440 matches
-
meaning and social relations. The textual metafunction (clause aș message) refers to theme structures which express the organization of the message. 2 *** Dicționar de terminologie literară (1970), București, Editura Științifică, p. 170. 3 According to Theo van Leeuwen (2005), the semiotic resources, which help to the shaping of social representations, have a double nature: physiological (voice, gesture, facial expressions) and technical (objects of value: clothes, instruments). Jean-Marie Floch ([1995] 2000: 155) identifies a configuration component (subdividing an object into its parts
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a configuration component (subdividing an object into its parts and then recomposing it aș a single form), a taxic component (its differential traits for its status aș an object among other manufactured objects) and a funcțional component (part of a semiotic consumption grade). 4 According to the degree of interpretation, the sign will embody a three-fold interpretant (Peirce, CP 6.347): immediate interpretant: the mere existence of that particular object; dynamic interpretant: mere physical perception, one of the five senses being
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
http://www.houseofnames.com/xq/asp.c/qx/berry-coat-arms.htm 11 A part of this subchapter was presented at the 2nd ROASS internațional conference Transmodernity: Managing Global Communication (23-25 octombrie 2008): "When the Bird Flu Strikes the Corporate Identity. A Semiotic Approach to Corporate Crisis Management" (Cmeciu, Camelia; Ferenț, Ana-Maria). 12 The Bio-secured crisis campaign (Agricolă Internațional and Tempo Advertising) was awarded two valuable prizes: the Golden Award for Excellence at the PR Romanian award în 2006 and the best crisis
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
care îl precede sub forma sa senzorio-motrică105". Ceea ce înseamnă că și surdomutul gândește folosindu-se de limbajul verbal și nu de cel prin semne, lucru foarte important atât pentru relaționarea cu el, cât și, mai ales, pentru propriul său sistem semiotic. Folosindu-ne de acest deziderat, vom putea să creăm un sistem firesc pentru instrucția și educația copiilor surzi, atingând nu numai aspectele formale, concrete, ci și construcții mai abstracte. Munca de demutizare trebuie continuată timp îndelungat, fiindcă tendința copilului de
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
obligată să-l joace. În cazul acesta, relațiile interpersonale constituie un adevărat scenariu, În care rolurile imaginilor au o semnificație bine definită. Pe aceste considerente, plecând de la natura și funcțiile imaginii unei persoane, se pot stabili veritabile sisteme cu rol semiotic ale acesteia. În relațiile interumane, imaginea Eului este, din punct de vedere formal, și un simbol care exprimă semnificația acestuia. Fiecare individ are imaginea care-l reprezintă. Descifrarea semnificațiilor simbolice ale imaginii Eului ne pun În față o varietate extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din cursul lui Saussure. Acest curs unește rigoarea metodologică, analiza minuțioasă și precisa a faptelor cu o viziune nouă asupra limbii. Conține o teorie a semnului lingvistic care n-a fost depășită, dezvăluie consecințele dublei naturi a limbii ca sistem semiotic („limba”) și ca instituție socială („limbaj”). F. de Saussure a creat o teorie a limbii organizată într-un sistem coerent, apropiată ca rigoare a demonstrației de metodele științelor exacte; cursul său propune „o nouă interpretare a limbii, mai cuprinzătoare și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
și lucruri și limitele cîmpului cognitiv al naratorului nu sînt, de regulă, tematice sau rămîn subordonate schemei de tip "și apoi" care domină maniera narativă. Cu alte cuvinte, doar în cazul perspectivei interne devine perspectivizarea semnificativă din punct de vedere semiotic. Relațiile spațiale și limitarea perceptuală a cunoașterii legate de lumea narată devin mai semnificative pentru cititor. În acest sens, contrastul dintre perspectivism și aperspectivism este de asemenea inclus în opoziția perspectivă internă-perspectivă externă. Distincția dintre punctul de vedere al "cunoscătorului
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
voi la fel și așteptați Evenimentele”. Eu am fost destinatarul acestei comunicări și am reușit s-o descifrez imediat: limbajul acela lipsit de lexic, de gramatică și de sintaxă putea fi învățat imediat, aceasta și pentru că, din punct de vedere semiotic, nu era altceva decât o formă a acelui „limbaj al prezenței fizice” pe care oamenii au fost în stare dintotdeauna să-l folosească. Am înțeles și am simțit o antipatie imediată pentru cei doi. Apoi, a trebuit să-mi reprim
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tradițional al limbajului verbal, ei ar fi fost în stare să exprime într-un mod atât de articulat argumentele aduse de propriile plete; oricum, în esență, ele asta exprimau. Cât despre mine, deși presupuneam încă de pe atunci că „sistemul lor semiotic” era produsul unei subculturi de protest care se opunea unei subculturi a puterii și că revoluția lor non-marxistă era suspectă, am continuat pentru o bucată de vreme să fiu de partea lor, încadrându-i cel puțin printre elementele anarhice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acțiunile rețelei teroriste și ale instigatorilor -, pletoșii se răspândiseră enorm: deși nu constituiau încă majoritatea din punct de vedere numeric, o reprezentau la nivelul ideologic pe care și-l asumaseră. Acum, pletoșii nu mai erau tăcuți: nu mai delegau sistemului semiotic al părului lor întreaga lor capacitate comunicativă și expresivă. Dimpotrivă, într-o oarecare măsură, prezența pletelor fusese declasată la o simplă funcțiune distinctivă. Fusese repus în practică uzul tradițional al limbajului verbal. Și nu spun „verbal” din întâmplare. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a crimei și a mântuirii), altul cultural (care include și numeroasele citate în limba latină, dar de multe ori parodiază fie Biblia, fie diferite opere ori motive specifice unor autori celebri 348, dar și unul pe care exegeții îl numesc semiotic și care "utilizează misterul drept cadru pentru o meditație susținută asupra semnelor și paradoxurilor implicate în producerea și interpretarea de semne"349. Acesta din urmă a fost din plin exploatat de ecranizarea romanului în 1986, sub regia lui Jean-Jacques Annaud
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
oligarhie a aristocrației laice. Oncțiunea "vetero-testamentară" (ceea ce asigura și caracterul de sacerdot al autocratului), invocată după înfrângerea din 1204 și după instaurarea la Constantinopol a pasagerului Imperiu latin, rămâne o chestiune mai mult ritualică − sancțiune în imaginar și în "sistemul semiotic al puterii" (după cum îl numea Le Goff) pentru neajunsurile de imagine provocate în timpul crizei icoanelor, din secolele VIII-IX (Dagron, Empereur 26). În siajul episodului iconoclast (încheiat în anul 843− perioadă de confruntare oficială între instituția basileică și partida monahală), până la
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lingvistică merge, în ultimele decenii, până la concentrarea mesajului lingvistic într-o frază sau într-un simplu slogan. Perspectiva semiotică este fundamentală în studiul realizării concrete a imaginii în argumentare, dar nu suficientă. Comunicarea publicitară își poate atinge scopurile completând demersul semiotic cu o perspectivă interdisciplinară (R. Boudon, 1997; I. Drăgan, 1996) ce îmbină psihologia și limba ( H. Wald, 1968), antropologia culturii, artele (Floch, J-Marie, 1990; R. Huyghe, 1981). Nu în ultimul rând, creatorul de imagine va avea în vedere publicul, produsul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
publicitar (a căror textură nu am studiat-o, nu o cunoaștem, dar îi intuim calitățile), remarcăm o anumită cromatică, un design, un context spațial, raporturi armonioase în spațiul ambiental etc. Sunt elemente convenționale prin intersectarea cărora se construiește un raport semiotic. Consumatorul asociază, analizează, iar apoi sintetizează toți acești parametri, până în momentul în care va ajunge la acea conștiință estetică ce provoacă sentimentul de bun gust ambiental. În baza datelor obținute vizual, racordează senzația estetică la parametrii conceptuali, oferiți de textul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
convenția care stă la bază este oarecum camuflată de lunga lor istorie" sau la limbile artificiale (construite) "care își formulează explicit convențiile prin care sunt introduse expresiile" (sistemele de semne folosite în diferite științe, în electronică, în informatică). Semnificațiile conceptului semiotic de "icon" sunt identificabile la Ch. Pierce în structura interioară a sistemului său semiologic: "Un icon este un semn care se referă la obiectul pe care-l denotă doar în virtutea însușirilor proprii..." (Pierce, 1990: 277). Semnul iconic dobândește această calitate
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Emile Benveniste (E. Benveniste, 1966), M. Black (M. Black, 1962) etc. - adepți ai "teoriei tensiunii" - abordează problema din perspectiva semanticii, considerând că efectul metaforei trebuie cercetat la nivelul enunțului, nu la nivelul cuvântului. Benveniste realizează distincția necesară dintre semantic și semiotic. Pornind de la statutul dual al cuvântului - capacitatea de a se descompune în foneme și aceea de a intra în relații la nivelul propoziției / frazei - Benveniste consideră că semnul este o unitate semiotică, în timp ce fraza este o unitate semantică. În 1936
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
dar nici nu pot fi considerate suficiente pentru domeniul științei. Paul Ricoeur menționa faptul că metafora "poartă informație pentru că ea "redescrie" realitatea" [P. Ricoeur, 1984: 380). Funcția termenului de a informa este prioritară 12. * Semn lingvistic - termen - metaforă terminologică. Triunghiul semiotic de sorginte aristoteliană, formă - sens - referent, este utilizat în lingvistică cu scopul de a descrie funcționarea semnului lingvistic. Ferdinand de Saussure (F. de Saussure, 1998) și lingvistica și lingvistica post-saussureană s-au preocupat de raportul dintre semnificat și semnificant. Semnificantul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
semnificantul și este de natură conceptuală (la nivelul semnificației), de natură socială (la nivelul langue) și, parțial, devine reprezentare individuală (la nivelul parole). Așa cum s-a mai spus (A. Bidu-Vrănceanu, 2012, D. Chiș, 2009), terminologia preia din domeniul lingvisticii triunghiul semiotic, însă utilizează alt tip de formulare: forma termenului - noțiune (concept) - obiect. Respectându-se modelul logicii, se utilizează unitatea gândirii - conceptul (ansamblu de trăsături noționale, cognitive) - care înlocuiește "semnificatul" (ansamblu de seme lexicale și gramaticale). Denotația este partea reprezentativă a conceptului
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
LȚ. Așa cum s-a mai spus, există niveluri diferite ale unității de sens (privind traducerea și originalul), în funcție de intenția de comunicare, de identificarea situației de comunicare, de modalitățile de descriere a situației date, în funcție de semnificațiile privind structurile sintactice, de sistemul semiotic etc. Seleskovitch, Lederer (1984: 25), Lederer (1994: 49-83), J. Delisle (1993: 28) disting câteva tipuri de echivalență: cognitivă (cu referire la semantismul textului și la "completările" noționale aduse de traducător), denotativă (informația oferită de DS privind datele extralingvistice), conotativă (cu
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lingvistice și evoluții conceptual-semantice în limbajul panlatin Afixoidele. A compara sincroniile consecutive ale unei limbi înseamnă a identifica sistematicitatea diacronică, contrastivă a acelui idiom. Orice sistem terminologic repetă la o scară redusă condiția oricărei limbi naturale: este microsistem conceptual și semiotic, convențional și convenționalizat, cu paradigmă (parțial închisă, parțial deschisă), devenit instrument de comunicare (D. Butiurca, 2010, Barcelona). Majoritatea cercetărilor contemporane privind limbajul medical sunt realizate din perspectivă sincronică și statistică, având posibilitatea de analiză directă a fenomenului lingvistic și a
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
oameni pentru întinsele ferme desuete. Erau îmbarcați în vagoane cu destinația ziselor susnumitelor/acestor din urmă plantații.; Maria a întîlnit-o pe Ana. Prima a îmbrîncit-o pe cea de-a doua.) În semiotică, anafora este definită ca funcție de bază a textului semiotic general, prin care sînt indicate, "arătate" entitățile înaintea oricărei structuri fonologice sau semantice. Funcția anaforică este anterioară semnificației, este relațională, transgresivă în raport cu structura verbală, prin intermediul căreia este însă studiată în mod necesar. V. cataforă, cotext, deictic, referent. BENVENISTE 1966; KRISTEVA
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane asupra discursului sînt ferm angajate în spațiul semiotic, căutînd să dezvăluie încifrările construcțiilor de cuvinte, cu ajutorul instrumentelor semantice și al organonului sintactic. Astfel, orice figură retorică trebuie să respecte cinci reguli importante, pentru a constitui un sprijin real în argumentare. În semiotica textuală, figurile se referă la nucleul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
imaginilor și reprezentărilor pre-construite în relația dintre interlocutori. În semantică, microuniversul este perceput drept un ansamblu semantic ce generează diferite discursuri în care se materializează sintagmatic prin izotopie. În organizarea semantică a discursului, microuniversul nu admite decît intertextualitate și sincretism semiotic, spre deosebire de "universul discursului" care vizează constituirea unei contextualități globale a enunțurilor. V. dialogism, obiect al discursului, schematizare, univers al discursului. GRIZE 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. CC MINIMALIZARE. Între maximele conversaționale identificate de pragmaticieni, a fost identificată și cea a minimalizării
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
MOMENT DISCURSIV. Sintagma moment discursiv a fost propusă pentru a indica realizările media în legătură cu același eveniment (precum atacul terorist din New York în 2001), prin realizări discursive numeroase și diversificate, ceea ce presupune o eterogenitate multiformă a lor din punct de vedere semiotic, textual și enunțiativ. Momentul discursiv permite constituirea corpusurilor pe alte baze decît cele de natură sociologică și de realizare a unei mari diversități de genuri discursive, care permite totuși frecventa folosire a unor cuvinte sau construcții (avion, terorist, Pentagon, Turnurile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un raport fizic cu expresia, iar, în cel al iconului, conținutul are un raport de asemănare cu expresia, în ambele cazuri fiind situații de semne motivate, datorită contiguității dintre conținut și expresie, ce se poate explica și justifica în afara sistemului semiotic. Dacă un asemenea raport între conținut și expresie nu există în afara sistemului, atunci semnul este arbitrar, adică simbol în ierarhia lui Ch. Peirce. În această interpretare, se poate constata că arbitrarul nu este atenuat în cazul unor cuvinte compuse sau
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]