1,009 matches
-
echipei de volei feminin Știința Bacău, echipă angrenată În cupele europene. După duș, antrenorii au stabilit ca cele două loturi să fie prezente la hotelul Decebal pentru o seară prietenească a voleibaliștilor băcăuani. Ajuns acasă, și-a invitat iubita la serată dar aceasta a deturnat invitația sub pretextul unei migrene rebele. A mers singur, Îmbrăcat În costumul său de firmă, cu care a făcut furori la dans iar una din surorile Boierescu, cele mai frumoase voleibaliste din Bacău, cunoscute și prin
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
genuri diverse, care a tratat mii de bolnavi, În spații geografice diverse (de altfel, un anume neastîmpăr l-a făcut să nu stea mult Într-un sin gur loc!), a reușit să găsească totuși, răgaz pentru creație , strecurîndu-se printre desele serate mondene, printre pri mirile serale ale musafirilor care uitau să mai plece, Între reprizele de corespondență, mergînd În călătorii epuizante ( vezi Insula Sahalin, spre exemplu!), ori În făcînd vizite ne lucrative la bolnavi („Bolnavii se Înghesuie aici și mă hărțuiesc
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tot pe-atît de nesuferit, în bună parte din cauza supra-tocirii lui școlare - titlu muzical de la noi este Concert din muzică de Bach. Apariția lui marchează, între războaie, o opțiune. Nu pentru muzica de fond, susținînd discret calme existențe burgheze, pentru care seratele cu pian sînt maximul de infuzie artistică la care pot spera, ci pentru o muzică bolnavă, de decor neurastenic, o muzică verde-fiere, moștenită direct de la Bacovia. Muzica de cafenea, asociată oriunde aiurea cu după-amiezele de Kaffe und Kuche, în care
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
tîmpenie pe care Bătrînul a învățat-o la pîrnaie, zice Părințelul aducîndu-și aminte de articolul „La mîna altora“ din ziarul Viața militară, scris de un condei îndrăzneț cu mulți ani înainte. — Pantofi și țoale, o ține Curistul pe a lui, serate, sindrofii, chermeze, să le scoți din casă la fiecare sfîrșit de săptămînă, să-ți pape banii, asta e plăcerea lor, ia spune-mi pe cinstite, Părințele, mătăluță încă nu ți s-a acrit de atîta abstinență? — Atît cît ți s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cât se poate de clar: Fiindcă tu nu știi să navighezi în voltă și habar n-ai ce-i aia o velă mare triunghiulară, fiindcă tu n-ai avut niciodată haine de seară și n-ai fost niciodată la o serată mondenă... Da, dom’le, dacă aș fi și eu vreun zdrahon de goi blond cu costum de călărie roz și cu cizme de vânătoare valorând câteva sute de dolari, n-avea grijă că mi-ar lua-o la cioc urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de sticla rece și mâzgoasă a ferestrei Într-un spasm de durere provocat de propria ei beție și abjecție. „Nu-mi scapă el mie“, se gândi ea, roșind din cauza râgâielii scăpate, de parcă ar fi fost o fată mare la o serată. „Îl găbuiesc eu cumva, lua-l-ar dracu’!“ O lumină blândă inunda compartimentele. Preț de o clipă, ai fi putut crede că soarele era expresia a ceva ce iubea oamenii și suferea pentru ei. Ființe omenești pluteau ca peștii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cele mai bune hoteluri, vorbind de pe picior de egalitate cu oameni despre care considerase cândva că nu-i va Întâlni decât din cealaltă parte a baloților de mătase și a stivelor de hârtie igienică. Marile doamne care-l invitau la seratele lor literare erau Încântate de expresiile lui colorate. Ce farmec avea să etalezi un romancier care se trăgea dintr-o familie de prăvăliași dacă acesta nu aducea cu sine vagile rămășițe ale provenienței sale, ceva din izul de tejghea? Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Negrea în capul scării ce duce la etaj. Mmm strînge Mihai din umeri cu modestie. Operativi, tovarăși, operativi! se aude vocea președintelui de la Cultură. Vă rog să luați loc, să putem începe. În foaierul teatrului, unde se țin de obicei "seratele literare" elegante întîlniri de bun-gust și de spirit ale celor ce iubesc arta în acest oraș -, s-au adunat deja mai mult de douăzeci de persoane. Poftiți, tovarășe Vlădeanu, face un gest cordial președintele, luîndu-l de după umeri chiar mă întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Întrebă Hilfe. Bătrîna slujnică Îi măsura cu o privire iscoditoare, caracteristică acelora care trăiesc Într-o mînăstire. — SÎnteți așteptați? Întrebă ea. — A, nu, am venit așa, zise Hilfe. SÎnt un prieten al reverendului Topling. — Știți, doamna Bellairs dă una din seratele ei, explică slujnica. — Da? — Iar dacă n-ați fost invitați... În clipa aceea, pe aleea ce ducea Înspre casă se ivi un domn În vîrstă, cu o coamă de păr alb, Încadrîndu-i fața de o rară noblețe. — Bună seara, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
principală a unui orășel de provincie, unde, copil fiind, stătuse cîndva la o mătușă, sora mai mare a maică-sii. LÎngă curtea hanului La stema regală, zărea ferestrele luminate ale șopronului din fundul curții, unde aveau loc În fiecare sîmbătă „serate dansante“. Ținînd la subsuoară o pereche de conduri, aștepta o fată mai mare decît el, care trebuia să iasă din vestiar și să intre, braț la braț cu el, În sala de dans. Rămase cîteva ore În stradă: erau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de la chelneriță decît o foaie din bonierul ei. Convențiile erau, pesemne, mult mai adînc Înrădăcinate În conștiința oamenilor decît principiile morale; el Însuși, de altfel, constatase că-i venise mai ușor să aștepte să fie asasinat decît să tulbure o serată. Începu să aștearnă pe hîrtie, cu un scris Îngrijit și subțire, o relatare a tuturor Întîmplărilor din ultimele zile. Trebuia să facă ceva - doar n-avea de gînd să rămînă veșnic ascuns, pentru o crimă pe care n-o săvîrșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
partea mecanică a grădinăritului? o Întrebă el. Adică, statuile din care țîșnește apa... Privind-o, inima Îi bătea cu putere, ca și cum ar fi fost un tinerel la prima lui Întîlnire - În fața unui cinematograf, Într-un restaurant „Lyons“ sau la o serată dansantă din curtea unui han rustic. Anna Hilfe purta un pulover de culoare vișinie și niște pantaloni bleumarin cam uzați - pentru raidurile nocturne ale avioanelor. Rowe remarcă, melancolic, că avea niște picioare superbe, cum nu mai văzuse niciodată. — Nu pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dacă nu cumva „Pavilionul special“ era rodul unei imaginații bolnave. Firește, clădirea exista aievea, cu zidurile ei de cărămidă roșie, cu ferestrele zăbrelite și cu zidul Înalt care o Împrejmuia. Exista și un personal special, cunoscut de ceilalți pacienți de la seratele lunare, la care Digby nu avusese Încă prilejul să ia parte. (Doctorul Forester avea convingerea că aceste serate, la care erau invitați și unii localnici - pastorul, cîteva doamne În vîrstă, un arhitect scos la pensie - Îi ajută pe pacienți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cărămidă roșie, cu ferestrele zăbrelite și cu zidul Înalt care o Împrejmuia. Exista și un personal special, cunoscut de ceilalți pacienți de la seratele lunare, la care Digby nu avusese Încă prilejul să ia parte. (Doctorul Forester avea convingerea că aceste serate, la care erau invitați și unii localnici - pastorul, cîteva doamne În vîrstă, un arhitect scos la pensie - Îi ajută pe pacienți să se readapteze la viața socială și să deprindă din nou regulile vieții În societate). Dar putea cineva spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
obișnuit, lipsit de vreo ideologie, Însă legat de peisajul de cîmpie din Cambridgeshire: o carieră de calcar, o lizieră de sălcii, un orășel de provincie... (amintirile se Închegau cu greu, stîngace)... un orășel unde În fiecare sîmbătă avea loc o serată dansantă...“ GÎndurile acestea Îi dădură lui Digby un fel de certitudine odihnitoare. „O, dacă Tolstoi ar fi trăit Într-o țară mică, nu În Rusia, care-i mai degrabă un continent decît o țară! De ce scrie el așa? Dacă ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Luați loc, vă rog, zise individul. Domnule Ford! Domnule Ford! Dintr-una din cabine apăru, cu un centimetru În jurul gîtului și cu o perniță de ace la rever, masivul și distinsul domn Cost, pe care Rowe Îl văzuse mort la serata doamnei Bellairs. Figura lui Își reluă locul În memoria lui Rowe, alături de domnul Newey din Welwyn, de poetul proletar și de fratele Annei Hilfe - la fel cum un cuvînt dezlegat Într-un rebus clarifică adesea un ansamblu Întreg de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu parbrizul spart și murdar - una din acele vechituri părăsite pe cîmp, În marginea șoselei, pe care le poți căpăta pentru cinci lire, firește, dacă le poți urni din loc. — Asta-i mașina pastorului, domnule. — Dar ce-i aici, o serată? se burzului domnul Prentice. — A, nu, domnule! Dar cum unul dintre ei mai este Încă În viață, ne-am gîndit că n-ar strica să chemăm preotul. — Evenimentele par să se fi precipitat, mîrÎi domnul Prentice, posomorît. Polițistul căuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aruncîndu-i o privire obraznică. — Nu cred. Poate că erai unul dintre pacienții internați aici? — Da, eram. Atunci totul se explică, rosti domnul Sinclair cu un fel de bucurie nervoasă. Eram sigur că ne-am mai văzut undeva... La una din seratele organizate de doctor, cred. Noapte bună, domnule! Rowe se Întoarse din nou cu fața spre cadavrul celui care murise fără durere. Și-l aminti pe Stone cu picioarele În apa iazului, privind În jur cu neliniște; apoi, alergînd ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vedeai cu ochii în acele părți de Bărăgan. De la Snagov, Balbo și ceilalți aviatori au fost purtați aproape pe brațe, era o exagerare, dar o exagerare expresivă, pînă în București, unde, pe lîngă recepțiile Legației italiene, pe lîngă întîlnirile și seratele oferite în saloanele restaurantelor cu rang diplomatic, urma să fie și această cină intimă, pe care o anunțase Basarab Cantacuzino. Cantacuzino nu era aviator și nici măcar nu se poate spune că era un admirator al acestui "mod futurist de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cine era adevăratul învingător, veșnicul învingător, omul cel mai norocos din toate cercurile Europei. În spate se auzi un fel de rumoare, chelnerii se agitară mai mult decît se cuvenea mai ales dacă țineai cont că punctul de atracție al seratei se afla în acel moment acolo, în fața lui, unde Balbo și Pangratty zîmbeau și încuviințau ceva ce nu-i ajungea la ureche. Se întoarse ușor iritat, ar fi fost în stare să mustre pe cei care nu-și dădeau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
singur și cam neajutorat. Dacă ar fi fost mai puțin orgolios ar fi plecat. În fond, misiunea dată de Mihail fusese îndeplinită, se lămurise cam despre ce era vorba. Firul principal începea cu gazda, cu Basarab Cantacuzino, care organizase toată serata ca pe un fel de provocare. Îi adusese pe toți ambițioșii, pe neîmpliniții de pe la armele tehnice, să se întîlnească cu asul așilor, spre a le zgîndări mîndria, pentru a le vîrî pe nas și pe ochi un singur lucru vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din deosebirile acestea întotdeauna răsărea adevărul. Nu putea spune că raportul lui Leonard Bîlbîie nu era un model de imagine exactă a cazului. Muncise mult poate toată noaptea, ca să-l redacteze, dacă voiai puteai avea în fața ochilor întreaga desfășurare a seratei de la Basarab Cantacuzino, începînd cu temperatura camerelor și cu mirosurile dominante și terminînd cu inflexiunile vocii lui Italo Balbo cînd se adresa tinerilor ofițeri. Era mulțumit și în același timp furios pe Bîlbîie. Mulțumit pentru că după citirea raportului putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gînduri bonapartiste. Vor să se vîre în politică și înainte de a o face își caută proteguitorii. Basarab Cantacuzino era cu siguranță unul dintre ei, poate nu unul care a fost căutat, ci unul care caută. Caută și, uite, cu o serată din asta și găsește. Cu un gest brusc, rapid a aruncat foile pe birou. "Niște papițoi, Arsenalul, Pirotehnîa, cei de la Manutanță, lingura și strachina, vor să facă ordine în țără. Iar Basarab Cantacuzino a și pus ochii pe dumnealor." Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ai chef sau nu știi ce să zici. "Mi-am permis o interpretare personală pentru că altfel n-aș fi avut nimic de scris în raport. Tot ce s-a petrecut în casa lui Basarab Cantacuzino poate fi considerat ca o serată obișnuită, cu oarecare fast, dar fastul, e banal la prințul Basarab în onoarea unor oaspeți străini. Nu s-a petrecut nimic neobișnuit, nimic care să intre în interesul Serviciului, domnule Mihail. Dar dacă se face o interpretare, atunci lucrurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
praf. Și, atunci, cum să judece și mai ales ce să facă, ce măsuri concrete să ia, cînd nici măcar nu erau limpezi, nu erau clare toate aceste rapoarte ale lui Bîlbîie. Trecuseră aproape două luni de cînd îl trimisese la serata dată de prințul Cantacuzino, omul făcuse progrese serioase. La început șovăise, noutățile erau destul de vagi, dacă scotoceai bine prin dosare și prin gazete le puteai deduce fără prea mari eforturi. Că se constituise un grup de ofițeri și tehnici, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]