331 matches
-
odaie și, fără să scoată o vorbă, se prăbuși pe lavița de la intrare...Era sleit de puteri, posomorât. Prin două cuvinte smulse anevoie din pieptul slăbit ceru apă și-și umezi buzele arse de ger și vânt, pe urmă înghiți setos două-trei gâturi din lichidul călduț...După ce-și reveni, fața-i crispată încă i se înveseli ca de-o durere plăcută, de îndată ce-și văzu copiii și nevasta stăpâniți de bucuria reîntoarcerii lui... Le povesti întrerupt, cu voce scăzută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
gând" spune un cercetător al ochiului și spiritului (Maurice Merleau-Ponty)1 și trebuie să acceptăm că în spatele chipului pe care se scaldă ochii poetului el "descifrează" nestatornicia femeii, patima pentru lux, viclenia: "Ici una oacheșă ... Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, / Setoși de patimi c-ale unei hiene...." (Rime alegorice); sau: " În față farmecul palorii / Și ochi ce scânteie de vii, / Sunt umezi înfiorătorii / De lingușiri, de viclenii...." (Te duci). Pentru a descifra caracterul nu e de-ajuns doar o singură privire
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de îngeri să-i învăluie odihna în cântecele lor! Suferințele sale din lunga detenție din timpul regimului comunist, și mai ales uciderea sa mișelească în propriul spațiu de locuit, mă înfioară. De multe ori cad în prelungi meditații și plâng setos cu inima amară... „Omule, sfântule, ești numai o rană, Cum mai zâmbești, cum mai visezi? Cum de mai crești tulpini de zăpezi Din sfâșierea ta pământeană?” 1 iulie 2003 Luca I. Călvărăsan Sibiu Dăm în continuare o mărturie versificată a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Flăcăul sosi încălzit de drum. Se opri în marginea delniței, pe răzorul ce-o despărțea de altă fâneață, tot așa de lungă și de lată, pe cate Toma Bulbuc o cumpărase acum vreo zece ani de la Glanetașu. Cu o privire setoasă, Ion cuprinse tot locul, cântărindu-l. Simțea o plăcere atât de mare, văzându-și pământul, încât îi venea să cadă în genunchi și să-l îmbrățișeze. I se părea mai frumos pentru că era al lui. Iarba deasă, grasă, presărată cu
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
în locul de așezare în care se întipăresc, hrănindu-și ființarea din armonia acestei necurmate treceri. Cerul, formă a inaparentului Poemul Aripile absente 31 aduce în prim plan, pe de o parte, contemplarea priveliștilor invizibilului de către sufletul dionysiac, "chipul din undă setos de splendida sa realitate, chipul care-și caută modelul, chipul care-i întinde gura arsă de dor"32, dar care, "prins încă în mrejele diafane ale visului, încearcă spaima unui univers evanescent"33. Pe de altă parte, asistăm la nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumină, dar ceea ce începe să fie (posibil) crește numai în lumina ce vine de sus, trece prin limitele interiorității evacuate și se expune pe fondul astfel dezvăluit. De aceea, "în fructul tainic, încă nebănuit în muguri,/ S-amestecă tot cerul, setos de zămislire"35. Cerul nu e transcendentul absolut spre care se tinde; coboară el însuși în adâncul zămislitor al lumii, răsare în imanența în care el rămâne inaparent în sine, transcendent oricărei apariții în faptul-de-a-fi al exteriorității fenomenale. Iată de ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
administrator chibzuit și cu dragoste de țară, atotiertător -, ce reclamă lauda, în ciuda cenzurii retorice introduse de autor („Care aceste toate [...] dă le voiu trece eu cu vederea, pietrile vor striga”), îi este opus un Brâncoveanu tiranic, jefuitor, duplicitar, orgolios, demolator, setos de putere și de parvenire, regizor perfid al unor aventuri politice europene. Într-un cuvânt - contramodelul indezirabil, produs al unei vindicte pasionate. Zugrăvind un astfel de Brâncoveanu, P. participă la o dezbatere și polemizează cu panegiriștii, încercând o definiție proprie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
am descoperit în fondurile DJAN Vaslui sunt de o importanță colosală în demersul nostru de aducere în fața publicului cititor a adevăratei fețe a organizației de tip mafiot numită uniunea tineretului comunist român. Luptele intestine pentru acapararea puterii de către unii lideri setoși de putere aveau, uneori, un caracter dramatic, așa cum sublinia și tov. prof. C. Russu în adresa sa către Regionala de la Iași. În ziua de 16 septembrie a anului 1945, a fost ales un nou comitet de conducere ce avea să
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
nou, comuniștii găsiseră și un țap ispășitor: „chiaburimea reacționară” a satelor noastre, evitând să arunce o ocheadă și în ograda proprie unde se adunaseră (pe lângă oamenii cinstiți dar naivi) și numeroși impostori, oportuniști de ocazie sau pur și simplu indivizi setoși de răzbunare pentru vreun fleac oarecare comis cândva de dușmanii lor politici. Inter-titlul reprezintă prima propoziție din „Raportul de activitate pentru perioada 25 iulie-25 august 1946”, document ce fusese semnat tot de Petru Bighiu care, se vede treaba, se înșurubase
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
condusă pe atunci de Horia Sima. Încă de la început, această încropeală politică se „defecta” foarte des datorită pozițiilor antagonice ale celor doi „aliați”: pe de o parte, militarii de carieră promovați de Antonescu în guvern și de cealaltă parte legionarii, setoși de răzbunări sângeroase colective sau personale. Neavând altă soluție la dispoziție, pe data de 14 septembrie 1940 Antonescu a declarat România „Stat Național Legionar”. După cum se știe, acest concubinaj politic a funcționat până în luna ianuarie a anului 1941, când „legiunea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
întreagă, deplină, neîngrădită de nimeni și de nimic. Boierul din sat, un destrăbălat, recurge la cele mai perfide mijloace pentru a o avea pe Minca. Dorința Mincăi de a trăi alături de iubitul ei se lovește și de rapacitatea familiei. Tatăl, setos de avere, o mărită cu Sima, negustor bogat din Brăila, ins meschin, profitor. Minca urmează porunca tatălui ei, dar nu-și poate dărui iubirea. Va fugi ca să trăiască cu Mincu. Setea de viață, dorința de a împlini porunca inimii o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
care l-a determinat împreună cu Brătienii pe Regele Mihai să rupă legăturile cu Hitler, să întoarcă armele împotriva nemților și să încheiem armistițiul de la 23 august 1944 cu marele nostru prieten Uniunea Sovietică, care nu l-a respectat. Poporul este setos de adevăr și dreptate. Nu le găsește în țară, le caută pe alte căi, în străinătate. De ce nu s-a scris în presă nimic de Paul Goma, de ce nu s-a informat poporul despre trădătorul general Șerb, de ce poporul muncitor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
demult împliniți, toată prospețimea trăirilor, toate așteptările avide ale vârstei. Cum, nu știu, dar sigur e că seara de mai, râul de oameni de dedesubt (pe care rareori i-am simțit ca atunci în așa măsură afini) și adolescența mea setoasă de neprevăzut s-au amestecat, s-au „combinat” și au produs reacția sufletească „dureros de dulce” pe care am să încerc s-o descriu (de fapt s-o sugerez, s-o evoc numai). Ca un cuțit de aur, dorința acută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Un pervertit erotic. Un fanatic ce și-a făurit din voința absolută o filozofie, o religie pe care și-o impune cu prețul celei mai cumplite cruzimi. În Mahomed sălășluiește un învățat îmbinat cu un satrap sângeros. Este un fanatic setos de putere absolută. Zi și noapte, îl roade patima nebună a cuceririi Lumii. Nu degeaba s-a autointitulat "El Fatih-Magnificul Cuceritor, Fratele Soarelui, Umbra Universului, Împărat al Împăraților". Gloria lui Alexandru Machedon nu-l lasă să doarmă... Furtunosul padișah visează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că tinerețea necoaptă a Domnului învață din înțelepciunea bătrână a credincioșilor săi sfetnici". În sinea lui, râdea de prostia noastră. Cutra! Fariseul! Măscăriciul! Cine gândea că-n frumușelul acela cu ochi albaștri, nevinovați, zac ascunse o vulpe șireată, un leu setos de putere, un șarpe veninos, un lup în blană de oaie?! strigă Isaia furios și scuipă, calcă peste morminte încurcându-se în bălării. Și noi, halal să ne fie -, noi, ditai bătrâni vulpoi ai Moldovei, o liotă de boieri veliți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Jos) a existat însă aici încă din perioada medievală. În anii ’80, administrația locală a decis dezafectarea vechilor clădiri, aflate în paragină, în locul lor fiind plasată o fântână arteziană, care azi nu mai funcționează. „electrizează“ pur și simplu pe cel „setos de magie ca buretele de apă“. În fine, cel de-al treilea, prietenul mai mare, încarnează „duhul romantic“ însuși, insuflând în jur idei și fantezie. E, așadar, perioada privilegiată a existenței sale, ocrotită și străjuită de „dragoni“, adică de maeștri
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în conștiință): spre deosebire de maturul Blaga, așa cum l-am cunoscut, încărcat ca nimeni altul de propriile-i vrăji, dorind prin femei să se mai descarce de ele, să se mai destindă (poate că el se născuse încărcat deja magic), eu devenisem setos de magie ca buretele de apă. Doctorul Gălan (soții erau veri primari) o adora și o respecta, parcă cu sentimentul că a sluji această femeie i se poruncise din stele, dintotdeauna, și prezența lui în preajmă-i însemna o datorie
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
stat în care cuvântul să fie acordat doar unei „caste“, elitei conducătoare, „minoritatea conștientă a celor puri și intransigenți“, adică legionarii al căror șef este inspirat de „grația divină“. „Intolerant ca toate marile dogme“ (Blaga va zice că „lupul este setos de sânge ca o dogmă“), arată autorul acestui Crez de generație, prefațat de Nae Ionescu, „naționalismul concepe societatea ca pe o mare armată“, naționalistul fiind „un ostaș în slujba unei credințe“, care „se comportă ca și cum ar face-o într-un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
interior. Reperele care jalonează filmului lui Pintilie, coor- do natele sale hermeneutice configurează trei tipuri de deformări discursive pentru care regizorul întrebuin- țează termenul de „delir”. „Delirul politic ăformă degene- rată a liberalismului burghez, al cărui dușman neîmpăcat era Caragiale, setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles, în primul rând O scrisoare pierdutăă precum și delirul trăirii irespon‑ sabile, de unde delirul «bășcăliei», plăcerea adâncă, eternă, pentru farsa macabră ă1 aprilieă, se vor împleti, într-o teribilă organicitate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ne aducă de mâncare. În casele noastre distrug totul, adeseori consumă vin peste măsură, îndeosebi în iarnă (1725 -1726), atâta vin au vărsat, că în casă umblau prin vin... de multe ori ne-au silit să jucăm desculți, flămânzi și setoși, dacă n-am vrut ne-a bătut executorul neamț». În Arpașul de Sus: «când vin executorii, peste măsură beau, benchetuiesc, ne bat, strigă și ne leagă. Un sublocotenent cu șapte subalterni într-o zi și o noapte au băut 34
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ocărăsc pe Tine cad asupra mea. Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc. Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc. Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmașii mei, ocrotește-mă de potrivnicii mei! Scapă-mă de răufăcători, izbăvește-mă de oamenii setoși de sânge! Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viața; niște oameni porniți la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne! Doamne Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să mai fac un drum obositor de 10 ore cu avionul. și mă întreb: Cine le-a adus, cine-i obligă?" Eu aș vrea să văd filmul italian, filmul spaniol, filmul german, aș vrea să văd filmul francez aici. Sunt setos să le văd, dar ajung la ele greu, le văd ca "filme de artă", cu chiu, cu vai, ajung la vreo margine de oraș, în timp ce la cinematografele principale e plin de acele filme americane. Or, cine le-a impus pe
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de a face să fie pusă în evidență starea de nemulțumire la un moment dat de silniciile vremurilor și de stăpâni rapaci, siluitori ai colectivității, la vremea respectivă. Prin așezarea sa în gura golului alpin al Bâlii, prin firea locuitorilor setoși de spațiu curat, de libertate totală și de dreptate socială, satul nostru a reprezentat întotdeauna un loc din care sau ridicat viteji, sau un loc în care au fost adăpostiți eroi bejeniți din zone în care asuprirea stăpânitorilor vremelnici, depășea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ei pe cât a trebuit el să fie în acea propoziție, pentru că l-au forțat să intre în ea. La fel ca propoziția e și data morții: Întâi Mai, cea mai mare sărbătoare socialistă, „Ziua Muncii“. De Ziua Muncii, un dictator setos de prigoană și de construcții monumentale s-a descotorosit de un inginer constructor. Regele m-a strâns de beregată la primirea veștii. Oare cum e să fii acasă la tine seara târziu, cineva să-ți bată la ușă, să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și, deopotrivă, pe președintele României socialiste.“ (Tribuna, 26 ianuarie 1978) FILIP Traian „O gândire cutezătoare, pătrunsă de sentimentul vibrant al patriotismului, caută să ridice România în rândul statelor cu o dezvoltare superioară. Grandoarea peisajului românesc, cu piscuri solemne și câmpii setoase de spații, cu ape curgătoare și un imens portal spre întinderile mării, a primit în anii noștri acele piscuri ale tehnicii moderne, care pot să facă fală oricărei mari puteri industriale din lume. Evocându-le, noi nu uităm nici o clipă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]