227 matches
-
-se de un succes cu totul excepțional. Ba au fost chiar bisați și în final, răsplătiți minute în șir cu ropote de aplauze frenetice! Este adevărat că din dorința de a nu falsa nici măcar un sfert de notă, nici măcar un semiton, cântăreții au avut mare grijă aplicând un tratament destinat expres corzilor vocale în vederea emiterii unor sunete corecte cu o rezonanță limpede și plăcută asemenea unui ecou cu redundanțe amețitoare. Pentru ca toate organele să fie în perfectă stare de funcționare, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
numai de intervalul dintre două tonuri, nu și de o anumită frecvență (sau înălțime), a tonurilor individuale. De exemplu, are o frecvență de 440 Hz și are o frecvență de 466 Hz. Intervalul între "La" și "Si bemol" este un semiton, cum este și cea "Si bemol" și "Si" (frecvența 493 Hz). În consecință, rapoartele frecvențelor sunt aceleași: Prin urmare, logaritmii pot fi folosiți pentru a descrie intervale: un interval este măsurat în semitonuri luând logaritmul în al raportului frecvențelor, în timp ce
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
între "La" și "Si bemol" este un semiton, cum este și cea "Si bemol" și "Si" (frecvența 493 Hz). În consecință, rapoartele frecvențelor sunt aceleași: Prin urmare, logaritmii pot fi folosiți pentru a descrie intervale: un interval este măsurat în semitonuri luând logaritmul în al raportului frecvențelor, în timp ce logaritmul în al raportului frecvențelor exprimă intervalul în centisunete, adică sutimi de semiton. Acesta din urmă este utilizat pentru o mai bună codificare, după cum este necesar pentru temperări inegale. Logaritmii naturali sunt strâns
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
consecință, rapoartele frecvențelor sunt aceleași: Prin urmare, logaritmii pot fi folosiți pentru a descrie intervale: un interval este măsurat în semitonuri luând logaritmul în al raportului frecvențelor, în timp ce logaritmul în al raportului frecvențelor exprimă intervalul în centisunete, adică sutimi de semiton. Acesta din urmă este utilizat pentru o mai bună codificare, după cum este necesar pentru temperări inegale. Logaritmii naturali sunt strâns legați de (2, 3, 5, 7, 11, ...), un subiect important în teoria numerelor. Pentru orice număr întreg "x", numărul de
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
T, D și S, notat Tl, Dl, Sl în game majore și tL, dL, sL in game minore. In game majore, acordul Tl se obține prin modificarea lui T=(Do, Mi,Sol) prin schimbarea bazei cu o notă cu un semiton sub bază (sensibila), sau Tl=(Si, Mi, Sol)=triada minoră Mi. Simetric, tL in Do minor este schimbarea lui t=(Do,Mi Bemol, Sol) prin înlocuirea „bazei” (acum Sol) cu o notă cu un semiton "peste": tL=(Do, Mi Bemol
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
cu o notă cu un semiton sub bază (sensibila), sau Tl=(Si, Mi, Sol)=triada minoră Mi. Simetric, tL in Do minor este schimbarea lui t=(Do,Mi Bemol, Sol) prin înlocuirea „bazei” (acum Sol) cu o notă cu un semiton "peste": tL=(Do, Mi Bemol,La Bemol)=triada majoră La Bemol. Similar se pot afla acordurile dL, sL, etc. De exemplu, pentru a găsi acordul sL trebuie aflat mai întâi acordul s. În gama Do minor =(Do, Re, Mi Bemol
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
nefiind nimic anormal în faptul că se modifică tonul de bază în timpul compoziției. Corzile sunt pișcate de trei pene (tsume) din fildeș, purtate pe degetele de la mâna dreaptă, mijlociu și inelar. Sunetul fiecărei corzi poate fi modificat, crescut cu un semiton, un ton sau un ton și jumătate, în funcție de preferință. Cea mai mare parte a repertoriului tradițional implică koto ca acompaniament pentru voce, în recitarea unor poeme clasice. Compoziții recente utilizează koto in solo instrumental sau ansambluri pur instrumentale. Părintele stilului
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
tinerețe). Sub influența lui Schönberg, a părăsit în1909 funcțiile tonale clasice, pentru ca în 1926 să adopte scala dodecafonică. Creația sa se bazează pe tehnica dodecafonică (tehnica dodecafonică are ca principiu nerepetarea nici unui sunet - melodia fiind în gamă cromatică (mersul din semiton în semiton, această gamă având 12 sunete, spre deosebire de cealaltă care are 8 sunete) - înainte ca celelalte să se fi epuizat armonic sau melodic). Opera sa cuprinde - "Wozzeck", "Lulu", Concert pentru vioară și orchestră, concert pentru pian, vioară și alte 13
Alban Berg () [Corola-website/Science/306583_a_307912]
-
influența lui Schönberg, a părăsit în1909 funcțiile tonale clasice, pentru ca în 1926 să adopte scala dodecafonică. Creația sa se bazează pe tehnica dodecafonică (tehnica dodecafonică are ca principiu nerepetarea nici unui sunet - melodia fiind în gamă cromatică (mersul din semiton în semiton, această gamă având 12 sunete, spre deosebire de cealaltă care are 8 sunete) - înainte ca celelalte să se fi epuizat armonic sau melodic). Opera sa cuprinde - "Wozzeck", "Lulu", Concert pentru vioară și orchestră, concert pentru pian, vioară și alte 13 instrumente de
Alban Berg () [Corola-website/Science/306583_a_307912]
-
corale. Din această cauză regulile contrapunctului strict respectă limitele unei voci obisnuite. Odată cu apariția lucrărilor instrumentale (de exemplu, pentru orgă), aceste reguli au fost relaxate. 1. În fiecare voce notele variază frecvent cu intervale de secundă mica sau mare (1-2 semitonuri), terță mica sau mare (3-4), cvartă (5) și cvintă (7) perfecte. Octava (12) și creșterea cu o sextă mică sau mare (8-9) sunt folosite mai rar. Tritonul (6) și septimele (10-11) nu sunt folosite. Intervale micșorate sau mărite nu sunt
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
recomandată o mișcare în sens contrar. Dacă au loc două variații succesive de mai mult de o secundă în aceeași direcție, este recomandabil ca a doua variație să fie mai mică decât prima. 1. Intervalele considerate consonanțe sunt prima (0 semitonuri), terța mică și mare (3-4), cvinta perfectă (7), sexta mică și mare (8-9) și octava (12). Intervalele disonante sunt secunda mică și mare (1-2), cvarta (5), tritonul (6), septima (10-11) și toate intervalele mărite și micșorate. Contrapunctul strict pregătește și
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
taste); deși nu respectă unul dintre aspectele specifice ale instrumentului, ele sunt numite în continuare chitare - este vorba despre chitara fără taste (en. "fretless guitar", unde "fret" înseamnă „tastă”). În ajutorul interpretului se vor desena marcaje pe tastieră, fie din semiton în semiton, fie în punctele obișnuite pentru marcaje de la chitara cu taste (en. "fretted guitar"). Mai rar întâlnite în cazul chitarelor standard, modelele fără taste sunt mult mai răspândite în cazul chitarelor bas, destinate genului jazz sau altor genuri mixte
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
nu respectă unul dintre aspectele specifice ale instrumentului, ele sunt numite în continuare chitare - este vorba despre chitara fără taste (en. "fretless guitar", unde "fret" înseamnă „tastă”). În ajutorul interpretului se vor desena marcaje pe tastieră, fie din semiton în semiton, fie în punctele obișnuite pentru marcaje de la chitara cu taste (en. "fretted guitar"). Mai rar întâlnite în cazul chitarelor standard, modelele fără taste sunt mult mai răspândite în cazul chitarelor bas, destinate genului jazz sau altor genuri mixte ale muzicii
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
folosită de afro-americani în muzica lor tradițională. În cadrul ei apar celebrele "blue notes": terța mare, septima mare și - începând cu epoca muzicii de jazz bebop (a doua jumătate a anilor patruzeci) - cvinta perfectă sunt coborâte cu mai puțin de un semiton, dând naștere unor sonorități ambigue din punct de vedere tonal, imposibil de reprodus la pian; din acest motiv, tradiția a impus folosirea combinată a stării nominale a scării (ca în majorul european) și a variantei cu trepte coborâte prin suprapunerea
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
cel mai apropiat de sonoritatea pop de pe disc. Piesa este o glumă muzicală, balansul tărăgănat al muzicii fiind pe potriva textului umoristic. Construcția sonoră este tonală (într-un înțeles lărgit, fiind inclus și acordul major al subtonicei) și modulează la un semiton ascendent în două momente, culminând cu soloul de vioară al lui Aldea, în maniera violonistului Stéphane Grappelli. Finalul este o scurtă concluzie a viorii care risipește sentimentul tonal. „Secolul vitezei” abordează un limbaj armonic avansat, împrumutând acorduri specifice muzicii de
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
muzicale; se folosesc la notația în scris a pieselor de muzică. Notele reprezintă pentru muzică ceea ce literele reprezintă pentru vorbire. Reprezentarea înălțimilor sonore în sistemul tradițional de notație se face după cerințele (principiile) temperanței sonore, pornindu-se de la ideea că semitonul este cel mai mic interval. Prin locul pe care îl ocupă pe portativ, notele determină înălțimea sunetelor: Notele muzicale se reprezintă de obicei cu ajutorul unor ovale (goale sau pline) și se scriu și pe liniile portativului și pe spațiul dintre
Notă muzicală () [Corola-website/Science/311507_a_312836]
-
al seriei înaintea desfășurării și epuizării întregii serii. Intervalele folosite cu precădere în melodiile dodecafonice sunt cele disonante, în special cele de secundă, septimă, nonă și așa mai departe, cu salturi neobișnuite și dificile. Gruparea în serii a celor douăsprezece semitonuri ale gamei cromatice temperate și prelucrarea acestora conform unor procedee constructiviste, riguros aplicate, amintește de tehnici ale Renașterii barocului muzical. Dodecafonia nu a avut răsunetul dorit, în ciuda unor acțiuni foarte dârze și puternic sprijinite de finanța vremii. Cu toată reclama
Dodecafonism () [Corola-website/Science/310138_a_311467]
-
archiviola da lira" sau "lirone". Numărul coardelor sale ajungea uneori până la 24. Pe tastiera ambelor instrumente erau montate bare metalice (, , , , - uneori se foloseau în locul barelor, ațe speciale înnodate în jurul gâtului, mobile și pretabile la acordaje variate), împărțind-o astfel în semitonuri și înlesnind formarea sunetelor. În afara instrumentelor amintite, altele asemenea cu arcuș folosite în secolele al XVI-lea și al XVII-lea sunt cunoscute având diferite dimensiuni și, de regulă, cinci coarde (exemple: "basso di camera", "bassetto", "Halbviolon" ș.a.). Numărul de
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
unui contrabas cu patru corzi. Pentru acordajul la patru corzi, un paralelism de remarcat este cel cu chitara bas. Totuși, când se folosesc cinci corzi, a cincea va fi, în cazul chitarei bas, Si și nu Do (deci, cu un semiton mai jos). În interpretările „tradiționale” de muzică barocă sau clasică, contrabasul dublează adesea partea violoncelului; studiile recente dovedesc, totuși, că practica dublajului la octavă era în epocă, nu de puține ori, improbabilă (este confirmată doar parțial, în școlile italiană și
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
Harpa celtica este acordată deseori în Mi bemol major, pe când cea modernă este acordată în do bemol major. Diferite sisteme există pentru a extinde gamă harfei sau a o reacorda: - pedale (ridică toate corzile pedalei respective cu unul sau două semitonuri) - clapete, cârlige etc. (ridică tonul unei corzi cu un semiton) - apăsarea corzii pe râma (idee similară cu grifurile chitarei) Harpele moderne au deseori 47 corzi. Coardă roșie reprezintă notă Do, iar cea neagră/albastră reprezintă notă Fă.
Harpă () [Corola-website/Science/314606_a_315935]
-
cea modernă este acordată în do bemol major. Diferite sisteme există pentru a extinde gamă harfei sau a o reacorda: - pedale (ridică toate corzile pedalei respective cu unul sau două semitonuri) - clapete, cârlige etc. (ridică tonul unei corzi cu un semiton) - apăsarea corzii pe râma (idee similară cu grifurile chitarei) Harpele moderne au deseori 47 corzi. Coardă roșie reprezintă notă Do, iar cea neagră/albastră reprezintă notă Fă.
Harpă () [Corola-website/Science/314606_a_315935]
-
instrumentele muzicale. Este privită ca o sursă de informații despre muzica secolului 17, în special muzica franceză, rivalizând chiar cu lucrările lui Pietro Cerone. Una din numeroasele sale contribuții la teoria muzicii a fost sugestia că numărul este raportul unui semiton egal-temperat. El este mai precis decât cel al lui Vincenzo Galilei, 18/17 (1.05), și poate fi construit cu rigla și compasul. Descrierea lui Mersenne din "Armonia universală" din 1636 a primei determinări absolute a frecvenței unui ton audibil
Marin Mersenne () [Corola-website/Science/313586_a_314915]
-
ale emisiunii se concentrează pe această expresie. Coloana sonoră a emisiunii a fost compusă de Keith și Matthew Strachan și oferă o atmosferă tensionantă. Este prezentă pe aproape tot parcursul emisiunii. Începând cu întrebarea a șaptea, muzica urcă cu un semiton pe măsură ce concurentul evoluează. În Regatul Unit a fost lansat un album al coloanei sonore. Coloana sonoră a primit numeroase premii de la Societatea Americană a Compozitorilor, Autorior și Editorilor (ASCAP). Cea mai mare sumă câștigată la " Vrei să fii milionar?" în
Vrei să fii milionar? () [Corola-website/Science/314274_a_315603]
-
făcut o descoperire revoluționară. El a plasat un orificiu în apropierea pavilionului trompetei și l-a acoperit cu o clapa căptușita cu un material moale, cu rol de dop. Acționarea acestei clape avea ca efect urcarea fiecărei note cu un semiton. În 1801 un trompetist din Viena, pe nume Anton Weindinger a îmbunătățit proiectul lui Kolbel, producând o trompeta cu 5 clape. Există, în sfârșit, o trompeta care producea toate notele gamei, fără să fie greu de cântat la ea. În
Trompetă () [Corola-website/Science/314270_a_315599]
-
intervalelor între cele 4 sunete de (1/2, 1, 1). Această structură poate fi extinsă la (1, 1, 1/2, 1, 1) fără ca un interval de cvarta mărită să apară între oricare două sunete constitutive. Primul fel de hexacord are semitonul între sunetele numite acum Mi și Fă. Aceste hexacorduri au fost denumite "hexachordum naturale". O octava are o extindere de 6 tonuri, iar un hexacord de numai 4 1/5 tonuri. Diferența de 1.5 tonuri poate fi împărțită de
Hexacord () [Corola-website/Science/317882_a_319211]