306 matches
-
să plece din oraș în campania de primăvară. Ne-am petrecut așadar prima noapte într-un han ținut de un grec din Candia, un văr îndepărtat de-al lui Barbă Roșie. Și chiar de-a doua zi, ne înfățișam la serai, locuința sultanului. Nur a rămas în afara grilajului porții, sporovăind încetișor la urechea lui Bayazid, nesinchisindu-se de vârsta lui, de mormăielile lui întâmplătoare sau de râsetele lui fără rost. O bănuiesc cum că i-a povestit cu mare grijă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ați băgat? — Dumneata ce i-ai povestit, Daniel? Am ajuns pînă la actul al doilea: intrarea unei femme fatale, preciză Barceló. — Nuria Monfort? Întrebă Fermín. Barceló se linse pe buze cu delectare. — Dar sînt mai multe? Parcă e răpirea din serai. — Vă rog să vorbiți În șoaptă, căci logodnica mea e aici de față. — Fii liniștit, că logodnica dumitale are În vene o jumătate de sticlă de coniac Lepanto. N-am trezi-o nici cu tunul. Hai, spune-i lui Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
duse cîmpul ce se rotea mereu În dreapta și În stânga lui. În minte Îi răsuna acum un alt catren al lui Khayyam: „Pulberea de sub piciorul nătărăului din viață fost-a palmă de frumoasă, fost-a gingașa ei față. Cărămizile zidite În serai cu zeci de creste fost-au degete de sfetnici și Încoronate țeste.” Instinctiv, medicul privi În jos: nicăieri nu se vedea nici urmă de pulbere. Iarba care năpădise pe moment trenul dispăruse și ea fără urmă. Compartimentele păreau murdare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e fericit, pur și simplu fericit. Spre deosebire de alții, Noimann nu accepta pe creștetul său decât un singur toc, un toc cui, deasupra căruia izvorau două splendide picioare, ce se Înălțau până În tavan. „Lilith, Lilith, unde ești, Lilith?” Cărămizile zidite În serai cu zeci de Încoronate țeste erau deseori Încornorate. Noimann nu era singurul bărbat din lume Înșelat de nevastă. Alături de el viețuiau și alți, dispersați În aerul pe care-l inhala acum În piept. O gaură e făcută ca să fie umplută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
găsim ceva la care să ne pricepem mai bine decât să ne dăm cap în cap și să ne interogăm unul pe altul. Va Va Voom Girl își aruncă blana în poală. — Dormitorul e la fel de exotic? Buzz râse. — Nocturnă în serai și Paradisul e roz. Îți spune ceva? — Asta-i tot o întrebare. Întreabă-mă ceva provocator. Buzz își scoase haina, desfăcu tocul pistolului și îl aruncă pe scaun. — Okay. Pune Mickey pe cineva să te urmărească? Audrey dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
coloare albastră. Găzduiam în odaia mare care avea două paturi. Pe cel cu tăblii din lemn zăcea clituită zestrea. Eu dormeam în cel de alamă. Pe jos, petecarele miroseau a muced. Pe perete gazda se fudulea cu o Răpire din serai iar lîngă ușă era bătută o ramă băițuită, plină cu puchiței albi de vopsea. În ea ședeau, băgate strîmb, fotografii de-ale lui nea Manalache: militar, de mînă cu nevasta, în postură de nun mare. În fiecare stă țeapăn și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cecilia, ce nume ai! Parcă‐ i parfumul unui ceai... Cu sporul dragostei cum stai? Mai dai tribut, încă mai dai sau ai ajuns să zici: ʺBYE‐BYE! ʺ? Fumezi țigară de Hawaii, porți pălăria cea de pai. visezi scenete din serai... Nu vrei să mergi cu mine? Hai cât încă‐ n lume‐i luna Mai! Ce bine‐ ar fi de noi! Ce trai... Fără ʺcodițăʺ la mălai, tu suplă‐ n vaporosul strai, am tot urca semețul plai până pe muntele Sinai. Dar
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de plăcere, simțind deja adierea pasiunii și regretând că nici un bărbat nu putea vedea ce alchimie subtilă se punea chiar atunci în reacție sub pielea ei. Și, cu aceste gânduri, Nanone începu să cânte o arie din opera Răpirea din serai. Din când în când, sub poala rochiei ridicate cu grație, spectatorii din primele rânduri întrezăreau și minunatele vârfuri roz-pale ale pantofiorilor ei din mătase, simțindu-se cu totul răpiți de vraja acelor momente de revelații, până la ultimele note. În aplauzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mele În propria lor limbă. Nu nesocoteam faptul că În Persia, ca și În Turcia, numeroși oameni cu știință de carte, negustori sau Înalți funcționari, vorbesc franceza. Unii cunosc chiar și engleza. Dar, dacă dorești să depășești cercul restrâns al seraiurilor și legațiilor, dacă vrei să călătorești În afara marilor orașe sau În subteranele lor, trebuie să te pui la punct cu persana. Provocarea mă stimula și mă amuza, mă delectam cu afinitățile pe care le descopeream cu propria mea limbă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în diferite concerte, spectacole, se întâlneau mai rar. După un timp, Teofana impunându-se în meseria ei prin pregătire și talentul cu care era înzestrată, era din ce în ce mai solicitată. Se pregătise în mod special pentru rolul Constanței din opera „Răpirea din Serai” a lui Wolfgang Amadeus Mozart ce trebuia prezentată pe scena Operei de Stat din oraș. Așa cum se proceda atunci ca și azi, au apărut afișe cu numele și imaginea ei. S-a întâmplat ca în acea perioadă să apară în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de Osman, căpetenia ienicerilor. Pentru că Pașa Selim este un mare amator de arhitectură, Pedrillo ajuns grădinar îl recomandă pe Belmonte drept unul din cei mai renumiți arhitecți italieni ai timpului. În felul acesta, lui Belmonte i se admite accesul în Serai. În timp ce Belmonte este plin de speranță, Constanța își cântă dragostea pe care o consideră pierdută. În actul II, Constanța deprimată și înspăimântată de amenințările lui Selim își exprimă gândurile triste. Apare Pedrillo care anunță celor două femei sosirea lui Belmonte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din viață prematur și a fost îngropat la groapa comună. Cu toate aceste muzica lui rămâne ca un imn închinat dragostei și tinereței veșnice. Avea numai 12 ani când a scris „La finta semplice”. Se remarcă prin operele „Răpirea din Serai”, „Don Juan”, „Nunta lui Figaro”, dă detalii Teofana. — Beethoven este, de asemnea, un mare compozitor. — Se diferențiază de cei despre care vorbirăm prin stilul eroic al muzicii sale, deoarece operele pe care le-a creat oglindeau lupta împotriva nedreptății și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
intrare se găsea o ladă mare cu papuci de toate mărimile și de toate culorile. Cetățenii orașului nostru au dat propria lor interpretare ciudatului nume al casei, care le suna cam necuviincios în ureche, sugerându-le un alcov sau un serai oriental, o casă discretă, rău famată, prin care pășeau, tiptil, exotice cadâne. Brian nu greșise afirmând că Alex folosea Papucul ca un loc de meditație. Îi plăceau spațiile goale, pustietatea casei, puținătatea mobilelor, în contrast cu încărcătura de obiecte și de trofee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
barca prin fața palatului Dolma-Bagtche (Mihaela țipa ori de câte ori ne săltau valurile); când am petrecut sus, la Tatavla, în grădina fabricii de bere și am băut bere Bomonti de la butoiaș, cu cepul; când am vizitat prima expoziție de pictură turcească, la Galata Serai. În fiecare dimineață, la 6 (eram dealtfel foarte matinali), luam vaporul de la podul Galata și plecam la Altîn-Koum, unde se varsă Marea Neagră în Bosfor. Ajungeam în mai puțin de o oră, apoi făceam plajă pe nisipul de aur. Era o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Nici apartamentul nu ți l-am văzut... Mi-ai propus să mă mut la tine și eu nici nu știu unde anume este, cum arată... - Da? Cred că ai dreptate. Nu mai luăm nimic aici. Bem cafeaua și plecăm să îți prezint „seraiul” meu. Este bine așa? Și eu..., eu să fiu o cadână oarecare... - O, nu! Vei fi sultana mea, te rog! Iuliana nu răspunse la provocare. I se părea că este o propunere directă, așteptată de altfel, dar o cuprinsese un
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
clipi - fracțiunea lui de secundă - fostul hotel "Luvru". Cu firma lui preschimbată astăzi inept în "Capitol". 88 DANIEL BĂNULESCU Pe stânga, bomboneria și restaurantul "Capșa". Cu zidăriile potrivite la fix pe tăpșanul unde, odinioară, șezuseră tolănite la soare fortărețele și seraiul boierilor Cocorăști. Prin geamlâcurile aparținând nălucilor acestor căsoaie, se zăriră, pentru o clipă (pentru cine se dovedi vrednic să le zărească), cupele și tărășeniile de argint ale serviciului de masă. Instrumentele subțiate ale hărmălaiei de lăutari. Paftaua frunții și umerii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă baleg dolari. Și-aș intenționa... să vă cumpăr de la voi taxiu ăsta cu tot taximetristul ăsta gigea cu tot"... Apropo de dolari: ți-am știrbit că o cunosc pe o târâtură, care vinde țigări, sterilete și Răpiri din Serai, pe sub mână, în Sala Palatului, la Comturist?... Și dacă ai parai suficient, te lasă să ți-o vâri, o dată, chiar la ea, în serai... Aranjează Țaca! Și te plimbi cum te plimbai la Mozambic, prin buric la serai... - Te pretinzi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ți-am știrbit că o cunosc pe o târâtură, care vinde țigări, sterilete și Răpiri din Serai, pe sub mână, în Sala Palatului, la Comturist?... Și dacă ai parai suficient, te lasă să ți-o vâri, o dată, chiar la ea, în serai... Aranjează Țaca! Și te plimbi cum te plimbai la Mozambic, prin buric la serai... - Te pretinzi c-ai avea cunoștințe grupa mare despre București. Ar putea exista o străduță, cu până într-o sută de case, de care să nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Răpiri din Serai, pe sub mână, în Sala Palatului, la Comturist?... Și dacă ai parai suficient, te lasă să ți-o vâri, o dată, chiar la ea, în serai... Aranjează Țaca! Și te plimbi cum te plimbai la Mozambic, prin buric la serai... - Te pretinzi c-ai avea cunoștințe grupa mare despre București. Ar putea exista o străduță, cu până într-o sută de case, de care să nu fi auzit? - Decât dacă ar fi montat-o aseară caralii... Decât dacă n-ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de „tablouri desfătătoare” și de portrete (Îndeosebi feminine) În care nota dominantă este frumusețea pură a liniilor. Totul este dulce, alb, blînd, omul și elementele materiale tind spre răsfăț, o moliciune dulce și dalbă ne Întîmpină Îndată ce deschidem poarta acestui serai poetic. „Simțualismul” lui Bolintineanu ia forme violent diafane, patria lui imaginară este, prin excelență, o patrie a parfumurilor, culorilor și pasiunilor ce tind, repet, spre starea lor virginală. Senzualul, molaticul sîn este totdeauna În poezia lui „vergural”, ochiul „verde dulce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zone matinale. Este izbitoare, În poeme, recurența motivului virginității. „Vergural” este un atribut care se atașează ușor de obiect, indiferent de natura lui. Zorile, pasiunile, formele de relief sînt tinere Într-o bună parte din poemele lui Bolintineanu; femeia din seraiurile Bosforului are, totdeauna, „un farmec virginal” (Rabie), zorii sînt tineri („tinerile zori”), tînără este și mustrarea („cu tînără mustrare”), ochiul se desfată pe „vergine sînuri”, visele se nasc „dulci și tinerele”, legiverul (azurul) este fraged. Dumbrava, de asemenea, e fragedă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aceste peisaje anumite forme, stări (chiar dacă timide și, adesea, superficiale) ale sensibilității lirice. Conrad și Florile Bosforului dau oarecare consistență unui peisaj imaginar În care transparența, fluiditatea, cețurile azurate ale mării se conjugă cu culoarea, corespondențele secrete, extazul vieții din serai. Marea și Seraiul sînt cele două spații (cronotopi) ai lumii bosforiene. Unul concentrează splendoarea și moliciunile de orient, celălalt reprezintă spiritul migrator, evaziunea, deschiderea imaginației. E spațiul singurătății mîndre, al melancoliei ce trece prin vecinătatea marilor mituri. Deplasîndu-se spre zona
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
forme, stări (chiar dacă timide și, adesea, superficiale) ale sensibilității lirice. Conrad și Florile Bosforului dau oarecare consistență unui peisaj imaginar În care transparența, fluiditatea, cețurile azurate ale mării se conjugă cu culoarea, corespondențele secrete, extazul vieții din serai. Marea și Seraiul sînt cele două spații (cronotopi) ai lumii bosforiene. Unul concentrează splendoarea și moliciunile de orient, celălalt reprezintă spiritul migrator, evaziunea, deschiderea imaginației. E spațiul singurătății mîndre, al melancoliei ce trece prin vecinătatea marilor mituri. Deplasîndu-se spre zona alpină, fantezia lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
te lași cuprins de una din cele mai plăcute stări din lumea aceasta.” * CÎnd, Împresurat de zăpezi, stă Închis În casă și scrie, poetul privește (cum se spune cu o obosită imagine) cu ochii Închipuirii Îndepărtatele cîmpuri Înverzite, apele curgătoare, seraiurile tainice și alte minuni orientale... Natura imediată este ostilă și poezia n-o acceptă decît ca element de contrast. De ea nu se pot lega visurile Înalte ale poetului, fantezia o ocolește, ploaia, vijelia și zăpada rămîn, neputincioase, la marginea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
șalvari de mătase și papuci călcați...”, S-a dus, Într-adevăr, dar nu de tot, cel puțin În cazul lui Bolintineanu, căci În Florile Bosforului dăm peste numele cunoscute: Rabié, Esmé, Seili, Falmé etc. LÎngă papuci și șalvari, apar, aici, seraiul, cortul, caicul, „rapturile” sentimentale, pedepsele crude, În fine, parfumurile și culorile unui orient delirant. Onomastica se modifică În poezie, Într-adevăr, după 1840.* În 1846, I. Catina se adresează unei Elize: „Tu ești Înger, eu sînt demon”. Al. Pelimon, pentru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]