205 matches
-
în acest sentiment de sfârșeală se va revela sensul adevărat al agoniei, care nu este luptă din fantezie sau pasiune gratuită, ci zbaterea vieții în ghearele morții, cu puține probabilități pentru viață. Nu poți separa gândul agoniei de cel al sfârșelii și al morții. Agonia ca luptă? Dar luptă cu cine și pentru ce? Este absolut falsă interpretarea agoniei ca elan exaltat de propria lui inutilitate sau ca zbucium cu finalitatea în el însuși. În fond, agonia înseamnă frământare între viață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este o agonie. Decât, eu nu numesc agonice decât momentele dramatice ale acestei lupte între viață și moarte, când fenomenul prezenței morții este trăit conștient și dureros. Agonia adevărată este aceea în care treci în neant prin moarte, când sentimentul sfârșelii te consumă iremediabil și când moartea învinge. În orice agonie veritabilă este un triumf al morții, chiar dacă după acele clipe de sfârșeală continui să trăiești. Unde este lupta din fantezie în această frămîntare? Nu are caracter de definitivat orice agonie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este trăit conștient și dureros. Agonia adevărată este aceea în care treci în neant prin moarte, când sentimentul sfârșelii te consumă iremediabil și când moartea învinge. În orice agonie veritabilă este un triumf al morții, chiar dacă după acele clipe de sfârșeală continui să trăiești. Unde este lupta din fantezie în această frămîntare? Nu are caracter de definitivat orice agonie? Nu este ea asemănătoare unei boli de care nu ne mai putem scăpa, dar care ne torturează cu intermitențe? Momentele agonice indică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ne mai putem scăpa, dar care ne torturează cu intermitențe? Momentele agonice indică o înaintare a morții în viață, o dramă în conștiință, rezultată din ruperea echilibrului dintre viață și moarte. Ele nu sânt posibile decât în acele senzații de sfârșeală care scoboară viața înspre minusul ei absolut. Frecvența momentelor agonice este un indiciu de descompunere și prăbușire. Moartea este ceva scârbos, este singura obsesie care nu poate deveni voluptuoasă. Chiar atunci când vrei să mori, aceasta o faci cu un regret
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolută a întîiului termen. Dar cine poate avea o iubire atât de mare? Tabla de materii A fi liric // 5 Cât de departe sânt toate! // 10 A nu mai putea trăi // 12 Pasiunea absurdului // 14 Eu și lumea // 20 Sentimentul sfârșelii și al agoniei // 22 Grotesc și disperare // 24 Presentimentul nebuniei // 27 Asupra morții // 30 Melancolia // 44 Totul n-are nici o importanță // 52 Extaz // 54 Lumea în care nu se rezolvă nimic // 57 Contradicții și inconsecvențe // 60 Asupra tristeții // 62 Insatisfacția
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întinsă, pictă ceasul deșteptător de pe noptieră. Mai era un minut până la miezul nopții. Atunci, cu mâna purtată de o putere mai mare, desenă acele ceasornicului ca pe unul singur. Lăsă pensula și paleta să cadă. Închise ochii. Îl cuprinse o sfârșeală caldă, toate chipurile pe care le desenase începură să se învârtească în jurul lui, ca un balans de călușei, în ritmul muzicii de flașnetă pe care o ascultase în copilărie. Pe măsură ce muzica se auzea de tot mai departe, caruselul se învârtea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum zumzăia motorul camerei Nikon F3, rebobinând filmul, Faulques a văzut-o cu coada ochiului pe fată. Se trântise În țărână pe o rogojină mică, ținea un urcior spart În poală și-și atingea fața cu un gest obosit, de sfârșeală. Gestul i-a atras luarea-aminte. Cu un reflex automat, a controlat cât film Îi mai rămăsese În bătrâna și solida Leika 3MD cu obiectiv de 50 de milimetri, care Îi atârna la gât. Trei expuneri ar fi suficiente, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
surd al exploziilor din depărtare și târșâitul pașilor lor prin glod. Olvido n-a făcut nici o fotografie (aproape niciodată nu fotografia persoane, ci doar lucruri), dar, trecând pe lângă ei, Faulques s-a decis să fixeze pe peliculă acea imagine a sfârșelii. Așa că a dus la ochi o cameră foto și, potrivind obiectivul, diafragma și cadrajul, a lăsat să treacă două chipuri, apoi l-a ales pe al treilea prin vizor, aproape la voia Întâmplării: niște ochi albaștri peste poate de pustii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
posesie; a prăpădi; prieten; un prieten; prieteni; proces; prost; putere; foarte puțin; a rata; ratare; ratat; rănit; rătăcire; recupera; refuz; a regăsi; regăsi; regret; remușcare; renunța; resemnare; ridică; risipă; rudă; rupere; sărac; a scăpa; scăpa; scăpare; schimbare; scîrbă; scump; sentimente; sfîrșeală; singur; slăbi; somn; soț; spaimă; sperietură; suferă; a suferi; supărat; superficial; șansa; șirul; tatăl; teamă; telefonul; temelie; totdeauna; totul se transformă; trăiește; trece; trenul; uitat; uituc; umiditate; urma; ușor; a nu vedea; vedere; vită; voință; vreme; zar; zăpăcit; ziua(1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
piept și-i trage o palmă, amenințând-o: "te omor, mă-nțelegi? te omor!" Trece pe rând de la agonie, la luciditate, alienare, rațiune. După ce consultă listele, trece într-o depresie definitivă. El "se face vânăt ca ficatul", apoi "simte o sfârșeală și cade, alb ca porțelanul". Acest zbucium interior a dus la prăbușirea psihologică a personajului, prăbușire provocată de căpitanul Pandele, care a inversat numerele pentru fiecare loterie, în carnetul său. Devotată soțului, doamna Popescu caută speriată și îngrozită biletele, deși
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de confirmare a răspunsului dat prima dată, dar pentru că fiecare „răspuns“ aduce și o plăcere cu sine, repetarea masturbării devine tot mai imperioasă. Ai văzut cum e cu tensiunea anterioară, apoi cu erecția, cu stimularea locală, ejacularea și starea de sfârșeală și de vinovăție resimțită după masturbare. „Acum ar trebui să treci la femei“, ar spune unchiul Vasile. Din păcate, partenera este prezentă mai întâi în mintea băiatului și abia mai târziu apare în carne și oase. Și cum psihologia spune
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
în urechi. E primul lucru pe care îl face cu inima îndoită. Ezitarea era trăsătura pe care o detestase o viață întreagă. Ea era semnul unei slăbiciuni pe care sămădăul nu și-o permisese vreodată; era semnul nevolniciei, a unei sfârșeli vecine cu moartea de care îi era atât de teamă. Frica populează acum locurile aflate cândva sub stăpânirea "sângelui cald", "a plăcerii", "a urii" sau "a mâniei oarbe". Ni se pare tare departe momentul când Lică îi spunea lui Ghiță
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ca un turc și urmărea cum se desfac rotocoalele de fum. Era bronzat și, deși împlinise treizeci de ani, nu începuse să aibă ceea ce ei grecii numesc pântece de negustor. Nu mai gândea nimic de o zi încoace. Simțea o sfârșeală în tot trupul, o oboseală dureroasă și, cu toate că mâncase tot felul de bunătăți la prânz, îi era foame - ba nu, sete. Din când în când se freca la ochi ca și cum ar fi vrut să-și dea seama că este treaz
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pregătea de scris. A doua zi după înmormântarea Stancăi, când încă nu se luminase bine de ziuă, beizadea Ștefan fu trezit din somn de un argat care speriat îi spuse că au sosit doi dorobanți de la curte. Ștefan simțea acea sfârșeală pe care o avea întotdeauna când după o noapte de insomnie adormea în zori și se trezea grăbit de treburile domniei. Fără să-și controleze ținuta, aruncându-și pe el repede doar un caftan, coborî cele câteva trepte care duceau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă trezesc la ora șapte. Mă simțeam mai obosită decât m-am culcat. Nu-mi venea să mă dau jos din pat. După ce merg În baie și-mi fac toaleta, Îmi pun de cafea și pregătesc micul dejun. Simt o sfârșeală. Îmi zic: „nu-i nimic, după ce beau cafeaua, Îmi revin”. Mă doare și o măsea de câteva zile, o durere sâcâitoare. „După ce termin cu toate pregătirile o să merg și la stomatolog, săptămâna viitoare”. Parcă mă simt un pic mai bine
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a cărui încărcătură doar noi o știm... Buzele vineții deschid arcul de flacără albă al dinților mici, ascuțiți. Zâmbește, insistă asupra amănuntelor pe care le cunoaște de mult. Se reazemă de balustrada garderobei. Ascultă acum, încordată, cu o mască de sfârșeală și împlinire pe chipul exagerat de alb. Atentă la inflexiunea fiecărui cuvânt, la modificarea abia perceptibilă a unui mesaj, încărcat de amintiri și promisiuni accesibile numai nouă. Părul prins în câteva ace curge lucios și lung, des pletindu-se negru în jurul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
reîncepe, auzi, parcă, alături, lângă umărul ei, altă voce. Nu era vocea bestiei. Degetele subțiri se crispaseră în umărul ei, apăsând, rotind-o. Femeia de ieri, bruneta ciudată, delicată și atât de familiară, ca o colegă, cu o mască de sfârșeală și împli nire pe chip. Ceva lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă, palidă, transpirată și o bluză albă, neîncheiată la toți nasturii. De parcă ar fi sărit nepregătită din ascunziș, după somn sau după nesomn sau după
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai leșinat? De spaimă? - Nu, stăpîne: ele m-au făcut să leșin. Nu semănau cu nimic din ce am văzut. N-am izbutit să ajung la ele, să le văd, să le pipăi. De la oarecare depărtare m-a apucat o sfârșeală și m-am târât cât am putut, apoi am leșinat, măcar că nu aveau nimic înspăimîntător. Dacă ar fi fost numai atât, aș fi zis că eram eu bolnav, chiar dacă depărtîndu-mă numaidecât mi-a trecut și m-am înviorat. Dar înțeleptul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
timp îi iubești pe oameni și le vrei binele, ea este și a noastră și a ta. Auta îl privi un timp, apoi se uită la cer, și când își duse aminte din nou unde a fost, îl apucă o sfârșeală din care se trezi după un răstimp, flămând. Flămând de hrană obișnuită, dată de pământ. Se sculă de pe piatră și se duse încet spre marea luntre care strălucea în propria ei lumină. Stătu o oarecare vreme înăuntru, mâncând, sfiindu-se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
colț ascuns al conștiinței și, odată cu frica s-au pornit vărsături din stomac. Căutând un refugiu în apropiere și văzând că se află aproape de forul lui Constantin, s-a îndreptat într-acolo. Ajungând acolo, odată cu vărsăturile l-a cuprins o sfârșeală și odată cu fecalele a căzut și el în drum. Și atunci s-a prăbușit, și a început să-i curgă mult sânge și-i mai curgeau bucăți de splină și de ficat. Și după toate acestea a urmat imediat și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cerul acela înalt și plin de stele, ale cărui depărtare îi întrista și îi liniștea, deopotrivă. Acum singur, tot în acel loc din ceardac, tăcea și privea cu ochii lui spălăciți și buni în depărtări, cuprins de un simțământ de sfârșeală... poate, poate o vede pe baba lui, pe blânda lui Lina pe undeva, printre stele... - Lina era firavă, ca o trestie, murmura bătrânul printre lacrimi, copilăroasă ca laptele dulce și sărată ca lacrimile!.. Demult, demult... în tovărășia tinerei lui neveste
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
serviciu, trăgând într-acolo. Gazul a explodat și casa a fost cuprinsă de flăcări. Am plecat în trombă, cu farurile stinse. Russ mi-a aruncat următoarea replică: — Obscenitatea aia nu merita să rămână în picioare. Apoi m-a cuprins o sfârșeală de nedescris - urmată de somn. Russ m-a lăsat la El Nido. M-am aruncat în pat și m-am cufundat într-un somn adânc de douăzeci de ore. Când m-am trezit, primele lucruri pe care le-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
joace gândindu-se la asta. Era fericit. Era fericit că o găsise, În sfârșit o găsise, Îi văzuse vioara așezată pe pianul din camera hotelului (cine o fi adus pianul ăla acolo?) și atunci simțise În piept o apăsare, o sfârșeală, sfârșeala căutării de o viață și a Împlinirii ei. Niciodată nu fusese fericit la mare. Demult, primul lui contact cu marea a fost neprielnic, la Vasile Roaită era carantină și el trebuia să stea ascuns În curtea unei babe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gândindu-se la asta. Era fericit. Era fericit că o găsise, În sfârșit o găsise, Îi văzuse vioara așezată pe pianul din camera hotelului (cine o fi adus pianul ăla acolo?) și atunci simțise În piept o apăsare, o sfârșeală, sfârșeala căutării de o viață și a Împlinirii ei. Niciodată nu fusese fericit la mare. Demult, primul lui contact cu marea a fost neprielnic, la Vasile Roaită era carantină și el trebuia să stea ascuns În curtea unei babe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
corp întins ca într-un pat. Asta înseamnă odihnă (cuvântul ăsta înalt, fără început). Odată m-am lungit pe o bancă în parc - aerul proaspăt mă zăpăcea, vântul, lumina albă, mișcarea frunzelor îmi aduceau pur și simplu o senzație de sfârșeală. Danda își făcea de lucru în nisip, nu mai era alt copil prin preajmă. Și a venit un jandarm la mine să-mi spună că nu e frumos, să fac bine și să mă ridic. Era duminică, destul de frig, pustiu
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]