase pozitive. Cauza sărăciei și decadenței poporului de jos: prea marea productivitate naturală și lipsa de esport (începutul secolului) care-i silea a-l preface în alcohol. Lipsa de credințe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
întreagă, și de aceea în multe momente ea e diluată, mimată, contrafăcută de el. în orice caz, autorul Elegiilor corespunde unui model literar destul de comun, poetul damnat și boem, fapt care a dus la penibila sa popularitate 116 117 printre semidocți, de la elevi de liceu care șoptesc iubitei pe o bancă în parc "A sosit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva" și până la universitari extaziați de "Frunză verde de albastru". Modelul acesta, care de altfel nu e de disprețuit, căci a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a umorului, nu se poate susține că doar contribuția lui Caragiale a înrâurit decisiv manifestările comice ulterioare, în schimb, anumite unități distinctive care construiesc mai largi clase din tipologia comicului, poartă indubitabil amprenta caragialiană. Tipuri precum Mitică, politicianul "moftangiu", amicul, semidoctul, mahalagioaica etc., subsumate așa-numitului comic de caracter, apoi teme precum politica, familia, gazetaria, justiția, care formează substanța comicului de moravuri și multe dintre componentele care guvernează comicul de limbaj, sunt printre astfel de mărci deopotrivă ale caragialismului și ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tipologii doar aparent omogene. Din punctul nostru de vedere, o reordonare a domeniului tipologic caragialian se poate face reducând diversitatea de ipostaze ale personajului la acele câteva clase pe care le putem numi tipuri caragialiene. În special Mitică, politicianul moftangiu, semidoctul și tipurile triunghiului conjugal au acest statut de suprapersonaje cu note inconfundabile și cu valoare de prototipuri pentru tipologia din literatura postcaragialiană. Fără îndoială, Mitică și miticismul constituie emblemele evidente ale caragialismului. Dacă Negruzzi a descris Fiziologia provințialului, Caragiale conturează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
verifică în maniera originală de prelucrare și revalorizare a unui patrimoniu literar, recunoscut ca atare. Dintre coordonatele caragialismului, marcate pe axele tematice, tipologice și expresive, vizibil recurente în dramaturgia și în proza românească sunt cele care configurează universul tipologic. Mitică, semidoctul, figurile triunghiului conjugal, moftangiul politician, așadar acele tipuri exponente ale scrisului caragialian se regăsesc în contexte literare noi, menite, mai totdeauna, să le adâncească semnificațiile. Mai concret, aceste personaje apar reipostaziate, într-o manieră mai mult sau mai puțin debitoare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
franchețe dezarmantă, Eleazar, aprigul și incomodul observator inclus autocritic în propria-i caracterizare demistificatoare, demască metaforic vanitatea tinerei generații: Ați văzut vreodată un pește stricat, noaptea? Asta e cultura noastră: fosforescență de cadavru la începutul putrefacției"63. Mai apropiat de semidoctul caragialian, apare la Al. O. Teodoreanu "poetul" Florinel Guguștiuc din schița Bibliofilie, un "moment" veritabil, prin atmosfera stilistică ironică și prin conturarea inspirată a portretului colectiv al intelectualului de cafenea, realizată prin sugestia de tip sinecdocă a confundării categoriei cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nu, Domnișoară. Ați avut o profesoară de franceză originală. Madame Bovary este un roman de Gustave Flaubert. Gaby: Și d[umnea]ta vad că pronunți greșit. Vrei să spui Gùstav Fla-uber. În definitiv, el ori Franț, tot aia.65 Tipologia semidocților plini de aplomb este, după cum anticipam, bine reprezentată în proza și în dramaturgia lui Arghezi. Rectorul Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Spre deosebire de Nenea Iancu din derutanta schiță Un artist, auditoriul acestui "savant" nu-și disimulează disprețul, însă ironiile străvezii la adresa incorigibilului rector, râmân evident, nesesizate de acesta. În piesa scrisă în 1943, intitulată Seringa, Tudor Arghezi ne introduce și în lumea semidocților din sfera medicală, guvernată de impostură, oportunism, lipsă de scrupule. Bâlbâiala și incompetența explică cel mai bine proliferarea cancerului în sistemul medical condus de "somități" pentru care diagnosticul unui bolnav este stabilit pe principiul: "dacă nu e bășica e ficatul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi spus, blestemându-i: "Amintiți-vă că sunteți caraghioși și că în caraghioslâc vă veți întoarce!""91. Departe de a atinge punctul final și fără pretenția epuizării sale în adâncime, analiza și cartografierea traseului literar al acestor (arhi)personaje Mitică, semidoctul, craidonul, politicianul oferă o imagine grăitoare în privința bogatei moșteniri caragialiene pe tărâmul tipologiei, cu multe repere cunoscute dar și cu nebănuite popasuri, cum sunt cele oferite de proza lui Mircea Eliade, a lui Gib I. Mihăescu și mai cu seamă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
maiur a tilifonat" (Profilaxie) -, care ne mențin în atmosfera lingvistică zugrăvită pe aceste coordonate de Caragiale, pot fi descoperite și alte elemente care amintesc de stilul personajelor lui Nenea Iancu. Schița Conferencia, de pildă, înveselește prin intermediul aceluiași tip de conferențiar semidoct "rostogan" din ciclul Un pedagog de școală nouă. Așa cum acesta le explica elevilor înțelesul genului neutru prin exemplul "catârului, carele nu-i nici cal, nici iapă"134, etimologia descoperită în cazul termenului "tanc" este la fel de edificatoare: Englezii, domnilor, sunt oameni
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
șeful gării..., Proces-verbal, vorbăria fără frâu a cucoanei din Art. 214, etc.) se cristalizează prin identificarea agramatismelor și a paralogismelor care asezonează un stil prolix, cultivat cu ingenuitate de personajele cu funcția de expeditori sau subsemnatari, lesne încadrabili în tipologia semidocților caragialieni. Scrisoarea Dezidei, de pildă, are conformația unei singure fraze care se întinde pe aproape patru pagini tipărite, în care afectarea și incultura caracterizează vizibil un personaj feminin din tagma Ziței: Scumpa mea prietenă, Deși sunt complet distrusă sufletește de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Ismail, se poate descoperi o replică stilizată, alegorică a "moftangiului" politician, este posibilă asocierea lui Stamate cu tipul "savantului", atât cel din versiunea satirizată în schița de profil din ciclul Moftangii, cât și cel din Momentele centrate pe imaginea semidoctului surprins în grăitoare contexte profesionale, precum Un pedagog de școală nouă, High-life, Intelectualii, Țal!... etc. Din schița caracterială pe care i-o dedică, rezultă că trăsătura definitorie a acestui "exemplar de lux", anume inutilitatea publică, este invariabil dublată de impostura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aberații de genul: "Neutru mai apoi, dacă-i calul masculin și iapa femenină, neutru-i catârul, carele nu-i nici cal, nici iapă, nici măgar: e catâr, aghică corșitură, ghe ambele jenuri"68. Dacă, în ceea ce privește figura politicianului și cea a semidoctului, raporturile stabilite cu textele lui Urmuz sunt, poate, de natură să surprindă sau să nu confere o prea confortabilă siguranță când sunt susținute, în schimb, imaginea omului "mecanomorf" și a marionetei asigură cea mai solidă punte de legătură între universul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Rodrigo Días de Vivar, supranumit El Cid, se ortografiază În limba spaniolă Cantar de Mío Cid. Parafrază a unei expresii similare din romanul Don Quijote, sugerând că „orice naș Își are nașul“ sau „cine ridică sabia de sabie va pieri“. Semidoctul Mario Bonfanti se referă la celebra poetă mistică spaniolă Teresa de Cepeda y Ahumada, cunoscută drept Sfânta Teresa de Jesús (1515-1582), la franciscanul și misionarul flamand Wilhelm de Ruysbroek, cunoscut și ca Rubroek, Rubrouck sau Rubruquis (1220-1293), și la Léon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unele amintiri hazlii din jurul marelui cioclu să nu fie interpretate azi ca un act de impietate față de memoria poetului". Oricum evenimentul mustește de lucruri anapoda, secvențele tragi-comice ținîndu-se lanț. Apare în scenă un membru al Comitetului Central, Ion Stoica, "un semidoct de nădejde, arogant și complexat social, ca unul nevoit să lichideze liceul în doi ani, înlocuind facultatea cu un curs ad hoc de diplomație", în acele zile "regele neîncoronat al dricarilor de marcă". Propunerea lui se confruntă cu cea a
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
în tot largul acelei regiuni o singură biserică măcar în care să se fi auzit graiul românesc. Astăzi, când acele averi, închinate totuși unei misiuni de cultură, s-au luat de către statul român, pentru ca să stârnească aviditatea acelei clase de hoți semidocți carii stăpânesc România, astăzi speranța unei întrebuințări raționale a acelor bunuri pentru deșteptarea {EminescuOpX 125} risipitelor părți ale poporului românesc e mai mică decât oricând. Pe când sute de mii de oameni ce fac parte din neamul nostru sânt coprinse de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]