461 matches
-
ivite în selecția candidaților/candidatelor selectei compe tiții. Și în acest caz, socialul a trecut dincolo de prezumtiva nevoie de nuanțare psihologică a cadrului, indicînd vocația ușor obsesională a lui Lessing pentru tablouri ideologice limpezi, precum și inaderența sa funciară la variații semnificante pe o temă dată. De exemplu, unul dintre romanele ei recente, The Cleft/ Fisura, publicat chiar în 2007, reia mai mult decît sugestiv vechiul motiv al feminismului radical (din care criticii bănuiau că scriitoarea ieșise încă din anii șaizeci!), țesînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nelipsit însă de profunzime filozofică și de intensitate dramatică, din Suflete moarte a lui Gogol. Ca și în romanul predecesorului clasicizat, în volumul lui Kurkov, viața își pierde valoarea, devenind o anexă cumva derizorie a singurei realități umane palpabile și semnificante: moartea. Personajele (cu excepția, nu lipsită de conținut, cum spuneam, a protagonistului) dispar pe rînd, în contexte absurde și adesea burlești, și nimeni nu este afectat esențial de acest joc halucinant cu destinele omenești, deoarece, în moarte, mentalul colectiv localizează, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
paroxism inventivitatea, recons trucția realului printr-o muncă laborioasă asupra cuvintelor, așa cum spuneau Deleuze și Guattari în studiul lor despre Kafka: "să faci să vibreze secvențele, să deschizi cuvîntul asupra unor intensități interioare nebănuite, pe scurt, o utilizare intensivă a-semnificantă a limbii" (Kafka,1996). La rîndul său, Jean Starobinski califica această situație a scriitorului elvețian romand drept "decalaj fecund" (La Suisse romande et sa littérature, 1989), căci, departe de o seca, paradoxurile și contradicțiile lingvistico-geografice hrănesc și exaltă creativitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
totală. După spusele reputatului sociolog Stuart Hall, identificarea este "un proces de articulare, o sutură, o supradeterminare și nu o subsumare. Întotdeauna e "prea mult" sau "prea puțin" ; e o supradeterminare, o lipsă, niciodată o totalitate. Ca toate celelalte practici semnificante, e și ea supusă "jocului" differanței (amînării, n.a.)." (Hall, 2008) În aceste interstiții ale excesului și / sau ablației se strecoară, în opinia noastră, specificitățile libertății creatoare a autorilor care și-au făcut din limba franceză un nou cămin, din rațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apropiate, dar clar distincte, pe care doar o viziune eurocentristă le-a putut schematiza caricatural în figura "negrului african". Rasismul imaginar nu e o creație a continentului negru, dar tăcerea asupra unor evenimente care au zguduit din temelii un sistem semnificant bine conturat, da. Tăcerea însoțește anotimpul umbrei și sfărîmarea unor rituri și convingeri milenare. Scriitoarea cameruneză își asumă riscul de a scormoni printr-o istorie netransmisibilă, de a scoate la suprafață lucruri care, deși s-au întins pe durata a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
decât un semnificant pus într-o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică decât în raport cu "semnificantul semnificat" (problema traducerii), astfel încât și accentul pus pe semnificant cade. În De la grammatologie, Derrida surprinde o serie de contradicții în interiorul sistemului lui Saussure: pe de o parte, Saussure afirmă că scrierea este "imaginea" limbii, iar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nici un înțeles dincolo de limbaj, discursul fiind despărțit de lume, astfel încât sensurile se fragmentează continuu și se creează reciproc în perimetrul intertextualității. Teoreticienii postmoderni dezvoltă o teorie nouă cu privire la semnificația limbajului și a comunicării, în care relația dintre semnificat (mesaj) și semnificant (mijlocul de exprimare) este destabilizată în mod constant. Disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a dus la preocuparea accentuată pentru pluralitatea vocabularelor, a jocurilor de limbaj, a practicilor discursive, la paralogie, incomensurabilitate, diferend. Crizele reprezentării și ale referinței impun
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
inconștient, experiență sau afectivitate, acum spunem "scriitură" (écriture) pentru toate acestea, ca și pentru a desemna nu doar gesturile fizice ale inscripției literare, pictografice sau ideografice, ci, de asemenea, totalitatea a ceea ce o face posibilă; și, de asemenea, pentru latura semnificantă, latura semnificată însăși"242. În acest sens, Derrida susține existența nu doar a unei scriituri literare, ci și a uneia cinematografice, coregrafice, muzicale, sculpturale, atletice, militare sau politice. Dintr-o poziție similară, în direcția unei "semiologii a scriiturii" se accentuează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
are în vedere o înșiruire de fraze, o singură frază sau un segment dintr-o frază"249. Un înțeles al textului care se poate suprapune conceptului de scriitură, în special în interpretarea dată de grupul Tel-Quel, este aceea de "practică semnificantă", spațiu virtual de construcție a semnificației. Aceeași ambiguitate reiese și din definiția pe care o dă Paul Ricœur conceptului de text, privit drept "orice discurs fixat prin scriitură"250, problemele de definire fiind recunoscute și de Jean-Michel Adam251, care ajunge
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceptul clasic (reprezentativ) de "text scris": ceea ce se scrie nu este niciodată decât o parte din ea însăși"264. Scriitura înglobează deci scrierea, opera, partea materială a acestui act, dar nu se poate reduce la ele. Ea presupune practica, mișcarea semnificantă care, raportată la sine sau la alte texte, poate crea sensul. Mai mult decât atât, lectura devine o parte componentă a scriiturii, deoarece menirea scriiturii nu este aceea de a livra un anumit sens, ci de a "invita" cititorul ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
generat", iar cel de-al doilea fiind "nivelul textului realizat, al fenomenului textual, al reziduului în care basculează procesul de producție și care e întotdeauna mai puțin decât procesul de transformare anterior produsului"267, [s. a.]), al căror raport privește productivitatea semnificantă și structura semnificată, rezultă că textul nu are o structură liniară, iar scriitura nu are drept scop descoperirea unui semnificat dinainte propus, sensul creându-se prin intermediul unor operații textuale mereu prezente. Nici autorul și nici sensul nu mai pot fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
are drept scop descoperirea unui semnificat dinainte propus, sensul creându-se prin intermediul unor operații textuale mereu prezente. Nici autorul și nici sensul nu mai pot fi considerați originea scriiturii, astfel încât, pentru reprezentanții Tel-Quel, va rămâne încetățenită definiția scriiturii drept practică semnificantă sau text văzut ca producere. În ceea ce privește distincțiile de ordin terminologic, trebuie amintit efortul Juliei Kristeva de a diferenția noțiunea de text de cea de discurs, distincție pe care o consideră extrem de avantajoasă, cel puțin prin prisma efectului anulării unei prejudecăți
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
distincțiile de ordin terminologic, trebuie amintit efortul Juliei Kristeva de a diferenția noțiunea de text de cea de discurs, distincție pe care o consideră extrem de avantajoasă, cel puțin prin prisma efectului anulării unei prejudecăți: aceea de a asocia orice practică semnificantă cu limba vorbită. Astfel, în timp ce discursul presupune întotdeauna un destinator și un destinatar (deci, în limbaj tel-quel-ist, este "un obiect de schimb"), textul este un "proces de producere a sensului". Este, credem, evidentă opțiunea autoarei pentru termenul de text, care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sens curent; și al doilea, în care écriture corespunde scriiturii, desemnând un ansamblu de efecte discursive specifice. Acest al doilea registru nu trebuie confundat cu ceea ce se numește "scriere automată" sau "scriere mentală", deoarece scriitura ar depinde de "un corp semnificant multiplu". Imposibilitatea de a separa textul ca produs de producerea sa presupune o dimensiune importantă pentru cercetarea tel-quel-istă, aceea a lecturii. Scriitura și lectura sunt considerate procese reciproce și, de fapt, ele sunt parte integrantă a textului, transformând scriitorul și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
curiozități, antologie, traducere, prefață și note de Radu Toma, Editura Meridiane, București, 1992, p. 390). 307 A se vedea Anexa capitolului 2. 308 În pofida pluralității discursurilor culturale, a triumfului sintacticului asupra semanticului în postmodernism, precum și a raționalității operaționale asupra celei semnificante, Aurel Codoban consideră că locul discursului filosofic este neschimbat în postmodernism față de modernism și că întotdeauna filosofia a avut o "înclinație" către literatură (și nu către știință, deși a sperat a atinge calitățile discursului științific). De asemenea, încercând să creioneze
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
p. 43. 399 Aurel Codoban subliniază, la rându-i, excluderea transcendenței în postmodernism, precum și a modelului ontologic axat pe ideea de origine sau profunzime. Pentru postmoderni, funcționează un model centrat pe diferență, astfel încât "ceea ce rezultă este o ontologie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, [...] și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de model ontologic este în funcțiune în cele mai realizate formule ale gândirii filosofice postmoderne. Îndeosebi la acei gânditori francezi care, ca Derrida, Lyotard, Deleuze și Baudrillard, au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
află în servi ciul publicului cititor, ci al operei înseși, pe care o traduce și căreia îi asigură, astfel, supraviețuirea dincolo de momentul producerii ei. Faptul de a traduce nu reprezintă o modalitate de echivalare a unui conținut în două expresii semnificante diferite și nu servește, prin urmare, comunicării conținutului. În eseul despre limbă, amintit mai sus, Benjamin respingea ideea unei limbisemn, ca adaos semiotic atașat lumii, întrucât această teorie punea în paranteză funcția teologică, revelatoare, a numelui. La fel, traducerea nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
posibile și alte înlănțuiri specifice (narative, descriptive, argumentative...). Să luăm, de exemplu, o propoziție asupra căreia vom reveni în cadrul studiului unei campanii publicitare de la Gallimard Jeunesse: La copil, ideea de familie apare foarte devreme. Degeaba este această propoziție o unitate semnificantă a limbii, ea capătă sens doar în contextul în care ar putea constitui premisele unei argumentări publicitare sau în care apare morala unei povestiri de familie, dar și evaluarea comentată a unor fapte explicative. Totul depinde de locul ei într-
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
propunem o definiție textuală a propoziției: unitate legată în funcție de dubla mișcare complementară a conexității (succesiunea liniară de propoziții) și a secvențialității (structura ierarhică de propoziții). Așadar definesc propoziția enunțată drept o unitate legată de alte propoziții:" Propoziția este un element semnificant al enunțului în întregul său și capătă sensul definitiv doar în interiorul acestui tot" (Bahtin, 1984: 290). În plus, resping confuzia între aspectele enunțiative legate de asumare (distanțarea specifică propozițiilor care utilizează perfectul simplu în opoziție cu cele care sunt extrem de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
descriptive guvernate de operații net ierarhizante și paradigmatice de integrare semantică; înlănțuiri dialogale și explicative (dominate de structura întrebare-răspuns-evaluare). Astfel, de exemplu, o frază complexă precum: (28) Bărbaților le plac femeile care au mâinile fine. degeaba este ea o unitate semnificantă a limbii și, prin aceasta, perfect inteligibilă luată chiar izolat, căci nu are sens decât în co(n)textul în care aceasta poate reprezenta atât premisele unei argumentații publicitare, cât și morala unei fabule sau a unei povești picante. Totul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
le are în societate și cultură fără a-și pune într-adevăr problema originii mitului, întrucât pleacă de la premisa că acesta este creat în interiorul societății. Semiotica abordează mitul și mitologia din perspectiva unui complex de semne, o serie de elemente semnificante care generează procese de comunicare, și chiar povești, atunci când dobândesc un cadru narativ. În mod evident, această combinare a semnelor trebuie să respecte anumite reguli și o anumită logică pentru a dobândi sens pentru comunitate. Este motivul pentru care Jeppe
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
far cu ziduri negre, bătute de valuri cenușii. În stînga falezei, departe, la linia orizontului, se zărește o barcă cu pînze ce are catargul foarte înclinat. C. Însăși materialitatea cuvintelor A construi ficțiunea, ca parte esențială, plecînd de la însăși materialitatea (semnificantă și semnificată) a cuvintelor. Este știut faptul că, atunci cînd vine vorba de text, cele două proceduri reprezentative cardinale sînt, la prima vedere, descrierea și povestirea: una este în măsură să reprezinte lucrurile, cealaltă, evenimentele. Deci, în funcție de bunul lor mers
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pînze albe de formă triunghiulară. Astfel, se construiește un roman ale cărui "povestiri" răsfirate, din compoziția sa, își au originea mai puțin într-o "viziune a lumii" cît într-o "monitorizare atentă a cuvintelor", în dubla lor componență, formală și semnificantă. În aceeași măsură, antagonismul descriere/povestire este dintr-o dată eliminat, descrierea servind de această dată drept suport activ în elaborarea povestirii. 1. A se vedea observațiile destul de aluzive ale lui E. Ibsch (1982) și mai ales ale lui M. Raimond
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în raport cu colectivitatea ea este impusă, căci nimeni nici individul, nici grupul social nu pot modifica relația care le unește. Și dacă la un semn izolat semnificantul apare că arbitrar, în cadrul sistemului limbii el este legat în variate feluri de alte semnificante."53 Liantul dintre semnificant și semnificat fiind dat de un semn, în baza faptului că aceștia (semnificantul și semnificatul) diferă de ceilalți din proximitatea lor, reprezintă evidență pentru aceea că limba este un sistem având termeni cu funcționare solidara și
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
șo a public. Public relations is therefore a multicultural activity, since it operates în a social environment of multiple systems of meaning."81 Deși este foarte pretențioasa, o astfel de perspectivă are meritul parțial de a aduce în discuție sistemele semnificante care stau la baza împărtășirii unei culturi. Bineînțeles, ar fi prea mult să credem că RP asigura comunicarea rituala a unei comunități și celebrează identitatea să culturală, chiar dacă unele formule moderne de comunicare pot să fie apropiate de cele ritualice
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]