22,588 matches
-
intensitățile afective la o gamă adaptată, cu fericită umilință, armoniei fundamentale la care a acces. Nu doar sentimentele tulburi, acute, dureroase sînt date la o parte, ci, la un moment dat, sentimentele pur și simplu, care se văd înlocuite de senzații. E acest fapt atît un sacrificiu sui generis, cît și un ecou al panismului originar, păgînă voluptate epidermică, răsfăț solar, pur biologic. Alfabetul de care se servește autorul e unul precumpănitor senzorial, cel mai apt a-i stenografia nuditatea străveche
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
noi Ionescu, care iubea mult școala. De altminteri, vărul mamei, pe care îl chema Eftimie, făcând seminarul la Salonic, avea să și ajungă episcop ortodox în America la Chicago de unde îi trimisese o dată mamei prin poștă 5 dolari, ceea ce stârni senzație în Urziceni. Neînvățată cu alfabetul românesc, maică-mea îmi scria în româneasca ei recent deprinsă, cu alfa, beta, epsilon și celelalte, atent caligrafiate. Mai am și acum câteva scrisori în românește scrise cu caractere grecești, pe care ea mi le
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
departe) Pentru că ceva este imposibil, înseamnă că este dureros de etern. Chopin, de pildă, viziunea muzicii lui. Cu o milă plină de superioritate. A se reflecta. 15 mai 1986. Falsele amintiri, de studiat. Inhibiția de proiecție. Care anulează o anumită senzație neplăcută, terifiantă... la unii auzul, la alții văzul, ori mișcarea, depinde ce... Creierul evită astfel senzația posibilă de care individul se teme cel mai mult, organismul său.... Culoarul absurdului. În care pătrunzi într-o zi și din care nu mai
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
lui. Cu o milă plină de superioritate. A se reflecta. 15 mai 1986. Falsele amintiri, de studiat. Inhibiția de proiecție. Care anulează o anumită senzație neplăcută, terifiantă... la unii auzul, la alții văzul, ori mișcarea, depinde ce... Creierul evită astfel senzația posibilă de care individul se teme cel mai mult, organismul său.... Culoarul absurdului. În care pătrunzi într-o zi și din care nu mai poți să ieși până ce viața nu se confundă cu el în întregime. Chinezii care, cu revoluția
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
Cornelia Ștefănescu " Senzația de viață"este marea surpriză și marea bucurie descoperită de V. Alecsandri în scrisorile primite de la Ion Ghica, exteriorizată în diferite feluri (mărturie stau scrisorile lui V. Alecsandri însuși). În esență, toate exprimă ideea că invenția pornită din realitate este
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
și oraș. Gellu Dorian aparține ultimului tip. Starea inițială a poetului moldav, pus în contact cu prodigioasa metropolă, e uimirea, o uimire copleșitoare, ca-n fața unui vis feeric transpus în real: "realitatea depășește orice imaginație", "masacru de nervi și senzații de fericire", "prezența ta aici pare un vis din care speri să nu te mai trezești". Totuși trezirea intervine, sub chipul gîndului îndreptat, precum o oglindă retrovizoare, către mediul obîrșiei. Oricîte minunății, oricît posibilități fabuloase i-ar oferi peisajul american
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
de căcat", dar, mai ales, despre o imensă silă a vieții ("scârba care leagă mâinile") care s-a substituit până și urii împotriva sistemului. Realitatea în care trăiește Yo nu se poate exprima prin nimic, are nevoie de culori /.../ de senzații tari care s-o trezească din amorțeala ei puturoasă". Drogurile sunt "vize gratis la cer", singura "cale spre Dumnezeu", (combinația de pastile se poate cumpăra din farmacie: tramadol, efedrină, glutetimid, demetrin etc.), dozele puternice fac totul să treacă: "Iarba îți
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
adus mai multă realitate, mai multă crudă întunecime în ea. Altceva sunt însă absolut sigur că ar fi schimbat, și anume imaginea României. Vezi, dacă Adio Europa ieșea în Occident prin 1986, când a fost terminată, brusc ar fi făcut senzație. Era mai tare decât proza ce apărea sub forma de dizidență dinspre Polonia, Ungaria, Cehia, chiar Rusia. Eu merg până acolo încât susțin că schimba chiar și istoria post-1989 a României: nu mai era România izolată de branșa apuseană a
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
o lume în care puțini mai au răbdare de a citi romane de 4-500 de pagini, e normală această nervozitate. Ea devine o formă de du-te-vino, de plimbare agitată, de plictiseală. Telespectatorul e un plictisit. Are nevoie nu doar de senzații tari, dar și de senzații multiple. Nu-i ajunge un singur film, un singur meci, un singur talk-show. Pendulează între ele și nici nu apucă să se dumirească despre ce e vorba, că a și trecut pe alt program. Își
CRONICA TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15141_a_16466]
-
mai au răbdare de a citi romane de 4-500 de pagini, e normală această nervozitate. Ea devine o formă de du-te-vino, de plimbare agitată, de plictiseală. Telespectatorul e un plictisit. Are nevoie nu doar de senzații tari, dar și de senzații multiple. Nu-i ajunge un singur film, un singur meci, un singur talk-show. Pendulează între ele și nici nu apucă să se dumirească despre ce e vorba, că a și trecut pe alt program. Își face o idee vagă despre
CRONICA TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15141_a_16466]
-
Gheorghe Perian, de Radu G. ȚȚeposu, "Generația '80 și promisiunile postmodernismului" de Mihaela Ursa. în ciuda evidentei calități a scriiturii, a analizelor punctuale (unele remarcabile) nu poți scăpa, la lectura cărților citate mai sus (și a nesfîrșitelor articole <în temă>) de senzația de galimatias conceptual, de , , specifice unui spațiu cultural marginal, provincial (în sensul cel mai rău al termenului)." Să ne întoarcem la un citat anterior? Mai bine nu pentru că Alexandru Mușina nu doar că folosește și el bibliografia orală, dar ascultă
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
Popa frînturi de vers a căror sursă poetică e, teoretic vorbind, imediat identificabilă la autori clasicizați, dar poezia neagă atît de rapid cuvîntul pe care tocmai l-a introdus încît cititorul nu are timp să descifreze cuvîntul ca arghezian, bacovian... Senzația termenului familiar și poetic rămîne însă. Iată un vers (din obișnuință spun vers, dar nu știu unde începe și unde se termină el) care în prima lui parte pare bacovian, însă imaginea e răsturnată spectaculos, ritmic, într-un cotidian al zilelor noastre
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
postbelici sunt astăzi puși la colț cu "decriptări" aiuritoare, imposibil de susținut cu argumente raționale. Reduse la similitudinile dintre firimituri de cuvinte, indiferent de sensul lor din operă, și lumea lui Ceaușescu, "interpretările" cenzurii, dar și ale publicului amator de senzații politice tari sunt un tip de "semnificare diadică", pe care Umberto Eco o descrie ca pe un mecanism primitiv de recunoaștere, de felul celor care reglează schimburile de informație la nivelul celulelor. Celulele, explica semioticianul italian la un congres de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
cel mai adesea de graniță. Dar, mai înainte ca un domeniu să-și spună cuvîntul, privirea "tare", cea care imprimă o lectură anume a balcanității, e cea a autorului. Marea majoritate a studiilor propuse de Martor nu sînt unele dogmatice. Senzația e că sînt gîndite astfel încît să pară, ele însele, balcanice: există în ele o extraordinară plăcere a istorisirii, multe alunecă în povestire personală sau pornesc de la întîmplări de viață, menite să vorbească mai puțin savant, dar poate mai edificator
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
crispat. Cred că dacă ar fi fost distantă sau plictisită m-aș fi ambiționat s-o provoc și, poate, interviul ar fi căpătat nerv, dar interlocutoarea era fermecătoare, expresivă, lucidă în amintiri și plină de nuanțe în cuvînt. Încercam o senzație necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată o străină care înțelege limba română dar nu stăpînește vocabularul necesar dialogului. Evocările doamnei Logadi nu aveau nimic elegiac sau solemn; cu o mare naturalețe imaginativă știa să reconstituie concretețea unui gest sau
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
neglijențele ortografice), totul intră sub privirea cercetătoarei care radiografiază cu cruzime, aș zice, fenomenul publicistic de la noi. Iată o remarcă generală: texte "predestinate prin subiect narativității, își reduc nucleul epic la minimum, la o propoziție generală, nedeterminată [...]. Adevăratele știri de senzație sunt, în schimb, intens narativizate; chiar când faptul brut e banal, discursul îl transformă, prin procedee care se plasează la limita dintre real și ficțiune" (p. 27). În partea a doua a cărții, intitulată Stiluri, limbaje și tipuri de texte
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
Ema), cu deosebirea că uneori, prin flash-back-urile inspirate și mai cu seamă prin ritmul alert, pe alocuri chiar antrenant, paginile scrise la persoana a treia trezesc într-o mai mare măsură interesul cititorilor. În schimb, extrasele din jurnal, în loc să intensifice senzația de autenticitate (căci acest lucru pare să fie aspirația autorului), mai curînd o diminuează: "Duminică, 1 iunie / Meteorologie incertă. Scriu puțin, merg după țigări, mă întorc să-i telefonez ei. Da, acum plecarea este o certitudine! Va sta o săptămînă
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
vagi, deprinderea onanismului, cu alte cuvinte, tirania sexului. Cea mai mare virtute, ni se spunea, este castitatea. Ea este indispensabilă oricărei vieți demne de toată lauda. Cumplitele lupte ale instinctului împotriva castității, chiar dacă nu erau decât gânduri, ne dădeau o senzație copleșitoare de vină. Iezuiții ne spuneau, de pildă: - Știți de ce n-a răspuns Christos întrebărilor lui Irod? Fiindcă Irod era un om lasciv, iar salvatorul nostru simțea o profundă aversiune față de acest viciu. De ce există în religia catolică această oroare
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
1990, în șabloanele de după Revoluție. Selecția documentarelor, cele mai multe realizate acum mai mulți ani, dovedește că, indiferent cît ne-ar fi de prieteni, producătorii emisiunii nu au depășit prejudecățile de tip "copii ai străzii", deși dacă ar fi dorit reportaje de senzație, societatea zilelor noastre le-ar fi oferit o mulțime de subiecte șocante, ca noua subcultură de cartier cu a sa producție muzicală". Cu totul altfel vede aceeași emisiune maraton Tia Șerbănescu în CURENTUL: "Faptul că de cînd l-au votat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
altă, instinctivă, și deci compensatoare, întoarcere spre origini. Iată cum frivolității negre i se pot dibui substraturi salutare! Nu doar creștinismul e abordat pe laturile sale arhaice, "erotice", iregulare, ci și ființa ca atare, reorientată spre elementaritățile ontologice, spre empirii. Senzațiile certifică în chipul cel mai apăsat alunecarea în anormalitate. "Dereglarea simțurilor" e mijlocul cel mai eficace al poeziei emanate de criza ființei: La miezul nopții am intrat pe ascuns în odaia lui Alois,/ gura mea mirosea a vinuri grele,/ trupul
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
Trebuia să închidă ochii pentru a ghici aroma, iar Mario ascultător închise ochii și ghici o aromă de mandarină, ca o părere, venind din adâncul ciocolatei. Dinții lui fărâmițau bucățele crocante, nu ajunse să le simtă gustul și era doar senzația plăcută de a da peste un punct de sprijin în masa aceea dulce și ciudată. Delia era mulțumită de rezultat, îi spuse lui Mario că felul în care descrisese aroma se apropia de ceea ce așteptase ea. Mai era nevoie de
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
trece prin minte că un poet „ce nu încape într-o antologie” ar putea, în mod legitim, să nu fie citit până la capăt - de vreme ce nu are capăt! Întru adevăr, tonul liric al lui M. Ivănescu rămâne neverosimil de egal! Ai senzația că toată cartea (aceasta pe care o ai în față, următoarea - oricare alta datorată straniului autor pentru care „poezia e o formă a existenței definitiv supusă”!) a fost scrisă într-o singură zi, de nu cumva asistăm încă, uluiți, la
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
cum se înclină anul spre iarnă -/ și ți se face frig”. Aceeași mișcare revine în finalul unei reverii asupra glacialității ce pare a nu avea sfârșit, Frigul și scheletul său. M. Ivănescu oferă o structură nu mai puțin durabilă acestei senzații termice - dar fără nici o asemănare cu spaima de ger a lui Vasile Alecsandri (al cărei apogeu e reprezentat de Pohod na Sibir). Sibianul de adopțiune nu manifestă teamă, ci o atracție contemplativă față de acest fenomen meteorologic. El alătură măreția frigului
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
este și disc-jockey profesionist). El și-a adus cu sine de la Berlin „instrumente de lucru” în ale căror vibrații asurzitoare peste o mie de vizitatori și participanți au trepidat preț de mai multe ore. În ziua inaugurării Salonului, o altă „senzație” a eclipsat toate celelalte prestații profesionale și profesioniste: pe un ring de box a fost prezentată cea mai mare carte din lume - un album intitulat Goat editat în 10 mii de exemplare, conținînd peste 3000 de fotografii ale lui Muhammad
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
pe bandă, cuvintele sînt rostite cu siguranță, cu vioiciune în glas, cu aplomb. Acelui Krapp, mai tînăr, mai viril, mai important, îi place să emită tot felul de teorii, să comită evaluări și să facă portrete, să descrie, absurd, chipuri, senzații, situații, iubiri. Îi place să se imprime pe banda de magnetofon, așa cum lui Narcis îi place să-și privească chipul în apă. Un Krapp vorbește. De mult. Clar, sonor, răspicat. Altul ascultă. Acum. Buimac, răvășit de propria-i viață și
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]