1,455 matches
-
foarte solide (Bobok - după Dostoievski) altele ciudate (She - un spectacol instalație care s-a desfășurat într-un fost abator, și unde au fost folosite cam 50 de video-proiectoare. V-am zis: Ienăchiță Văcărescu), am văzut "Questo Buio Feroce" un spectacol sfâșietor despre boală, suferință singurătate și moarte. "Margot" al companiei Theatre Dromesko, din Franța - un spectacol de teatru de bâlci, muzical și licențios, Teatrul Polonez de Dans, am vizitat chiar și redacția "Gazeta Wyborca" unde au dedicat nouă pagini morții lui
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
viu și implică și astfel de tensiuni. Decisiv pentru breaslă este însă dacă există analiză și nu umori. Nu-mi este ușor să uit o seară tristă, fără fast, o sală aproape goală care, tîrziu în noapte, oferea un peisaj sfîșietor. Nu am văzut niciodată așa de puțini spectatori. Niciodată. Realitate care a afectat, direct, toată atmosfera de pe scenă, din noi. Și, totuși, nu aceasta este imaginea spectacolelor, a performanțelor care ne bucură profund, nu doar teatral, ci și spiritual. Spectacole
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
uneori întâmplările trăite, că le dă o rotunjime de farsă perfectă sau le imprimă o desfășurare spectaculoasă, inexistentă ca atare în realitate. Marile emoții nu încap în asemenea scene literaturizate. Ca dovadă, despărțirea de cățelușa Lolita e pur și simplu sfâșietoare, fără nici o pană artistică. Diaristul se duce în casa viselor lui, din marea curte cu grădină de la marginea Bucureștilor, și plânge. Comedianul și-a dat jos masca. Iată o altă scenă, la fel de impresionantă, cu un cățel agonizând pe marginea drumului
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
ei au sfătuit-o să-și înmoaie picioarele în apă caldă la sfârșitul zilei și să înțepe bășicile cu un ac. Pentru moment s-a simțit ușurată, dar a doua zi, când a trebuit să umble din nou, durerea era sfâșietoare. Cu toate acestea, în fiecare dimineață strângea din dinți și lupta în continuare cu durerea. Pe cea mai mare parte a distanței de parcurs nu existau nici drumuri. Mersul era cumplit de greu, mai ales când ploua și pământul se
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
scenă de Ion Cojar la Teatrul Național din București în 1998. Mă gîndeam acum zece ani, năvalnic, că ar fi mai dur dacă în acest rol ar fi fost distribuit cineva mai tînăr. Să uite textul, replicile, ar fi fost sfîșietor, îmi ziceam. Înțeleg astăzi cît de cumplit, ce povară poate să fie asta dacă pică din senin pe umerii unui actor mare. Unui reper. Unei legende. Care ține sala cu sufletul la gură. Să asiști la o astfel de deșirare
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
utilități precum cele americane, nici oamenii, nimic. Fiind binecrescută, nu se plângea, dar chinul ei era vizibil. Nu participa la discuții, stătea tot timpul retrasă într-un colț și citea. Dacă era întrebată cum se simte, răspundea cu un oftat sfâșietor: "I am fine, it's ok". După două săptămâni, mama o anunță că vor părăsi Bucureștiul ca să ajungă la Frankfurt unde se vor întâlni cu tata. Fetița se interesează cu prudență: "Unde este Frankfurt?" În Germania, i se răspunde. Și
Europa, dragostea mea by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6899_a_8224]
-
tot ce e omenește posibil să țină gemenii în viață. Plămânii micuților cedează și au nevoie de intubare pe ventilație asistată. Spitalul dispune doar de un ventilator, asftel că Anca Popescu, mama copiilor, este pusă să aleagă unul dintre ei. Sfâșietor moment, trebuie să decidă dacă trăiește Bruno sau Marco. După minute care au părut ani, doctorul Adrian Crăciun face alegerea; Bruno este pus pe ventilație asistată, el este mai slăbit, lui Marco i se face ventilație manuală. O succesiune de
Sfătuită să-şi abandoneze gemenii, o mamă refuză () [Corola-journal/Journalistic/81289_a_82614]
-
face o ultimă și disperată încercare, imposibilă la spitalul La Lariboisere, de a-i combate infecția pulmonară. Atunci am și văzut-o ultima oară pe Monica Lovinescu. Era 13 aprilie 2008. Ne-am despărțit într-un fel oarecum firesc, deși sfâșietor: a adormit pur și simplu în timp ce vorbeam, ea, cu imensă greutate, noi, cu teama de a nu o obosi. Pe 21 aprilie, m-a sunat le telefon dl Berindei la București, unde plecasem între timp. Era puțin după ora unu
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]
-
întrebat dacă nu am cumva pe vreo casetă cântecul El Condor Pasa, al lui Simon & Garfunkel. Îl aveam. "Bine, sosesc în zece minute." Socrul său se stinsese și ultima lui dorință fusese ca la mormânt să i se cânte acea sfâșietoare melodie peruană despre neputință, renunțare și moarte. Cântecul s-a auzit la nesfârșit în noaptea de priveghi și-a răsunat, la ceasul înmormântării - era o zi cu soare și vânt, în care se adunase toată inutilitatea existenței umane - în timp ce groparii
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
Stil sau manieră (depinde de umoare), această matrice nu putea însă impresiona la nesfârșit. Recenziile „călduțe” au lăsat locul tăcerilor semnificative. Când, în 2010, a apărut Aerostate plângând, care nu se mai supunea acestor rigori (făcând loc unor tandre și sfâșietoare poeme în proză), diferența s-a simțit imediat: cartea a plăcut tuturor comentatorilor. Fiindcă nu mai era lăudabilă pe fragmente, ci, din nou, după ani buni de așteptare, ca întreg. M-am bucurat de acest volum și am spus-o
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
episotelele Piei care s-au păstrat, multe distruse de familie de frica Securității, sunt mai tardive, abia de prin 1960, o dată cu arestarea fratelui (1959), care o făcea și pe ea să se gândească permanent la el, purtând în suflet aceeași sfâșietoare durere. Trimite regulat pachete cu îmbrăcăminte și medicamente, dăruindu-se familiei cu toată ființa ei: "... cum aș vrea să știi Nelli (prețuită ca un suflet cald și sensibil) că nu trăiesc decât pentru voi, ca să vă aduc puțină fericire și
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
și a unei generoase dăruiri de sine. Vilar a izbutit să reașeze teatrul în miezul problematicii naționale și istorice, fără a abandona însă omul, cu zbuciumul lui lăuntric și cu eternele lui frământări. Această dublă opțiune, această pendulare în fond sfâșietoare îi vor fi nu o dată reproșate, dar măreția lui Vilar tocmai de aici vine, din curajul de a nu fi făcut o unică și definitivă alegere cu prețul unei mutilări pe care, fidel crezului său, a avut tăria s-o
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
zile înainte de sfârșit nu se mai uita la nici unul din noi, nici la mine. Nu mai aștepta nimic de la oameni, de la fiu, de la noră, de la doctori. Cu fața spre perete, cu ochii-i verzi cu paiete de aur obosiți, resemnați, sfâșietori de triști, își lua un tăcut adio de la lumea aceasta care o trădase când se aștepta mai puțin. Printre trădători mă număram și eu, cel care nu știuse să-i asigure trecerea Dincolo demnă la care avea tot dreptul (...)” (p.
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
scenă, la Căminul Cultural din aceeași localitate, Galda de Jos. Crina Mureșan se oprește și își roagă regizorul să rostească el, încă o dată, începutul scrisorii. Și are dreptate. Tonul lui Manea este electrizant. Este vocea durerii pure, imaculate, spusă alb, sfîșietor. Mi-am amintit de Vlad Mugur, de felul în care a construit el celebrul monolog al lui Hamlet, în spectacolul de neuitat. Lui Hamlet i se șoptea textul, uitat parcă de protagonist, la fel, alb, ca în Somnul-Veghe. Iubire, durere
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
ridică întrebări asupra paternității, aduce personajul la puterea melancoliei cehoviene a oamenilor de prisos. Dialogul și stările pe care le parcurge personajul relevă frumusețea tragică a comicului. I se ține lui George o lecție despre rasă, iar replica sa este sfâșietoare în umilința ei înjosită: „Dar ce, noi nu suntem oameni?” Ei bine, tocmai aceste replici, precum și cea care contestă evidența înscrisă în analizele medicale doar pentru că fiul său îi seamănă, gesturile mărunte, umorul trist și veselia regăsită în preajma catastrofei redau
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
drum. Uită-te la ăsta ce face, spune tata, însă nu apucă să termine, căci șoferul pierde controlul. Ma șina intră pe jumătatea noastră de drum, încearcă să frâneze, dar patinează cu și mai mare viteză spre noi. Metalul urlă sfâșietor, cioburi de sticlă sar pe bord. Ziua de mâine e un pieton cu voal negru care așteaptă la ur mătoarea curbă. Nu se întâmplă nimic spectaculos, nu strig țineți-vă bine, nu încerc să deschid ușa să sar ca să scap
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
într-o chemare, și, ca și cum femeia ar fi ... o văzu pălind cum n-o văzuse niciodată, parcă pudrată cu pulberea stelelor, lăsând să răzbească afară din ea, prin ochii, mari, tăiați ca niște scoici cu albul întors înăuntru, o tristețe sfâșietoare ajungând până la el ca o chemare care ascundea toate promisiunile și toate ispitele. Ce era cu ea? Izbucni în râs. Aha! Știu unde. Știi!... De unde știi? A, da, trebuia să-mi fi dat seama! Ah, dar nu așa! Așa vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Trântorul își refuză cunoașterea, nu în favoarea unei îndoieli metodice, ci a unei contemplări estetice. Am demonstrat deja, pentru Emil Botta a trăi înseamnă a trăi estetic, a trăi în spectacol. Indecizia este mai puțin strivitoare decât Absența, dar parcă mai sfâșietoare. Cu toate acestea, poetul se teme că această trăire a îndoielii estetice este superficială. Se suspectează el însuși de cabotinism: Eu, învăluit în aura mediocrității ca într-o pelerină de oase, mi-am preparat "intrarea", strălucita-mi apariție de cabotin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poate fi decât în timpul său! Nici măcar poetul nu poate fi în altă parte decât în timpul care i-a fost dat și nici o clipă în altă parte. Prin vorbire, orice trăire a viului este apropiată morții, asimilată unei iubiri supranaturale și sfâșietoare, de proporții urieșești. Trăirea viului devine astfel poetică, imposibil de exprimat altfel decât oximoronic, amestecând viața și moartea, sublimul și grotescul, speranța și disperarea. Orice ai alege, alegi ambele variante existențiale, care se dovedesc a fi doar aparent ireconciliabile, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și emană o poftă de lucru și de a trăi, de scris și de citit, care o va însoți pe Katherine Mansfield până la sfârșitul scurtei sale vieți. În proza de început a Hortensiei Papadat-Bengescu, personajele feminine sunt măcinate de nostalgii sfâșietoare după vieți netrăite, de un bovarism convertit în cultivarea obsesivă a evenimentului mărunt, exterior, de drama patriarhală trăită. Ele duc în general o existență de autoanaliză, într-un univers al faptelor și întâmplărilor microscopice, supradimensionate de spiritul inchizitiv și latura
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
arăt atunci cînd trebuia. Acum nu-l m-m-mai știu nici eu. Și, colac peste pupăză, chiar în clipa aceea, nu departe de ei, în locul unde pădurea era mai întunecoasă și mlaștina mai puturoasă, se auzi de două ori un strigăt sfîșietor: Ajutooor! Ajutooor! Toți tăcură înfiorați și se uitară unul la altul cu niște ochi în care puteai citi convingerea fiecăruia că se apropie sfîrșitul lumii. Ce-a fost asta? întrebă doctorul, vînăt la față. Cineva a strigat după ajutor din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nemărginire. Sufletul meu năzuiește spre neștiutele depărtări. O, Mare Dincolo, ... Sunt un străin în țară străină ! Tu murmuri la urechea mea o nădejde peste putință. Inima mea cunoaște glasul tău ca și cum ar fi al ei. O, Mare Necunoscut, O, chemarea sfâșietoare a flautului tău ! Nu-mi pot afla liniștea; Sunt străin propriei mele inimi. În ceața însorită a orelor grele de dor, Ce imensă viziune despre Tine apare pe albastrul cerului ! O, Mare Denecunoscut, O, sfâșietoarea chemare a flautului tău ! Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
O, Mare Necunoscut, O, chemarea sfâșietoare a flautului tău ! Nu-mi pot afla liniștea; Sunt străin propriei mele inimi. În ceața însorită a orelor grele de dor, Ce imensă viziune despre Tine apare pe albastrul cerului ! O, Mare Denecunoscut, O, sfâșietoarea chemare a flautului tău ! Iar în volumul Balaka Lebăda, această năzuință de evadare dintr-o lume în care se consideră străin, suie mai departe: un stol de lebede purtând pe aripile lor nu numai pe poet, ci și cerul, pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
recunoștință și de supușenie. N-au mai dorit niciodată, de atunci începînd, să se întoarcă în mijlocul lupilor rămași în pădure. Și... la ce să se fi întors? Speriați de ce li se întîmplase semenilor lor capturați de oameni, îngroziți de urletele sfîșietoare care răzbeau pînă la ei în nopțile senine, lupii din pădure s-au simțit amenințați. Au hotărît să-și găsească alte adăposturi. Dar, ceea ce, în trecut, nu era o problemă, acum s-a dovedit a fi aproape imposibil. Pădurea, altă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cele din urmă, vînat bogat și mă întorceam împovărat și ostenit, dar fericit și nerăbdător să vă regăsesc. Dintr-o dată, ecoul mi-a adus la urechi strigătul mamei tale... Mi se strînge carnea pe mine cînd îmi amintesc urletul acela sfîșietor! Și crede-mă, fiule, că, în atîta amar de vreme, mi-a răsunat în suflet de mult mai multe ori decît și-ar putea cineva imagina... Am aruncat prada; am alergat, tăind pădurea de-a dreptul, zgîriindu-mi fața, afundîndu-mi picioarele
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]