872 matches
-
o asume, ca în momentul scrierii acestei poezii Ťpe cînd se credea pelicanť. Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității ce-și sfîșie pieptul pentru a-și hrăni progenitura; pe lîngă conotația cristică, se poate vedea aici și sfîșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atît de aprofundate încît fac parte din ființa sa". Nu o dată o figură de stil, ba chiar un singur verb scapără în conștiința exegetului în așa chip încît dezvăluie o trăsătură
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
Banu schițează o adevărată ontologie a actului critic, un Ťportret ideal și autoportret imaginarť al criticului, al cărui statut existențial este unul de frontieră, el fiind un mesager, un intermediar între două lumi, de fapt între două subiectivități. Este o sfîșiere benefică, chiar dacă inconfortabilă, spune Banu, dar ea nu devine fertilă decît dacă spiritul este hrănit interior de un Ťproiect utopicť al teatrului, care dă totodată legitimitate actului critic. Atunci cînd utopia se împlinește spectacular, fie și pentru o clipă, ea
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
complexității, să-i spunem, tensionate pe care opera argheziană o prezintă. Numeroase caracterizări vin să indice și să sublinieze, repetitiv, eterogenitatea universului artistic și ,incoerența genială" a unui creator ce pare a-și trage substanța lirică din disparități, antinomii și sfâșieri ale eului, dualități, polarități morale și contradicții în ordine intelectuală. Dacă sufletul creatorului îi apare criticului ca ,plin de ascunzișuri, de surprize și de contradicții", unele dintre cele mai semnificative versuri ale sale sunt construite dialogal ori monologal, astfel încât mai
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
șansei). Astfel se prezintă majoritatea ,rimelărilor" din carte: un stil căznit, cu ieftine efecte publicistice, livrate sub umbrela protectoare a convenției. Dar Șerban Foarță e mai degrabă redundant decât manierist - căci nimic din fabulosul minuțios organizat al manierismului, din acea sfâșiere bine condusă a materialului (concepția noastră despre lume) și cufundarea artistului în vârtejul propriilor imagini nu se regăsește în poezioarele croșetate săptămânal. Singurele fragmente care se salvează de la naufragiul editorial sunt acelea în care a căzut un strop de umor
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
multiplele deschideri către zonele obscure ale conștiinței : ,șarpele își luase hamul și praștia / tîra înapoi sania-n care sta / sufletul meu pregătit de plecare". Sufletul este despărțit de trup în același mod nefiresc și brutal în care se produc toate ,sfîșierile" (la propriu) din poezia Ilenei Mălăncioiu. Nu știam că sfîșierea se ia" exclamă ea, constatînd că oasele zdrobite ale lui Ieronim se mutaseră în trupul femeii. Tot sufletul are puterile apei vii : ,Trupul tău din bucăți făcut abia învia / Ca
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
hamul și praștia / tîra înapoi sania-n care sta / sufletul meu pregătit de plecare". Sufletul este despărțit de trup în același mod nefiresc și brutal în care se produc toate ,sfîșierile" (la propriu) din poezia Ilenei Mălăncioiu. Nu știam că sfîșierea se ia" exclamă ea, constatînd că oasele zdrobite ale lui Ieronim se mutaseră în trupul femeii. Tot sufletul are puterile apei vii : ,Trupul tău din bucăți făcut abia învia / Ca apa vie sufletul se vedea cum le leagă", și tot
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
sacrifică în ipostaza sa de mărturie relativ coerentă, logică, spre a rămîne, în superbia-i nereținută, informală, singură în măsură a o reprezenta. E o exorcizare a ,conținutului", id est a ființei ca mesaj justificativ-demonstrativ, lăsînd cale liberă ,formei", pură sfîșiere în sumbra-i puritate dureroasă: ,gura mea se afundă în curbura cefii tale ca stridia în lingura ei". Ori: ,cine-mi face vraiște creierul care se mută de-a valma ba-n subsuori, ba-n călcîie". Ori: ,șanțul ăsta dintre
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
ascultat, datorită interpretării Angelei Gheorghiu o operă nouă. Nouă prin excelenta exprimare a sentimentelor datorită vocii miraculoase a divei. Angela Gheorghiu a electrizat publicul nu numai prin absoluta stăpânire a mijloacelor vocale, dar și prin senzația de avânt sau de sfâșiere a sunetului. De la exuberanța din actul întâi al operei, de la bucuria de a trăi la îndurerata renunțare, la noblețea sacrificiului și la sfâșietorul sfârșit, vocea sopranei noastre a imprimat partiturii nuanțe de o rară finețe și intensitate. Vocea ei senzuală
Un miracol,Angela Gheorghiu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/10854_a_12179]
-
Hopa! Aici e mare dezbatere: cu analiști politici, jurnaliști, Răzvan Dumitrescu și parlamentari... Va fi sau nu sfâșiat PNL-ul de platforma lansată la Pitești? Unde ești, tu, Pithia? Unde e Mafalda, sau măcar "oracolul de la Bălcești"? Deocamdată în pericolul sfâșierii se află doar microfonul, din ce în ce mai apropiat de caninii domnului Stolojan, de la care, cu înverșunare scrâșnită, domnia-lui zvârle grămezi de diatribe către Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, Norica Nicolai, Ludovic Orban... -Tati, mă întreabă fiu-mi-o, Jerome, nenea Stolo vrea
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]
-
îl pronunța, îi apărea în minte o sapă sau o săpăligă, unelte față de care nu simțea nici un fel de înclinație. Și totuși trebuia să rostească numele pentru că avea o idee care se lega de el, o idee care presupunea o sfâșiere atât de cruntă a propriilor lui sentimente încât era într-adevăr greu de crezut. Și totuși totul izvora din acele obișnuințe mintale care sunt rodul creștinismului: anume că, dacă te sacrifici, vei ajunge cumva la obiectul dorințelor tale. Era o
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
povești” e singurul lucru care se poate face împotriva „dezgustătoarei plictiseli a lumii”. Totul într-o tensiune psihologică acută, care plasează tehnica scriiturii nu în romantica sferă a dublului à la E.T.A. Hoffmann sau E.A.Poe, ci în curată sfâșiere dostoievskiană. Apropierea de Istanbul este evidentă: doar că accentele autocritice și evocările vieții între ruinele unui imperiu sunt plasate în Fortăreața Albă în plan ficțional. Amintirile autorului despre propria copilărie și tinerețe, despre „blocul Pamuk”, unde și-a trăit o
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
schimbările se succed mângâierile etcetera ziceam că versul mă gâtuie că sunt bun de ceva mai presus decât neîmpăcată viață a mea. poezia scrijelată cu briceagul sacade amare (latinitate amară) degetele de plumb - otravă picurată - nu impregnare! atavice ritmuri percep - sfâșiere zangăt sacade amare - tu plecat chiar pentru o clipă în ataraxie le silabisești în preajmă ziggurate de mucava lepra zidurilor din nou - București Percep. da. pasul tău vagabond mituit de iluzie - iată - rolele au zăngănit în creierul meu au imprimat
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
Dima), fie de arhicunoscute efigii mitologice sau poetice, ca în Tăinuind-o pe Dafne, Ganimede, Raiul minotaurului sau Pânza lui Ulise. Este prilejul unui înfiorat dialog între ere: „Timpul nou/ de cel vechi/ pentru tine îl dezleg,/ încercând/ să acopăr sfâșierea/ cu plinul/ unui ochi/ ce se-ntoarce/ contemplându-te-ntreg” (Pânza lui Ulise). Fugă într-un ev minor, ciclul ce dă și titlul volumului, este pigmentat de accente thanatice, pe care le descoperim în Psalmul de penumbră („Încă mă închipui
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
nu este atât un simptom al nevrozei, ci o soluție estetică a acesteia, un răspuns capabil să-l modifice pe creator. Ea face posibilă stabilirea unui nou echilibru, a unei “armonii care nu exclude disonanța”, transformând slăbiciunea în forță și sfâșierea în prilej de evoluție și autodepășire 7. Prin scris, Leonid Dimov și-a reconstruit o identitate și și-a reorganizat un nou sistem de repere existențiale. Vocația, “geniul” pe care îl invocă și îl asumă cu modestie, dar și cu
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
să și-o asume, ca în momentul scrierii acestei poezii „pe când se credea pelican”. Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității ce-și sfâșie pieptul pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația cristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa. Un magistru dă dovadă, în principiu, de multă răbdare în școlirea învățăceilor săi, dar el poate avea și accese de impaciență față
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
nu este atât un simptom al nevrozei, ci o soluție estetică a acesteia, un răspuns capabil să-l modifice pe creator. Ea face posibilă stabilirea unui nou echilibru, a unei “armonii care nu exclude disonanța”, transformând slăbiciunea în forță și sfâșierea în prilej de evoluție și autodepășire 7. Prin scris, Leonid Dimov și-a reconstruit o identitate și și-a reorganizat un nou sistem de repere existențiale. Vocația, “geniul” pe care îl invocă și îl asumă cu modestie, dar și cu
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
cel fără grai, / care în sine însuși dispare / ca într-o floare devoratoare?” Dincolo de amintirea bostonianului, să retrăim pregnantul vis, jocul de asonanțe în versuri pline de sens și de inedit. Oceanul „poate saturnian” trimite la viziuni cosmice mult posterioare. Sfâșierea sufletului vestește direct sfâșierea vânătorului de către propriii săi câini, a căror ferocitate (la injoncțiunea zeiței surprinse la scaldă, cu alte cuvinte, contemplarea a Ceea-ce-nu-trebuie-văzut-de-ochi-omenești, cu cruzime și pe loc pedepsit!) este perfect redată de epitetul „dodecafon”(ic) - cel puțin pentru
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
în sine însuși dispare / ca într-o floare devoratoare?” Dincolo de amintirea bostonianului, să retrăim pregnantul vis, jocul de asonanțe în versuri pline de sens și de inedit. Oceanul „poate saturnian” trimite la viziuni cosmice mult posterioare. Sfâșierea sufletului vestește direct sfâșierea vânătorului de către propriii săi câini, a căror ferocitate (la injoncțiunea zeiței surprinse la scaldă, cu alte cuvinte, contemplarea a Ceea-ce-nu-trebuie-văzut-de-ochi-omenești, cu cruzime și pe loc pedepsit!) este perfect redată de epitetul „dodecafon”(ic) - cel puțin pentru auzul amatorului de armonii
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
să nu fie numit - aici el este doar un simbol, precum cercul, fântâna, copacul, crucea, șarpele, steaua. În poemul Nașterea (din volumul Odihnă în țipăt), obsesia simțurilor - parte din interogația mai vastă asupra alcătuirii ființei - se exprimă tot prin amenințarea sfâșierii la capătul unei durate previzibile. Aluzia la martiriul soteriologic al lui Iisus pune și mai dureros în lumină condiția Omului, încă din clipa când el vine pe lume : „Iată trec pragul ființei / și ca lupii ce tabără prada / sar asupra
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
de-un cuvânt/ Șoptit pe jumătate./ Te urmărește săptămâni/ Un pas făcut alene,/ O dulce strângere de mâini,/ Un tremurat de gene...” Poetul simte că iubirea pentru ființa dragă pleacă, neputând fi înlocuită cu alta și regretul este redat cu sfâșierea ființei, în poezia „S-a dus amorul...”: „S-a dus amorul, un amic/ Supus amândurora,/ Deci cânturilor mele zic/ Adio tuturora/ Uitarea le închide- n scrin/ Cu mâna ei cea rece,/ Și nici pe buze nu-mi mai vin,/ Și
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
silă a-i hi, cu silnicia-i hiclenească. Dar oricum ar fi, Paștele, derivat din sărbători ancestrale, rămâne la fel, dăruindu-ne de fiecare dată primăvara și speranța. Devenim mai buni și mai iertători încât putem trece peste o altă sfâșiere a zilei și accepta, odată cu adoratorul Popescu, până și ideea, de neconceput pentru Ilie uzurpatorul, că Simona Halep în loc să meargă în Canada spre a reprezenta țara, a ales să meargă la Stuttgart spre a onora marca și apoi la nunta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93550_a_94842]
-
că a fost ucis? Dante nu răspunse imediat. Mai degrabă s-ar fi Întrebat pentru ce. Dar, În fond, Întrebarea nu era nelalocul ei. De câte ori felul cum s-au petrecut unele fapte nu dezvăluie, oare, și cauzele acestora? Indică o sfâșiere pe ceafă. Poate că a fost atacat pe la spate și a leșinat. Apoi, l-au sufocat. — L-au strangulat? — Nu asta i-a pricinuit moartea, zise poetul, cercetând funia care Îi menținea capul În acea poziție nefirească. Nu era strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era În viață, nu se putea să fi fost sufletul lui cel care Îl vizitase. Așadar, era vorba probabil de un incubus care luase Înfățișarea lui, pentru a-l Înșela și pentru a-l răni. Se spunea că prin aceste sfâșieri ale conștiinței demonul s-ar insinua În mintea omenească. Se spălă pe față, În timp ce simțurile Îi reveneau Încetul cu Încetul la starea de veghe. Logica sa, Întărită de dreapta judecată și de harul lui Dumnezeu, nu putea fi Înșelată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se rupe firul mătăsii „cînd perlele se rostogolesc pe scîndura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfîșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfîșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfîșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfîșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre și nici Împotriva obstacolelor care Îi stăteau În cale. „O astfel de dragoste se ivește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]