809 matches
-
pentru ceea ce nu au reușit să facă de-a lungul vieții sunt tardive și lipsite de sens. Le putem numi și văicăreli gratuite. Ofertă Cei ce își trâmbițează necazurile pe toate drumurile oferă prilej de bucurie dușmanilor. Ruinare La vârsta senectuții, ruinarea fizică și cea mentală nu se produc în același ritm. Tinerețe Tinerețea, vârsta de aur a vieții, este adeseori irosită fără rost iar regretele care vin la maturitate sunt inutile. Nechibzuințe Multe dintre cutezanțele și nechibzuințele săvârșite la tinerețe
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Sfat Un sfat bun, oferit cu sinceritate și la timpul potrivit, te poate feri de unele neplăceri și greșeli. Trecutul Pentru vârstnici, principala realitate și unicul domeniu de referință este trecutul. Prezentul Singura dimensiune temporală acțională pentru copii este prezentul. Senectute Senectutea este mai ușor de parcurs pentru cei ce se pot deplasa și nu și-au pierdut limpezimea minții. Vârstă Nu toți vârstnicii sunt bătrâni. Naivitatea Naivitatea este acceptabilă și chiar plăcută numai la copii. Îndemn Întovărășește-te cu omul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Un sfat bun, oferit cu sinceritate și la timpul potrivit, te poate feri de unele neplăceri și greșeli. Trecutul Pentru vârstnici, principala realitate și unicul domeniu de referință este trecutul. Prezentul Singura dimensiune temporală acțională pentru copii este prezentul. Senectute Senectutea este mai ușor de parcurs pentru cei ce se pot deplasa și nu și-au pierdut limpezimea minții. Vârstă Nu toți vârstnicii sunt bătrâni. Naivitatea Naivitatea este acceptabilă și chiar plăcută numai la copii. Îndemn Întovărășește-te cu omul înțelept
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cât greșelile săvârșite în educația copiilor au fost mai multe. Eșec Căsnicia în care lipsesc afecțiunea, respectul reciproc și îngăduința este sortită destrămării. Dorință Suprema dorință a părinților este să și vadă copiii sănătoși, fericiți și realizați familial și profesional. Senectute Anii au zburat, ca gândul s-au dus Iar viața mi se îndreaptă spre apus. Atenție! Fata veselă și petrecăreață care-ți place la nebunie s-ar putea să nu fie și cea mai bună alegere pentru a-ți fi
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
puțină, nu sărăcie sufletească. Timpul În copilărie și adolescență trăim senzația că timpul se scurge lent ca mersul melcului. În perioada tinereții, inclusiv a maturității anii trec cu repeziciune și aproape fără să ne dăm seama ne trezim în pragul senectuții. La vârsta a treia ni se pare că timpul zboară și înțelegem că durata vieții se scurtează. Credulitate Pentru unii credulitatea nu încetează odată cu ieșirea din copilărie. Chei Ca să poți pătrunde într-un suflet zăvorât trebuie să găsești cheile potrivite
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
o să se vorbească de voi". La care amicul meu, cu prezența sa de spirit, i-a răspuns: "- Cu atât mai bine. O să se vorbească după." Șerban Cioculescu avea mult umor, cei care l-au cunoscut pot depune mărturie. în anii senectuții lecturile sale preferate au devenit memoriile, jurnalele, însemnările de călătorie, reflecțiile moraliștilor. Nu degeaba scriitorul francez Michel de Montaigne i-a fost cel mai apropiat în spirit. Și nu scrisese acesta în Eseuri, "îmi place înțelepciunea veselă și mă feresc
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
contemplației eliberatoare, al juisării spirituale, rococoul reprezintă perioada finală a poeziei macedonskiene, "artă de lux și artă de potolire". O artă deschisă luminii, dansului cuceritor al aparențelor mutat pe un meridian exotic, ca un dar al seninătății aduse de apropierea senectuții. Iată cum evoluția creației macedonskiene urmează o curbă existențială, ca și cum cauzalitatea sa s-ar afla în însuși destinul ființei capabile de cinetica unei autoproiecții stilistice. Astfel abordat, barocul lui Macedonski devine o cheie deopotrivă estetică și psihocritică a înțelegerii poetului
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
contemplației eliberatoare, al juisării spirituale, rococoul reprezintă perioada finală a poeziei macedonskiene, "artă de lux și artă de potolire". O artă deschisă luminii, dansului cuceritor al aparențelor mutat pe un meridian exotic, ca un dar al seninătății aduse de apropierea senectuții. Iată cum evoluția creației macedonskiene urmează o curbă existențială, ca și cum cauzalitatea sa s-ar afla în însuși destinul ființei capabile de cinetica unei autoproiecții stilistice. Astfel abordat, barocul lui Macedonski devine o cheie deopotrivă estetică și psihocritică a înțelegerii poetului
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
se tocesc prea repede, se volatilizează înainte de a putea să trec la acțiune, se reașează în matcă asemeni unor rîuri cumințite, după ce furtunile sau turbulența inundațiilor care le-au umflat apele s-au potolit. Să fie oare un semn al senectuții care tinde să aplatizeze toate sentimentele - și cele bune și cele rele? Dar alții, dar alții... Intelectuali, scriitori, oameni nu lipsiți de fantezie... Mai bine, totuși să nu evoc cazurile dezolante care abundă în societățile noastre, cazurile de vindictă, lovituri
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
funcționat și teama de a nu-i fi găsite în jurnale reflecții aducătoare de noi represiuni. Îndeosebi după 1958 și apoi după 1966, notațiile sale sunt tot mai "cuminți", limitându-se la lecturi, la evocarea unor prieteni, la contemplarea propriei senectuți. Curios este că în prima parte a jurnalelor, deci până în 1945, nu apare niciodată vreo referire la Jeni. Ea, în schimb, în jurnalul ei, îl evocă mereu cu tandrețe și ironie - îi zice "Aiurilă" - citându-i nu doar o dată spusele
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
nu o evocase niciodată în jurnalul tinereții lor. După care - teribil destin! - urmează cea de a doua detenție, din 1959 până în 1964. Însemnările de care dispunem după eliberarea sa reîncep în 1966. Arșavir Acterian apare aici cu precădere obsedat de senectute. În tinerețe, moartea era un subiect retoric, oarecum de rigoare, monden, se pălăvrăgea "despre moarte, depresiuni și de-ale vieții". Acum, moartea devine o realitate atroce, aproape cotidiană, care poate surveni în orice clipă. Prietenii și cunoscuții se tot săvârșesc
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
Florin Irimia Încă din anul 2000, cînd apărea The Blind Assassin, roman ce va fi tradus și la noi în 2007, observam la Margaret Atwood debutul unor preocupări legate de diverse aspecte ale senectuții. În romanul amintit, cîștigător meritat al prestigiosului Booker Prize, octogenara Iris Chase își scrie testamentul pentru o nepoată, aflată permanent departe de casă, și căreia îi lasă moștenire nu bani sau proprietăți, ci adevărul (despre familia lor), o mărturie asupra
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
clasic? - reamintesc un minunat citat din marele poet englez Pope : „Nu fii primul care Încearcă ceea ce-i nou, dar nici ultimul care leapădă ceea ce-i vechi!”. Corect! Ce ne facem Însă cu cei care la tinerețe-s noinouți, iar la senectute-s huliți pentru conservatorism? Eu, culmea, mă simt unul dintr-ăștia : o dovadă - faptul că nu ader la piesele treimiiste cu pornografii. Poate și unde am o cultură făcută În vremuri În care nu erau permise pornografii, pe scenă. Aș
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
frecventez eu, s-a aflat de multe ori și ea. - Cine George, cine? - Olga, omule, nu da în clocot. Domnișoara al cărei nume ți l-am spus acum, este nelipsită de la agapele noastre. Flirtează cu diverși bărbați trecuți de vârsta senectuții, își afișează cu dezinvoltură grațiile feminine, ce mai, știe să se pună în valoare. Bănuiesc că la mijloc se află un scop pe care nu e greu să ți-l imaginezi. Am văzut-o de multe ori în posturi discutabile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
reamintesc un minunat citat din marele poet englez Pope : „Nu fii primul care Încearcă ceea ce-i nou, dar nici ultimul care leapădă ceea ce-i vechi!”. Corect! Ce ne facem Însă cu cei care la tinerețe-s noi nouți, iar la senectute-s huliți pentru conservatorism? Eu, culmea, mă simt unul dintr ăștia : o dovadă - faptul că nu ader la piesele treimiiste cu pornografii. Poate și unde am o cultură solidă, făcută În vremuri În care nu erau permise porno grafii, pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ar fi, un bărbat nu poate niciodată să afirme că nu se gândește la o femeie și prin prisma patului sau că l-ar fi interesat în tinerețe, la aceasta, mai mult capul decât dosul, dar nici că, până la anii senectuții, ar fi meditat la ea, făcând abstracție de carnea și oasele ei). Frumusețea Reliei, încă de la început, nu era una exclusiv exterioară, corporală, cu toate că impresiona încă din prima clipă suplețea corpului ei, chiar prea slăbuț, cu oase prea ascuțite, și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
opt ani și un repertoriu bun, dar tradițional. Constantin Silvestri care a corporalizat în coloane sonore acel text, închis în enigma unei partituri tăcute, a lucrat cu un glas viguros, rezistent, adecvat evoluției timbrale a eroului tânăr care atinge o senectute iluminată. Ohanesian avea o rezistență redutabilă în fața dificultăților până atunci neîntâlnite, era capabil de reconsiderarea valorilor știute, o voință aprigă de "a fi", cu adevărat, cel ales. Un gladiator. Aruncat în arenă și-a consumat, în extaz, jocul tragic cu
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
la sfîrșitul acestei zile de lumini și umbre, pete și culoare, în chenarul căreia, ea, Doina, trebuie să rămînă teritoriul adolescentin, interogativ, pornită cu fruntea sus, lucid, să înfrunte existența." Despre bunicul meu, răspunde tăios Doina cel care, la vremea senectuții, iese la marginea satului și crește în ascuns, poate chiar numai și-n sufletul lui, un vițel gras, nu știu prea multe; am înțeles însă că nu-l lua pe tăticu' la cîmp, în zilele cînd soarele-ți cădea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bați, Lazăre?! se crucește profesorul. Or fi rămas ceva lucrări în ciornă de la Bujoreanu, căruia i-ai fost asistent, ori, simțind..., ți le-o fi lăsat el să-i ajuți familia. Iar dacă n-ai făcut-o la timp, ora senectuții apropiindu-se, vrei acum..., dar nu mai ai cu ce, tăticu' rîde Lazăr, băgînd plicul în buzunar. Oricum, o parte din banii aceștia vor ajunge tot la Doina, că-i voi da doamnei Săteanu, s-o asiste pe nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu rumeneala asfințitului. Liliana Unguru, clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre viață căci ea e leagănul dorului și e cununa de lauri a universului. ... este zâna frumuseții, parfumul lăcrămioarelor, zborul multicolor al fluturilor, gândul curat și înțelepciunea senectuții. Să ne trăiești, copilărie, împresoară-ne cu totul, nu ne lăsa maturi, când gândurile ne sunt senine ca lacrima de pe firul de iarbă al dimineții! Toată viața vom fi maturi, dar câtă copilărie are viața?! Smaranda Nicula, clasa a V-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
casca de pe o ureche.) Judecătorul: Speranțe?... (Avocatul acuzării se ridică repede din scaun pentru a face o precizare. Din nou în fața auditoriului.) Avocatul acuzării: Clienta mea încă mai speră să găsească un partener loial lângă care să-și petreacă zilele senectuții. (Râsete în auditoriu. Avocatul, ușor jenat.) Eu nu fac decât să reproduc dorința doamnei acuzatoare. (Se reașază în scaunul inculpatului. Picior peste picior. Își drege vocea.) Judecătorul: Starea civilă a doamnei acuzatoare este de minimă importanță. În sfârșit, să auzim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Simona-Grazia Dima La anii senectuții, profesorul bănățean Ștefan Ehling a compus un op masiv, la interfața dintre ficțiune și memorialistică, din dorința ardentă de a consemna ororile trăite de șvabii din Banat după deportarea lor în URSS, în 1945, ca parte a operațiunii denumite de
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
lui Apunake. în cercul rudelor acestuia trebuie, de asemenea, amintit istoricul și criticul de artă Petru Comarnescu. La începutul anilor '90, atunci când Grigore Cugler nu făcuse încă obiectul mai multor restituții culturale 1, fostul diplomat Florin Roiu, care își trăia senectutea în București, nutrind mult entuziasm pentru înfăptuirile culturale ale trecutului, mi-a atras atenția asupra talentului poetic al mai vârstnicului său coleg de la Ministerul Regal al Afacerilor Străine. îi despărțeau opt ani, dar poate că obârșia geografică să fi jucat
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
pictat de Tițian câțiva ani mai târziu, în 1559. Este evident că, la peste 70 de ani, Tițian adoptă diagonalele abrupte, jocul de lumini și umbre, nerăbdarea lui Tintoretto. Nu sunt multe exemple de creatori a căror operă din anii senectuții a fost permeabilă la influențe venind de la generațiile mai tinere. Tițian a fost însă o personalitate de excepție din multe puncte de vedere.
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
Desmond fusese o răsfățată a cinematografului mut care refuza să ia act de trecerea timpului, Frida este o fostă agentă a Securității, de o frumusețe răpitoare, care, la un moment dat avusese întreaga lume la picioare, ajunsă acum la vârsta senectuții. Ea este incapabilă să accepte că lumea s-a schimbat, că peste ea au trecut nemilos anii și că nimic din ce fusese odată trecutul său glorios nu mai este de actualitate. Își scrie cu aceeași conștinciozitate notele informative deși
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]