50,569 matches
-
de răscruce. Este un moment în care un fel de speranță vagă se întâlnește în mod bizar cu împăcarea de sine. Starea de schimbare iminentă care se resimte în toate povestirile traduce de fapt apropierea, dacă nu chiar așteptarea morții. Sentimentul personajelor este un amestec de prudență, teamă și resemnare. Moartea pare mai mult familiară decât înspăimântătoare, un fapt inevitabil de viață, își pierde deseori atributul violenței (nici o moarte nu se desfășoară sub ochii noștri), este "anunțată" prin semne și presimțiri
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
sunt un efort muzical, că muzica dibuie prin sunete vorbele ce ar vrea să pronunțe..." În raționamentul contradictoriu al Străinei, "de ce două arte suprapuse", caută totuși "melodia pentru astfel de cuvinte", căutarea împinge imaginația compozitoarei către acel moment al trăirii sentimentului poetului, numit "minut al contemplării": "Nu sunt versuri, sunt vorbe ce s-au născut firesc, privind în sus, cerul, într-o anume seară la acel minut anume... Cuvinte simple, directe, acelea, numai acelea, și numai ale aceluia, deși le va
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
care o avea. Urmând sugestia lui Maiorescu că Veronica ar fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbați, diferiți istorici literari, biografi și publiciști, În cursa pentru spectaculos, au creat Veronicăi Micle efigia unei femei ușuratice, nestatornice și indiferentă la sentimentele Înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar clișeul impus de o societate nedreaptă, grăbită și superficială este greu de Înlăturat cu toate dovezile incontestabile. Muza lui Eminescu nu a fost o femeie ușoară, nu era dornică de petreceri
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
de iubire care se desprinde din scrisorile ei și din poeziile pe care i le-a dedicat lui Eminescu, și În marea majoritate, Îi sunt dedicate lui. Poeziile ei sunt un adevărat jurnal de iubire, trecând prin toată gama de sentimente. Dragostea ei a fost atât de mare, Încât l-a urmat pe Eminescu și dincolo de pragul pământesc. A lăsat În urma ei două fete, pentru a-și Împlini destinul de iubită, săvârșind „nunta În cer”, infinit mai durabilă decât căsătoria cu
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
lăsat-o pe Veronica și pe cele două fetițe fără sprijin material. Veronica i-a scris lui Eminescu: „Toți dușmanii or să se bucure de moartea lui Micle, crezând că această bucurie se reflectă și În sufletul meu. Dar nu. Sentimentul care mă călăuzește În acest moment este cu totul altul”. Prima persoană care a aflat despre marea lor dragoste, a fost confidentul lui Eminescu, Titu Maiorescu. La Început nu s-a opus. A considerat că fiecare poet trebuie să aibă
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
aceste poezii Îi erau dedicate, Eminescu nu era omul care să facă concesii pe această linie, el era sincer În aceste aprecieri. Cele mai valoroase poezii oglindesc dragostea ei, ca un adevărat jurnal poetic de dragoste, cuprinzând toată gama de sentimente: bucurii, supărări, momente pasionale, revolte, temeri, mărturisiri, Împăcări” Versurile ei parcă stabilesc o complicitate cu cititorii. Au valoarea sincerității și a unei grații de necontestat: De câte ori am tresărit La fiece mișcare, Crezând că poate vei veni O, dulce alinare. De câte ori
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
clanțe au rămas. In oglindă m-am văzut. Am avut ceva colorat pe mine cu siguranță câțiva oameni m-au zărit. Poate în ziua respectivă am găsit un lucru pierdut mai devreme. Poate am pierdut ce-am găsit mai târziu. Sentimente și impresii m-au cuprins. Acum totul e precum punctele puse în paranteze. Pe undeva m-am strecurat undeva m-am ascuns - Chiar nu-i grea arta de-a dispărea din ochi. îmi tot bat capul poate ceva prin crengile
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
o morală solidă. Schnier, clovnul en titre cel mai lucid, e dimpotrivă, decăzut, sărac, și bețiv fără căpătâi, amoral și raisonneur. El suferă în mod autentic (din iubire pentru o Marie bigotă și nu prea inteligentă), și face silogisme amare. Sentimentele acestei ființe cu atâta nevoie de afecțiune au ceva de comedie, fericirea lui Schnier e simplă și seamănă cu o scenetă pentru două păpuși cuminți. El și Maria joacă cu pasiune "Nu te supăra, frate", și dezbat problema hăinuțelor de
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
atenției publice și prin implicarea sa în viața socială. Devenită de aproape un deceniu diplomat de carieră, autoarea ne propune cu acest volum o serie de reflecții, pe o temă extrem de actuală: raportuile dintre identitatea națională și identitatea europeană, globalizare - sentiment național, într-un proces al descoperii "drumului către sine", de fapt al clarificării propriei legitimități. La zi cu bibliografia internațională în materie, dar beneficiind și de participarea nemijlocită - în unele cazuri - la dezbaterea foarte vie în lume, la ora actuală
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
regizor și prozator: "Păi, nu ați asistat la lansarea cărții mele, cînd Dan C. Mihăilescu a spus că sînt misogin? O fi asta! Căldura pe care o arăt femeilor are un asemenea grad de incandescență încît la prima atingere ai sentimentul răcelii". Păi, n-avea dreptate dl Tolcea să ne recomande, ca înlocuitor al căldurii din calorifere, telefoane erotice cu taxă perversă? * În Convorbiri literare din februarie, în partea a doua a dialogului cu dl. Cassian Maria Spiridon, dl Nicolae Breban
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
de gips") * La Focșani apare, din ianuarie, un nou mensual de cultură și civilizație: Oglinda literară. Salutînd-o cordial și urîndu-i ani mulți și o față neaburită de ce se aburesc deobicei revistele de la noi. Cronicarul își declară cu sinceritate și cu sentiment de invidie: pentru titlul rubricii dlui Virgil Panait: O scrisoare pierdută. Bănuim despre ce va fi vorba în ea. Deocamdată, dl. Panait îi aduce lui Caragiale, în introducerea rubricii, o veste bună: "Maestre, pentru 2002 vi se pregătește ceva." Succes
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
dramatizat-exaltate derulări de acțiuni dorite sau imaginate (XXVIII. Dragoste), se trece la ironia caldă a portretizării unei tinere extrem de preocupate să se autoinventeze fără pauze de respirație (II. Variante) sau la înțelegerea amară față de femeia mai în virstă care trăiește sentimentul că viața i se îndreaptă către sfîrșit (XIX. O viață) etc. Fragmentele în care Mira Feticu încearcă să compună scene "scandaloase" (relații de dragoste între femei, de exemplu) nu sînt foarte reușite. Se simt anumite stridențe, apar replici căutat bizare
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
m-am amuzat (qui lusi)... să repet cântecele păstorilor, și care, încurajat de tinerețea-mi, te-am cântat pe tine, Tytire (Tityrus) la umbra unui fag stufos. Să nu ne mirăm că grandoarea omenească se arată deopotrivă în faptul, în sentimentul pașnic, agrest, în ce ni se pare mai puțin vrednic de luat în seamă, față de actele zgomotoase, răsunătoare, ale câmpurilor de luptă, ale înfruntărilor politice cucerind lumii atenția... Pe când, viața... lucrul adevărat, pe care, datorită simplității, nici nu le mai
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Astfel se autocaracterizează Karen Armstrong, cu o sintagmă care a devenit repede una de circulație. Ea împacă - într-un provizorat flexibil și încăpător - oscilațiile unui sentiment al divinității nu scutit de surprize și dezamăgiri. în 1965, la vârsta de 17 ani, K.A. devine călugăriță romano-catolică, din nevoia presantă de a-și rezolva îndoielile pe care o educație accentuat bigotă mai mult le deșteptase. Va ieși
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
continuăm, să aflăm ce e pe pagina următoare. Cu ce scop faceți aceste incursiuni în trecut? Spuneați într-un interviu că aspirați să fiți istoricul Londrei. Aș zice că vreți chiar mai mult. încercați să includeți în text istoria toată, sentimentul istoricului, nu numai pe cea a Londrei. Ați accepta să fiți privit ca un filozof al istoriei, fiind desigur totodată romancier ce se inspiră din dulcea taină a ceea ce nu mai e? Poate e cam mult spus filozof al istoriei
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
Londrei. Ați accepta să fiți privit ca un filozof al istoriei, fiind desigur totodată romancier ce se inspiră din dulcea taină a ceea ce nu mai e? Poate e cam mult spus filozof al istoriei. Vreau într-adevăr să creez acest sentiment al istoriei, ori mai degrabă al timpului care trece ca o muzică. Mă interesează de asemenea aspectul determinării topografice, consecință a căreia un anume spațiu modelează ori generează tipare de activitate urmate de mai multe generații la rând. Mă învăluie
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
gata, chiar dacă mai apoi nu s-a prea simțit în stare să-i pară rău pentru ce a făcut. Nici bine nu i-a părut, deși uneori chiar e sigur că mai bine de atît nu s-ar fi putut... Sentimentul de liniște și siguranță i se clătina ușor în viscere, șuierînd, borborosind, și totuși era prea de dimineață ca să-l ia durerea de stomac. Ceva îl apăsa însă, camera asta mică, prea mică numită și dormitor, te duce cu gîndul
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
care nu reușesc să le disting între ele. Toate "vedetele" alea cu buricul la vedere mi se par trase la xerox. Dar poate că peste 30 de ani, cînd muzicile astea vor fi și ele "retro", vor trezi unora aceleași sentimente cu care ascult la radio muzică din anii '60, duminica la ora 6, cînd se pornește ploaia. O dulceață cam tristă a vieții în cîntecele atît de cuminți azi. Ele sînt ca o conservă (ușor rîncedă, recunosc) de timp, în
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
Marko Bela niscaiva documente compromițătoare. Pe care tot ei să le găsească în geanta politicianului-poet... Din păcate pentru democrația din România, nu doar U.D.M.R.-ul valsează languros, obraz lângă obraz, cu partidul majoritar. Rareori am avut un mai jenant sentiment că prea mulți dintre reprezentanții etnii-lor din România sunt fericiți să joace în libertate rolul de "națiuni conlocuitoare", și nu de cetățean cu drepturi depline. Sigur că la mijloc e și trădarea liderilor, ahtiați de putere și dornici să-și
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
tone de informație. Ce-ar trebui să răzbată din tot acest imens vraf de documente importante (puține și, de obicei, sustrase la timp) și imensitatea de hîrțogăraie neimportantă? Răspunsul pe care îl dă Stelian Tănase este ferm: teroarea, acesta este sentimentul care, atunci cînd este resuscitat, acuză pentru totdeauna Securitatea. O acuză indiferent de conținut: cu cît informația turnătorului sau convorbirea telefonică înregistrată sînt mai neînsemnate, cu atît aparatul Securității este mai terifiant. încă o dată, această carte ne învață să nu
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
cît informația turnătorului sau convorbirea telefonică înregistrată sînt mai neînsemnate, cu atît aparatul Securității este mai terifiant. încă o dată, această carte ne învață să nu credem în ficțiunea documentelor, să nu ne lăsăm hipnotizați de conținut, ci să recuperăm un sentiment al terorii pe care românii l-au cam dat ui-tării. Nu e nevoie de informații de tip "secret de stat" pentru readucerea în prim plan a unei stări cu totul specifice intelectualului român sub comunism: "Lipsesc actele de acuzare propriu-zise
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
înțeles indignarea, fără a omite totuși să sugereze că îl contraria o asemenea reacție din partea unui german. Începusem să mă simt din ce în ce mai nesigur. Mă întrebam cînd aveam să ajung să înțeleg contextul politic și cultural în care voiam să acționez. Sentimentul meu de nesiguranță a ajuns la paroxism cînd un profesor de istorie, devenit, ca mulți alți colegi de-ai mei, politician, mi-a declarat solemn că acum, după căderea comunismului, a venit vremea să se rectifice "acordurile infame" de la Trianon
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
resorturile noastre sufletești, vor fi percepute mult mai corect și mai nuanțat. Un pas important către acest moment îl face acum cartea Balcicăi Măciucă, un pas provocator și plin de promisiunea miracolului, asemenea unei feerii. Autobiografie și evocare, nostalgie și sentiment al posesiunii, jubilație și suferință mocnită, iubire mărturisită și tonalități de ecleziast, această carte este un adevărat poem al melancoliei. Un imn tardiv pentru Balcic.
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
cal simplificat. Sub formă de fotoliu, stînd în salon, locul muzeal al casei, se bucură de o mare favoare la lirici (...). O mobilă capitală este oglinda. Fiind un cristal major și un lac înghețat, combină efecte geometrice de lumină cu sentimentul lui Narcis. În același timp e o mobilă a interiorului feminin, un implacabil registru de stare civilă, trist pentru bătrînă, profetic pentru tînără. Să nu uit de asemeni scrinul, care este arhiva familiei, conținînd rochia de nuntă, veșmîntul de moarte
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
sa funciară, de homo ludens. Am fi înclinați a face uz în această privință de teoria lui Marc Chapiro, din L'illusion comique (1990), conform căreia prin comic se produce o dislocare a realului indezirabil, în consecință o degajare de sentimentul spaimei față de real. Să citim cu atenție cîteva propoziții călinesciene acut conjuncturale și să ne străduim a vedea eventualul lor filigran parodic: "Apropierea de Uniunea Sovietică, cultivată metodic și inteligent, va avea întîi de toate rostul de a redeștepta în
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]