KorAP: Find »[drukola/base=sendviș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...14 >

340 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

mult, pe urmă la ora mesei nu mai vor să mănînce nimic. Se uită la Julius, o văzu pe mătușa Susana cea Îngrozitoare și se uită la Șobolanul atît de cenușiu, Îi venea să-i strige lui Julius să mănînce sendvișuri pe săturate. Și simțea că nu mai poate suporta, biata de ea: Șobolanul era la fel ca pe vremea cînd trecea drept băiatul cel mai cumsecade din Lima, dar și cel mai plicticos și acum, după douăzeci de ani, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
semnînd mereu cecuri, Șobolanul Își făcuse o semnătură proprie: mîzgălea cîteva litere indescifrabile. — Și soțul tău, Susan?... Tot campion de golf? Parcă am citit Într-un ziar că a câștigat din nou. — A ieșit al treilea. Julius, darling, mănîncă și sendvișul meu, dacă vrei. Și tu ești un viitor campion? Julius se uită la el furios, cu o Îmbucătură uriașă În gură și foaia de salată alunecă și căzu pe jos. — Îți amintești, Susan, cînd ne-am Întîlnit la Ancón? Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu Bingo Leon, pe urmă s-au certat și ea l-a cunoscut pe... — Julius, darling, du-te și te schimbă, văd că tremuri de frig. Ne vedem mai tîrziu În la suite. Julius mai mușcă pentru ultima dată din sendvișul lui Susan, Îl puse la loc pe farfurioară și se Îndreptă spre cabine. Șobolanul pricepu că și Susan trebuia să plece și se simți teribil de nefericit, cine știe cînd avea s-o mai Întîlnească? Susan deschise poșeta și bineînțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să faci pipi și-ți simți Întreg corpul, fiecare părticică din tine, În momentele astea neobișnuite te gîndești că În la suite te-ai simți mai bine, dar rămîi, rămîneai și vedeai acolo, ceva mai departe, pe tejgheaua de la bar, sendvișurile cu salam de altădată, din ziua aceea cînd ea a venit și ți-a dăruit cîteva minute de fericire, care sînt pîndite Întotdeauna de durere mai tîrziu, În fiecare clipă, În fiecare clipă, Julius și poate chiar acum, cînd, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
imensul living, ieșind În acel patio fermecat În stilul secolului XX prin geamul enorm, deschis, pe post de ușă Între living și patio-ul cu mica lagună. Totul era desăvîrșit aici, afară. Bărbați și femei luau pahare de whisky și sendvișuri de pe tăvi de argint care treceau prin fața ta ori de cîte ori era nevoie și continuau să stea de vorbă cu multă Însuflețire. Dar uite și o suedeză băiețoasă așezată pe marginea micii lagune artificiale, În pantaloni și probabil murdară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ceaiul În timp ce chelnerii de la „Murillo vă servește la nunți, banchete și recepții“ completau ultimele mese cu platouri afară, pe terasă și Începeau să pregătească cocteilurile pe care aveau să le servească peste cîteva minute. Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de astea, Îi răspunse șoferul și luă fără sfială un sendviș de pe tava cea mai mare. — Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de astea, Îi răspunse șoferul și luă fără sfială un sendviș de pe tava cea mai mare. — Poate că pînă la urmă nu ajung și iese scandal... Dar Carlos mai luă unul și Abraham n-avu Încotro și trebui să-și plece capul rușinat În fața unei asemenea dovezi de superioritate, „ești grozav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
carapacea lui de cum Îi văzu venind pe cei nouă șoferi mult mai norocoși decît el. Cei nouă profesori nici nu l-au băgat În seamă pe Carlos. Au sosit voioși și nici nu s-au uitat la el, probabil fiindcă sendvișurile anunțau băuturile și băuturile muzică și Într-o viață plină de ritm nu poți vedea un negru trist. Abraham, În schimb, Îi primi cu un geamăt de fericire. Se așeză pe o banchetă, Între muzicanți și Își aprinse imediat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

pătură portocalie, se afla Boo. Era cu alți doi bărbați, ale căror fețe nebărbierite și haine ciudate - genul de haine pe care nu ai de unde să le cumperi nici dacă îți dorești - îi prezentau ca fiind și ei vagabonzi. Mâncau sendvișuri. Un impuls de politețe o obligă să traverseze. Deci, Ashling, spuse Boo, rânjind tâmp. Nu ai plecat nicăieri în vacanța bancară? Ashling dădu din cap. Da, nici eu, spuse Boo cu demnitate. Apoi se lovi peste frunte, uimit de nepolitețea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Marcus Valentine face numărul despre unt și fulgi de zăpadă. — Nu-l știu, spuse JohnJohn dezamăgit. —E tare, Ashling, foarte bine! Păi, sper să te simți bine. —Mulțumesc. Vă las să vă terminați cina în liniște, spuse Ashling, indincând spre sendvișurile pe care le dăduseră la o parte când venise ea. —Marks & Spencer, spuse Boo. Ne dau ce nu vând. Știu că hainele lor au devenit cam plictisitoare, dar mâncarea e delicioasă. Dintr-odată, cei trei bărbați s-au încordat de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
gonflabil cu inelul de pe degetul mare. În timp ce toată lumea făcea eforturi să nu își îndrepte privirea către cănile murdare, se schimbau păreri despre mahmureala fiecăruia. Eu o simt mai mult în stomac decât în cap, se confesă Dervla O’Donnell. Două sendvișuri rapide sunt singurele care fac greața să treacă. Nu, la mine e paranoia, tremură Kelvin, aruncându-i o privire rapidă, apoi aplecând din nou capul. Până și domnișoara Morley recunoscu rușinată: —Mă simt de parcă un pumnal a fost înfipt în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
să meargă după mâncare, și nu pentru că voia să facă ceva pentru colegii ei, ci pentru că însemna că are două ore pauză de prânz. Dura patru minute să meargă până la magazin, alte șase să comande, să plătească și să ia sendvișurile. Ceea ce îi lăsa trei sferturi de oră pentru a se plimba prin magazinele din Temple Bar înainte de a se întoarce la birou, pentru a se plânge de mulțimea din fața ei de la coadă, de neisprăviții care munceau acolo, care nu știau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
și pentru care a mai trebuit să aștepte până la venirea ambulanței... Deși toată lumea era înnebunită de muncă, cu doar o lună înainte de lansarea revistei, abia așteptau scuzele care deveneau din ce în ce mai turbate. Apoi se așeza și petrecea cincisprezece minute mâncând un sendviș, înainte de a se uita la ceas, pentru a anunța: — Ora 13:57, plec în pauza de prânz. Ne vedem la 14:57. —Vreau ceva puțin diferit astăzi, îi spuse Lisa lui Trix. —A, Burger King, spuse Trix, înțelegând. — Nu. —Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
a anunța: — Ora 13:57, plec în pauza de prânz. Ne vedem la 14:57. —Vreau ceva puțin diferit astăzi, îi spuse Lisa lui Trix. —A, Burger King, spuse Trix, înțelegând. — Nu. —Nu? — Poți mânca și altceva la prânz în afară de sendvișuri și burgeri. Trix părea nedumerită. —Vrei fructe? Fruntea ei exagerat de machiată se contorsiona din cauza confuziei. Știa că Lisa mânca mere și grefuri câteodată. Trix nu mânca niciodată fructe. Absolut niciodată. Și se mândrea cu asta. —Vreau sushi. Sugestia era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ace în ochi. Mai încerc o ultimă dată. Ești sigură că nu vrei să încerci? O rugă Jack încet pe Ashling, în timp ce ochii lui refuzau să îi părăsească pe ai ei. Rigidă, Ashling dădu din cap și se întoarse la sendvișul ei cu șuncă și brânză, simțindu-se ușurată, dar cu o curiozitate nesatisfăcută. Lisa fusese mulțumită că Ashling se retrăsese. Se bucura enorm de intimitatea pe care o împărțea cu Jack, ca să nu mai punem la socoteală că era impresionată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Ashling și astfel să își ocupe ambele mâini. Drumul cu mașina până la casa părinților ei, discuția despre faptul că Ashling mâncase sau nu în tren și dezbaterea dacă va bea doar o ceașcă cu ceai sau va mânca și un sendviș a durat vreo patruzeci de minute. O ceașcă cu ceai e bine. Am Penguins, o tentă Monica. Și prăjiturele fluture, le-am făcut eu. Nu, eu... oh... Discuția despre prăjiturele făcute în casă o neliniștea pe Ashling. Monica a deschis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
încă destul de fragilă. Următoarea parte a procesului era pronunțarea. În seara în care Ashling s-a întors din Cork, a aflat că are un nou vecin. Un băiat blond și slab stătea ghemuit lângă ușa ei, îndopându-se cu un sendviș și o cutie de Budweiser. Bună, spuse ea. Eu sunt Ashling. —George. El observă că ea se uita la cutia de Bud. —E ajunul Revelionului, spuse el, defensiv. Beau și eu ceva, ca oricine altcineva. Nu mă deranjează, spuse Ashling

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

gîndi Helen, cum ștersese și semnele de pe peretele toaletei. SÎngele care-i colora fața o făcea să pară foarte tînără. I se stricase coafura din cauza rîsului - arăta ciufuluită și plină de viață. Își Îndesă batista În mînecă și-și luă sendvișul; rîsul i se risipi În suspine. Puse Înapoi un colț de pîine, iar vederea cărnii proaspete dintre felii - și gustul, cînd mușcă - păru cumva s-o liniștească. Fața Își pierdu culoarea, iar ochii i se uscară. Mestecă foarte Încet și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
suspine. Puse Înapoi un colț de pîine, iar vederea cărnii proaspete dintre felii - și gustul, cînd mușcă - păru cumva s-o liniștească. Fața Își pierdu culoarea, iar ochii i se uscară. Mestecă foarte Încet și, În cele din urmă, puse sendvișul jos. Peste rochie avea un cardigan, și Începu să-i descheie nasturii. Trecuseră aproape două sătămîni de la sîmbăta aceea călduroasă, cînd Helen și Julia stătuseră Întinse În Regent’s Park. Fusese ultima zi caldă de vară, deși atunci n-aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
capacul și golește conținutul de fibre Înăuntru. Apoi Își șterse mîinile și intră Înapoi. Nu-și ridicase privirea. CÎnd ușa se Închise În urma lui, Viv făcu o grimasă. Dar Helen se gîndea În continuare la război. Mai mușcă puțin din sendviș, apoi zise: — Nu ți se pare ciudat cum toți vorbesc despre război de parcă ar fi ceva care s-a petrecut cu mulți-mulți ani În urmă? Pare chiar bizar. De parcă toți ne-am strînge acasă și ne-am spune: „Hai, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
acela mai bine decît pe oricare altul În care am locuit și nu știu de ce. Nu am stat acolo decît un an și ceva. Dar aproape tot timpul războiului am - se uită din nou În altă parte, apoi Își luă sendvișul. Ei bine, aproape tot războiul am stat În altă parte. Viv așteptă. CÎnd Helen nu mai continuă, ea zise: — Eu am stat Într-o pensiune pentru fetele de la minister. Pe lîngă Strand. Helen Își ridică privirea. — Chiar așa? N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ca sus. Își luă sacul și o conduse pe Helen, printr-un coridor, În bucătărie. În mijlocul Încăperii era o veche masă de brad, plină de așchii din tencuială, pe care Începu să le dea la o parte. — Apropo, chiar am sendvișuri cu friptură de iepure, zise ea, În timp ce tencuiala se rostogolea. Unul dintre vecinii mei are un grădinar care le pune curse. Se pare că sînt peste tot În Londra acum. Mi-a zis că pe ăsta l-a prins În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pentru a Încălzi porțelanul, aruncă lichidul, după care turnă din nou ceai. Ceaiul era dulceag și cu mult lapte. Probabil că Își pusese Întreaga rație. Helen Îl sorbi, Închizîndu-și ochii cu un sentiment de vină. CÎnd Julia Îi oferi un sendviș, ea Îi spuse: — Ar trebui să-ți dau bani sau altceva În schimb, Julia. Într-adevăr, zise Julia. — Ți-aș putea da un cupon... — Pentru Dumnezeu! Oare asta a făcut războiul din noi? Poți să-mi iei ceva de băut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

m-ar face fericită. Sună Emma Într-o joi dimineață, pe la unsprezece jumătate. — Bună, Ellie, eu sînt. Tocmai am terminat cu hainele În Portland Street și mor de foame. Vrei să mîncăm ceva de prînz? — Absolut. Arunc o privire la sendvișul Pret a Manger și la Cola dietetică aflate dinaintea mea, pe birou, și mă decid că mi-ar prinde bine o ieșire. — Vrei să vii aici? Te-ar deranja dacă ne-am Întîlni În oraș? Mi-e poftă de sushi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
să Îi arunc o privire furioasă, În timp ce e ocupată să facă unele ajustări ca să lărgească cusăturile. Iar Dan mi-a atras atenția că-mi tot mîngîi burta. Fac asta total absentă, pe cînd stau la coadă să-mi iau un sendviș, Îmi dau cu ruj În fața oglinzii de la serviciu sau sînt Întinsă pe canapea Încercînd să citesc, iar Dan se uită la preaiubitele lui meciuri de fotbal sau de rugby. De fiecare dată cînd Îmi ating pîntecele, nu mă pot abține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]