284 matches
-
Constanța, 1995; De ce scriu poezie..., Constanța, 1996; Poezia română actuală, I-III, Constanța, 1998-1999; Poezia română în secolul XX, I, Constanța, 2003; Canon și canonizare, Constanța, 2003; Dosarul Cenaclului „Euridice”, I-II, București-Constanța, 2003. Traduceri: Silvio Avalle D’Arco, Modele semiologice în Commedia lui Dante, pref. trad., București, 1979 (în colaborare cu Ștefania Mincu); Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980 (în colaborare cu Marco Cugno); Nuovi poeti romeni, Florența, 1986 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
memorie a situațiilor comunicării, care se constituie din dispozitivele și convențiile comunicăriii și care formează comunitățile comunicaționale, 3) o memorie a formelor, care se constituie din maniera de a expune și din stilul de a vorbi și care formează comunitatea semiologică. Orice gen de discurs întreține o relație cu memoria, unele enunțuri fiind conservate, iar altele nu, iar modalitățile lor de conservare le conferă identitate, regăsindu-se aici limba ca activitate. Mass-media cotidiană este concepută în acest context ca avînd un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sa actuală și prin perspectivele de dezvoltare, endocrinologia este considerată o știință fundamentală și reprezintă unul dintre elementele raționamentului oricărui cercetător sau practician. Endocrinologia în România Profesorul {tefan M. Milcu făcea următoarea periodizare a endocrinologiei românești: perioada precursoare (1873-1899); perioada semiologică și anatomo-clinică (1900-1918); perioada hormonală și biochimică (1919-1945); perioada neuro-endocrinologică (1946-1980); la care vom adăuga: perioada actuală. 1. Perioada precursoare: între 1880 și 1899, se remarcă, în perioada lor pariziană, Gh. Marinescu și N. Paulescu, primul prin studii experimentale și
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
referitoare la gușa endemică (Sufrin 1899, Oprescu 1903, Petrescu 1887, Iacob Felix 1899). În această perioadă, un număr de 12 medici români și-au susținut la București, Iași, Paris și Montpellier teze de doctorat cu subiecte de endocrinologie. 2. Perioada semiologică și anatomo-clinică: în România, începutul secolului XX este marcat în endocrinologie de numele lui Marinescu, Paulescu, Parhon. Aria preocupărilor lor este largă. în 1906, Paulescu extirpă prin abord temporal hipofiza la câine. Procedeul Paulescu este folosit ulterior la om de
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
din trei secțiuni: Dușmani și prieteni ai omului, Comorile și Pământul. După credințele poporului român (1924). Bazate pe o mare cantitate de informație cu privire la reprezentările malefice și benefice ale mitologiei populare românești, ele atacă indirect problemele destinului sub forma relației semiologice dintre lumea Înconjurătoare și soarta individuală. Și din această carte reținem cu deosebire abundența de fapte Înregistrate pentru prima oară. Ultima secțiune a cărții lui Pamfile a apărut postum, În 1926; ea se află mai ales sub semnul legendelor și
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
se regăsesc În procente variabile. Studiul clinic al comportamentului agresiv presupune observarea conduitelor agresive În ansamblul lor, cu precădere cele exteriorizate, “acting out”-ul reprezentând transcenderea liniei de demarcație dintre ideea agresivă, tendință și realizare. Clasificarea conduitelor agresive pe plan semiologic se poate face În funcție de următoarele criterii: modul de expresie comportamentală - cu Încadrarea În conduite agresive verbale, la nivel psihologic și simbolic și agresiunea fizică ; -obiectul conduitei agresive conduite heteroagresive și autoagresive . Prezentul studiu Încearcă o analiză pe criterii nozologice a
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Nedelciuc, Lăcrămioara Fărcăşel, O. Alexinschi () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1462]
-
extrasenzoriale Botez-Donțu.același model roto-translator de această dată pe axul anamneză. b) Cunoașterea senzorială/extrasenzorială (structură :5D/3D) Teoria sistemelor vagi are la bază structuri fine ce permit, ca prin intermediul acestora, să se studieze componente dintr-un limbaj imprecis (inclusiv semiologic), dar cu posibilitatea flexibilității gândirii umane în așa fel, încât se pot lua decizii diagnostice și terapeutice în compensație orientându ne după calculele făcute pentru modele elaborate pe baza sistemelor fuzzy (vagi), în cazul nostru este vorba de simțurile umane
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
o logică în triplă perspectivă și anume ; de știință a gândirii asupra realității, de știință a limbajului referitor la realitate și de știință a acțiunii vizând schimbarea și remodelarea realității, propunând, deci, logici ale gândirii (nocto logici), logici ale limbajului (semiologici) și logici ale acțiunii (praxiologici), dar precizând imediat : "cu rezervele dictate de orizontabilitatea unor concepte prin excelență inferente și circulare (gândirea este acțiune interiorizată și limbaj interiorizat, după cum este și interiorizare a realitații, limbajul este exteriorizare a gândirii, după cum este
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
ca urmare a evoluției naturale a bolii. În baza celor discutate mai sus, o clasificare cu rol euristic a bolilor este prezentată în tabelul 3.1. (pentru detalii, vezi David, 2003). Această clasificare consideră simultan criteriul etiopatogenetic și pe cel semiologic și ilustrează clar rolul tratamentelor psihologice și al celor biomedicale în diverse categorii de tulburări, care nu sunt mutual exclusive, fără interacțiunea dintre ele. Tabelul 3.1. O clasificare euristică a bolilor în funcție de tabloul clinic și mecanismele etiopatogenetice. Semne și
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
jocului în dezvoltarea copilului sunt: o mai bună cunoaștere a lumii, un control mai adecvat al propriei persoane și al raportului cu lumea; oferă de la început posibilitatea explorării relațiilor dintre realitate și fantezie, o arenă în care formele de gândire semiologice, intuitive, pot fi liber testate. Pentru copiii deficienți mintal, jocul este forma de bază prin intermediul căruia se organizează și se desfășoară procesul de recuperare. În aceste condiții, jocul se constituie ca o formă de învățare orientată spre: dezvoltarea capacității de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
bazat pe interpretarea greșită a unui eveniment real". Pacientul se consideră adesea "înzestrat cu o abilitate deosebită, unică". În ciuda evoluției cronice, "starea nu pare să interfereze cu gândirea ori cu personalitatea pacientului". Totuși, parcă pentru a ilustra o anumită confuzie semiologică, se semnalează și "schizofrenia paranoidă", identificată prin prezența delirurilor de persecuție și de grandomanie, frecvent asociate cu halucinații prin atitudine ostilă și agresivitate consistentă, dar nepărând a dezorganiza personalitatea pacientului (DSM-II: 35-38). Maladia reapare în 1980 (DSM-III) și 1987 (DSM-III-R
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
romantică și adevăr romanesc, ed. cit., p. 19. 61 V.I. Lenin, Opere complete, ediția a II-a, vol. 29, Editura Politică, București, 1966, p. 231. 62 Sociolog al literaturii, Charles Grivel a făcut un eforturi constante de a integra analiza semiologică într-un model explicativ marxist - v. detalii la Jacques Dubois, "Production de l'intérêt romanesque de Charles Grivel", în Littérature, nr. 16, 1974, p. 102. 63 Paul Cornea, "Căi și perspective în sociologia contemporană a romanului", studiu introductiv la volumul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ideologizate prin „bunăvoința” unor dascăli zeloși (vezi cursul de filosofia culturii sau de istoria contemporană a României). În ceea ce privește modalitatea de transmitere, aici intervenea marea artă a limbajului insinuant, a subtextului, a adevărului menționat „printre rânduri”, a conjurației mimice, a jubilației semiologice de Înaltă clasă, atât la catedră, dar și cu alte prilejuri (fiind doar 25 de studenți, eram destul de apropiați de profesori, mergeam Împreună „cu grupa” la câte un restaurant, unde ni se revelau și alte fețe ale acestora). Nu știam
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
între 1920 și 1948, au funcționat două clinici medicale și o clinică terapeutică. Titularii acestor clinici, profesorii C. Bacaloglu, Gh. Tudoranu și Ion Enescu, au creat, în acest cadru organizatoric, o importantă școală de medicină internă. Din 1943, Clinica medicală semiologică a revenit eminentului profesor C. C. Dimitriu, care, până în 1953, a desfășurat o activitate remarcabilă, în special, pe plan didactic și ca autor de tratate și monografii de referință. Clinica de pediatrie a fost condusă de Șt. Gracoski, între 1920 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care, prin definiție, cere o înaltă înțelepciune și clară pricepere antropologică. C.C. Dumitriu rămîne, astfel, pentru multe serii de medici ieșeni, un neuitat inițiator în elementele esențiale ale medicinii. El este, totodată, unul dintre iluștrii interniști, creator de școală medicală semiologică. * C.C. Dumitriu absolvise medicina la București. A fost un distins reprezentant al marilor clinici de medicală din capitală, remarcându-se, de asemenea, ca medic militar în primul război mondial. În 1943 a ocupat, prin concurs, catedra de Semiologie medicală la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de semiologie, polarizând în jurul său o promoție de somități medicale ieșene, printre care viitorul prof. C. Strat, doctorii G. Rusu, I. Lungu, Fl. Ilarion și alții care au continuat opera lui. A fost un excelent vorbitor, cu o neuitată logică semiologică, un valoros diagnostician. În perioada ieșeană, a publicat un număr mare de lucrări; în special manualele didactice și tratatele lui C. Dumitriu au avut un rol foarte mare și o circulație intensă în lumea medicală, atât în centrul medical ieșean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
exemplu concludent pentru relația mitului cu ideologia. Pentru el, mitul fiind "un mod de semnificare", prin urmare orice putând deveni un mit (imagini, lucruri, practici, persoane), "miticitatea" nu este înscrisă în ființa lor. Acest proces deține două elemente majore, mecanismul semiologic și ideologia, cea a burgheziei contemporane, care golesc valoarea convențională a unui semn, conferindu-i o semnificație mitică ce se vrea eternă (există mituri foarte vechi, spune Barthes, dar nu eterne) și prin care miturile se creează permanent, vizual, fascinând
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unei informații, deoarece ea atrage atenția, reîmprospătează interesul, întreține motivația lecturii, stimulează înțelegerea operatorie a anumitor concepte, permițând reprezentarea lor "în situație" (uneori, în fața unei benzi desenate, renunțăm la a fi doar "ochi" și devenim și "urechi").520 Există coduri semiologice digitale (vorbirea zilnică) și analogice (fotografia, imaginea, gesturile, mimica), explică autorul, iar cele din urmă sunt guvernate în mare parte de inconștient, de unde și fascinația imaginii, a cărei putere nu rezidă în enunțare, ci în evocare (ceea ce este evocat este
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
imagine) Limbajul intern al benzii desenate, esențialmente vizual, funcționează prin interacțiunea "ideogramatică" a desenului, a scriiturii și a semnificanților referențiali fonici ai acesteia.537 Nu trebuie însă să confundăm cuvântul vorbit cu cel scris, ne atrage atenția Michel Covin, intenția semiologică stabilindu-se în primul rând la nivelul celui scris, care nu este "convertibil" în totalitate, riscând astfel să cădem în "mitul traductibilității", conform căruia limbajul este transparent la obiectul despre care vorbește și pe care îl aduce în existență, mit
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
inocența, le fundamentează în natură și în eternitate, le dă o limpezime care nu ține de explicație ci de constatare". (s. n.), citat de Philippe Forset în Pierrre Brunel op. cit., vol. 1, p. 86. Pentru el, în mit există două "sisteme semiologice", unul fiind extras din celălalt: un sistem lingvistic, limba (sau modurile de reprezentare care îi sunt asimilate), pe care îl numește limbaj-obiect, deoarece este limbajul pe care mitul și-l însușește pentru a-și construi propriul sistem; și mitul însuși
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
86. Bulele nu sunt doar transcrierea grafică a vocii, ori doar un anume tip de text, ci chiar ideograme ale vocii, parte a desenului. 536 Ibidem, p. 89. 537 Ibid., p. 92. 538 Michel Covin, op. cit., p. 139. În "familia semiologică", conchide autorul, cel implicat în formularea discursului despre imagine este "ruda săracă". 539 Claude Bremond, Pour un gestuaire des bandes dessinées, p. 95. 540 Ibidem, p. 99. Dacă imaginea reprezintă o selecție a momentelor din derularea narațiunii, ea nu este
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de discurs, explicația"), ca și, între alții, Joëlle Chesny-Kohler, despre aspectele explicative ale parafrazei și Denis Miéville, despre discursul didactic în matematică. Vom cita și articolele acestora din urmă: "Aspecte ale discursului explicativ" (Chesny-Kohler 1983) și "Explicația în argumentație, abordare semiologică" (Borel 1981b). În afara Școlii de semiologie de la Neuchâtel și a cercetărilor finale (Hempel, 1965), au devenit tot mai numeroase în special cercetările din domeniul didacticii. Revista Pratiques a dedicat acestei teme două numere: "Textele explicative" (nr. 51, 1986) și "Discursurile
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Charolles , J.F. Halté și subsemnatul, tema locului ocupat de către explicație în reflecțiile privind tipologia textuală. Această scurtă trecere în revistă a principalelor publicații surprinde faptul că, în general, se ia în considerare discursul și nu textul explicativ. Astfel, din perspectiva semiologică, explicația este gândită în termeni pe care i-am putea numi pragmatici. M.-J. Borel își propune "să analizeze indicii care, în text, îi permit celui care interpretează să repereze o explicație, sau printr-o dinamică inversă, cu toate că asimetrică, să
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
juxtapunere, București, 1997; Cum stau eu aici pe terasă și contabilizez obscenitatea istoriei, București, 2001; Miorița - o hermeneutică ontologică, Constanța, 2002; Despre starea poeziei, Constanța, 2003. Ediții: Nichita Stănescu, Poezii, pref. edit., București, 1987. Traduceri: Silvio Avalle D’Arco, Modele semiologice în „Commedia” lui Dante, pref. Marin Mincu, București, 1979 (în colaborare cu Marin Mincu); Maria Corti, Principiile comunicării literare, pref. Marin Mincu, București, 1981, Cântecul sirenelor, postfață Marin Mincu, Constanța, 1991, Pentru o enciclopedie a comunicării literare, Constanța, 2000 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
semioticii. În lectura și descifrarea mitului, Roland Barthes încearcă demontarea mecanismului de semnificare specific. La nivelul mitului, regăsim aceeași schemă tridimensională: semnificantul, semnificatul și semnul. Dar mitul e un sistem particular prin aceea că se construiește plecând de la un lanț semiologic ce exista înaintea sa: este, deci, un sistem semiologic secund. Ceea ce în primul sistem este semn (adică, totalitatea asociativă dintre un concept și o imagine), devine, în cel de-al doilea, simplu semnificant. 3.2. Eminescu și gândirea indiană Limba
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]