461 matches
-
a celuilalt față de noi. Intervalul, distanțarea, sunt necesare pentru luciditatea noastră și pentru că procesele istorice sunt orientate și dobândesc semnificație prin efectele lor (Wirkungsgeschichte). Transpunerea empatică, transcenderea propriului orizont sunt imposibile. Istoria este orientată ireversibil dinspre trecut spre prezent, devenind semnificantă prin contopirea orizonturilor. Cu ceea ce a filtrat intervalul, ne îmbogățim orizontul nostru prin orizontul celuilalt. Orizontul vechi este compatibil cu al nostru, întrucît suntem pe aceeași linie de tradiție. Tot ceea ce se petrece aici este ontic. Consecința afectează statutul de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
desfășurare a combinatoricii, fie ca destinalitate (Geschichte ca Geschick). In fine, acest model ontologic nu se mai bazează pe o relație arhetipală între principiu și manifestările sale, adică pe analogie, ci pe diferență. Ceea ce rezultă este o ontolgie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, nici măcar în forma slabă a profunzimii sau originii și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de model ontologic este în funcțiune în cele mai realizate formule ale gândirii filosofice postmoderne. îndeosebi la acei gânditori francezi
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
tematizări folosesc energia existentă și fosilizată a modelului ontologic inițial. Ele funcționează numai prin deconstruirea, prima, a substanței sau formei în profitul subiectului, a doua, a acestui subiect în profitul unui limbaj la care lumea se reduce ca simplă suprafață semnificantă. Consecința lor este transformarea inițierii în joc și a teoriilor semnelor și intepretării în rețete pragmatice pentru eficiența comunicării. Ideea din care gândirea filosofică postmodernă și-a făcut emblemă este pluralismul, adică eterogenia și eteronomia. Desigur, calea impunerii acestor concepte
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
aici recupera o semiologie a semnificării și o hermeneutică a discontinuității, pentru care intervalul dintre diferitele orizonturi istorice devenea de netrecut. Este cel mai net exemplu al unei lecturi a semnelor în temeiul imanenței disipate, a diferenței constitutive din sistemele semnificante, ce provine din semiologia structuralistă. Un al doilea tip de sinteză a interiorizat în hermeneutică refuzul structuralist al istoriei, al continuității tradiției. Asumarea discontinuității a condus la exercițiul de interpretare al "hermeneuticilor slabe". Sinteza paradoxală care pare să se impună
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
8 I. Semiologie 3. Situs-ul epistemic al semiologiei (Delimitarea obiectului și problematicii; programul)..................................................................17 4. Principiul arbitrarietății semnului lingvistic......................................22 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic............................................................................................26 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste.............................30 7. Semnul și sistemele semnificante.......................................................35 8. Tehnici și procedee ale lecturii semiologice.......................................53 9. Semn și epistemă: o semiologie a cunoașterii.....................................69 II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii...................................................75 11. Principii, concepte și reguli ale hermeneuticii.................................80 12. Etapa filologico-retorică a hermeneuticii.........................................85
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
polisemantici, ei sunt utilizați cu sensuri diferite în domenii distincte ale cunoașterii. Polisemia unui termen se datorează tocmai apartenenței sale la mai multe domenii de specialitate, dar nu este admisibilă în cadrul unui singur astfel de domeniu. Termenul este "o unitate semnificantă constituită dintr-un cuvânt (termen simplu) sau din mai multe cuvinte (termen complex), care desemnează în mod univoc o noțiune în interiorul unui domeniu. Se mai numește unitate terminologică"15. În consecință, pentru a se constitui în termen de lingvistică, cuvântul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
cu semnificația unitară a unui discurs specific, tratând un anume subiect. Conceptul poate defini o nouă idee introdusă fie în spațiul științific, tehnologic, managerial, politic, cultural, filozofic, social sau critic evaluant. În accepțiunea cotidiana utilizăm cuvintele concepte ca desemnanți și semnificanți ai fiecăreia din componentele realității sau acțiunilor noastre în realitate, așa cum reflectă modal mintea noastră și le cuplează bidirecțional la cuvintele corespunzătoare. În tehnologie avem conceptele materie primă, unealtă, meserie, funcție, mașină, unealtă programabilă, lanț tehnologic, produs finit etc. În
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
substrat, aceiași acțiune creativă sau aceiași acțiune abstractizantă. Exemplu clasic de concept filozofic este substanța sau materia, semnificare generică care include, în dimensiunea ei conceptuală, diversitatea stărilor materiei și a manifestărilor ei fenomenale. Conceptele științifice sunt calitative, adică numai modal semnificante și separante de modalități precum forma, relația, proprietatea, interactivitatea și conceptele cantitative, cuantificante precis de modalitate. Știința posedă și utilizează atât concepte calitative precum timp, spațiu, forță, acțiune, viteză, energie, masă, precum și explicitări cantitative, utilizate ca măsuri ale conceptelor generice
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
sau sistem central și al elementelor periferice (Abric, 1994). Vom reveni asupra acestor concepte în capitolul următor. Să subliniem pentru moment faptul că Abric descrie și el RS-urile în con-textualizarea lor discursivă, socio-economică și culturală. Le vede ca "organizări semnificante, dependente de factori contingenți [...] și de contextul social și ideologic [...], ca sisteme de interpretare a realității care reglementează relațiile dintre indivizi și mediul lor [...], ghiduri pentru acțiuni" sau "construcții sociocognitive, conduse de propriile lor legi", permițînd o precodare a realului
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
pentru a distinge elementele SP și cele ale NC este sursă de incertitudini în interpretarea rezultatelor care descriu supraactivarea schemelor periferice (Flament in Guimelli, 1994, p. 103; Guimelli, 1995). Un element supraactivat este o cogniție periferică, ce formează o substructură semnificantă, căpătînd, pentru moment și din motive de adaptare la context, o mai mare importanță în practicile unui grup (exemplu: învățători în pedagogia "inovatoare", mutați în zona de educație prioritară, trebuind să practice o formă mai tradițională/autoritară de relaționare cu
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
și practicile, interconectate, formează o entitate semnificativă, cvasi-rituală, apropiată de noțiunea de credință, impregnată de afecte și de elemente de memorie a unui grup. Sistemele de acțiune și grilele de lectură ale realității sînt astfel reunite și organizate în "practici semnificante" sau "acțiuni reprezentaționale", ca să reluăm o expresie sugerată de Moscovici (in Jodelet, 1989b, p. 25), surse de conduite, de luări de poziție și de opinii corespunzătoare. Se înregistrează și un al treilea tip de caz. Este vorba despre schimbările sub
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
confunda "figură", care implică construcția activă a unui sens analogic și reprezentațional, și "imagine", a cărei formă este pasivă, mimetică. Interacțiune: proprietate definită printr-o suită de acțiuni reciproce, de comportamente, relații și schimburi mai mult sau mai puțin simbolizate, semnificante, simetrice sau complementare, de schimbări și influențări între indivizi și grupuri diverse. Posibilitatea de retroacțiune și aptitudinea de a metacomunica (a vorbi despre actul de comunicare în curs de realizare și folosirea de semne abstracte pentru a evoca altele, de
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
îi permite obiectului să fie comunicat, schimbat, reformulat, iar în privința elaborării identității, să formuleze o informație despre obiect, să găsească o orientare pentru acțiunea sa și o explicație a situației. Ritual și practică socială: o practică socială trimite la acte semnificante relaționate între ele de o finalitate și o logică funcțională, simbolică și adaptativă. Un ritual este o practică socială, mai conotată în raportul ei cu sacrul, organizată în funcție de un cod sau de mituri, implicînd o reinvestire corporală și mentală a
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în funcție de gen: Două (flori) și cu două (flori) fac patru (flori). Aceste caracteristici fac din categoria „numeralelor” abstracte nu atât o clasă lexico-gramaticală cât o clasă distinctă în sistemul limbii, care rezultă din denumirea prin semne lingvistice (realizarea lor ca semnificant) a unor semne nelingvistice. Expresia lingvistică a semnelor matematice este condiție obligatorie, în comunicarea pe cale orală, dar este întrebuințare improprie în limba scrisă. V. VERBULtc "V. VERBUL" VERBUL, cea mai complexă categorie lexico-gramaticală (parte de vorbire), asociază, într-un grad
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
politice și culturale, ci și a celor semiotice. Astăzi se încearcă depășirea "unei abordări liniare, concentrată pe producție" (Oprea 2005: 23). Procesele de productie (du Gay 2006: 7) devin fenomene culturale deoarece se transformă într-un ansamblu de practici sociale semnificante, care vor contura anumite modalități de percepție și conduită în context organizațional. Această (re)construcție a economiei are drept finalitate instaurarea unor "culturi ale producției" " (du Gay 2006). În contextul mișcărilor transnaționale ale persoanelor, ale conținuturilor mediatice, tehnologiilor sau ale
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
cu politicienii votați sau cu personajele literare. După cum am menționat în I.3.b., valorile sunt folosite drept mijloace ale imaginarului colectiv, demonstrând astfel că producția și consumul se află într-o relație de interdependenta. Dar în același timp, imaginile semnificante transmit anumite valori printr-un limbaj cultural care conduce către o anumita reprezentare/ identitate construită sau către ceea ce Daniel Bougnoux (2006: 9) numește "un cameleon conceptual". Această modelare se bazează pe relația dinamică între ego/ sine altul celălalt (Baudrillard, Guillaume
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
din semiotica socială, si anume faptul că atât producătorul, cât și privitorul/ consumatorul posibil exercita o anumita putere în fabricarea textelor și a discursurilor (vizuale). Scrierea și citirea devin două procese participative care transformă cuvintele și obiectele în produse culturale semnificante cu "potențial comunicativ și reprezentațional" (Kress, Leite-Garcia, van Leeuwen 2006: 269). Interpretarea imaginilor drept acte comunicaționale înseamnă acceptarea termenului de "turnură pictorială" și acceptarea ideii că imaginile reprezintă "un lant semnificant, practici culturale ale privirii și interpretării, capacități subiective ale
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
participative care transformă cuvintele și obiectele în produse culturale semnificante cu "potențial comunicativ și reprezentațional" (Kress, Leite-Garcia, van Leeuwen 2006: 269). Interpretarea imaginilor drept acte comunicaționale înseamnă acceptarea termenului de "turnură pictorială" și acceptarea ideii că imaginile reprezintă "un lant semnificant, practici culturale ale privirii și interpretării, capacități subiective ale privitorului de a determina imaginile să semnifice" (Hall, apud Schirato and Webb 2007: 66). Subiectivitatea, despre care vorbește Hall, ne ghidează către un alt sistem semiotic social, modalitatea, ai cărui indicatori
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
înseamnă a gandi în termenii semioticii sociale (Kress 1996, 2001; van Leeuwen 1999, 2005; Iedema 2001 etc.). Analizele oferite în partea a II-a demonstrează că simple cuvinte sau obiecte asamblate în contexte potrivite generează identități organizaționale, politice și literare semnificante. O perspectivă semiotica poate ajuta orice creator de sens, privat sau instituțional, să atribuie în mod rațional o rețea de înțelesuri produsului concret sau abstract promovat. Acesta este motivul pentru care am corelat "turnură pictorială" (Mitchell 1994) cu "turnură pragmatică
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
și identifică, îi mediază realitatea modificând-o în raport cu propria lor poziție în spațiul social și cu propria lor experiență de viață. Lumea socială apare, astfel, personalității în dezvoltare, filtrată prin această dublă selectivitate (statutul socioeconomic și profilul axiologic al persoanelor semnificante). Astfel încât un copil din păturile sărace, de exemplu, nu numai că absoarbe perspectiva respectivelor pături asupra lumii sociale, ci o absoarbe colorată de particularitățile atașate ei de părinții lui (Berger și Luckman, 1967, p. 131). În procesul necontenitei interacțiuni dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul dintre obiectele reflecției sale, și este vorba de... plăcere. Pe care el o împarte în sensuri multiple, cărora face apoi să le corespundă termeni cu adevărat potriviți: bucuria, deliciul sau starea de bine - pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sub influență bahtiană. De fapt, amintita teorie, denunțând criza limbajului și a subiectelor literare, slujește promovării fără precedent a noțiunii de text, interpretată sub diverse aspecte. Textul cu majusculă e noul obiect al studiului, iar el trebuie descris ca practică semnificantă în interiorul productivității generate în și prin limbaj. Critica impresionistă sau valorizările estetizante nu mai au cuvântul acum. Nici măcar istoria literară nu mai operează confrom încetățenitelor ierahizări, orice text fiind egal cu celelalte în calitatea lor de simple mecanisme, generate în interiorul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o structură la alta și de la un nivel temporal la altul). În această linie de interpretare, imaginarul ar putea fi definit drept un discurs paradigmatic, deschis, aflat în relație cu realitatea sensibilă, precum și cu cea inteligibilă, către care transferă structuri semnificante (spre exemplu, mitul sau conglomerate simbolice) sau din care absoarbe elemente noi, ce îi asigură dinamica internă, în funcție de epoci, de variații culturale, spirituale etc. În baza mnemotehnicilor oralității, utilizate și în producțiile culturilor populare, se decantează în imaginar toate informațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care o generează (concret sau abstract), ci și în cele în care se regăsește mai târziu; ea devine astfel un martor al istoriei. Formațiunea culisează între discursul în care (re)apare și imaginar, acolo unde este integrată într-o structură semnificantă, în funcție de gradul său de relevanță pentru utilizatori; permisiv, imaginarul îi dă formațiunii respective posibilitatea ca ulterior să genereze un nou subiect de discurs; uneori, ea poate avea, temporar sau definitiv, o existență marginală. Structurile imaginarului stau însă în relație cu
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de urmările pe care el le suscită, dar și, conform unei modalități cu totul diferite, de enunțurile care îl preced și care îi succed. (Foucault, Arheologia cunoașterii 38) Pentru imaginarul colectiv, funcționale sunt atât gradul de relevanță al unei unități semnificante, cât și genul, relația, factorii "timp" și "spațiu"; de aceea, memoria colectivă reține discursul ca oglindire a contextelor și a unui eveniment pregnant, precum și contextul lui particular (teoretic, politic sau religios), ca efect al unor texte fondatoare; faptul este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]