806 matches
-
dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului , încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu ultimele forțe pentru viața sa, care era pe sfârșite. În timp ce lupul alb își dădea ultima suflare și prințul se pregătea să-și ducă cu sine trofeul, înciudat căci locul părea pustiu, privirile i se înălțară involuntar atrase de ceva luminos , către platoul de deasupra stâncilor acoperite de un strat
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
petrecură o lună de zile în acea metropolă. Ajungând în țară, în cele din urmă poposiră câteva săptămâni la părinții băiatului în Brașov. Într-o bună dimineață, plecară spre Constanța la părinții Margaretei. Deși pe litoral sezonul estival era pe sfârșite, avură parte de zile însorite și înotară în valurile străvezii ale Mării Negre. Într-o seară, în timp ce se desfăta în brațele soțului, soția îi șopti ceva la ureche. Acesta sări în sus ca ars, chiui în culmea fericirii, apoi o cuprinse
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
în lacrimi, Voi n-o simțiți cum doare, căci e-a mea! Nu-mi spuneți cât să plâng de tare! Nu-mi spuneți când să mă opresc! Nu-mi spuneți ce să fac în acea clipă! Nu-mi spuneți de sfârșită voi muri să mai trăiesc! Nu vreau nimic atunci când doare, nu îmi dați sfaturi, Nici vorbe dulci, nici sărutări, nici mângâieri, Îmbrățișări nu vreau, nu vreau nici alinare, Vreau doar să plâng, spre-a mă renaște din dureri. Când lacrimile
DUREREA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382433_a_383762]
-
boare, Sunt ca fulgul de zăpadă, Nu contează locul, Domnul, Poate totul ca să vadă! Fă-ți lucrarea, cea pe care Domnul a îngăduit s-o faci, N-alerga după răsplată, Poți vorbi sau poți să taci! Însă vremea-i pe sfârșite, File zboară rând pe rând, În curând veni-va Domnul, Îl aștepți tu surâzând? 03/ 12/16, Barcelona -Lucica Boltasu Referință Bibliografică: În curând veni-va Domnul / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
kilometri buni, dacă cineva le-ar fi numărat pașii. Vorbeau mai puțin, dar și atunci nu se prea priveau. Privirile lor era aproape permanent îndreptate către mulțime, către mărfuri și spații de depozitare, către locurile de parcare. - Fraților, este pe sfârșite ziua noastră de muncă... Mai sunt doar zece minute. Un ultim control din vedere, să fim siguri că lăsăm totul în ordine și ne retragem frumușel într-un loc tihnit. Un sfert de oră sau, să zicem, o jumătate de
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
când o zări la taraba sa pe Rupița. Țiganca își albi dinții la Mira, întâmpinând-o cu insolitul ei salut : Săru’ mâna tovarășu’! și oferindu-i ce avea mai proaspăt, un braț de flori de câmp întârziate în vara pe sfârșite. Doamne, cum se potrivesc toate! gândi Mira. Dar de unde le-o fi adus zănatica?! Nu era nebună Rupița, nu! Era doar exuberantă și la patruzeci, cum fusese și copil. Și Mira condensă într-o pastilă-remember istoria Rupiței. O știa de când
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
Acasa > Poezie > Credinta > CĂLĂTORIA-APROAPE E SFÂRȘITĂ Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Călătoria-aproape e sfârșită Pe-acest pământ și anii, mulți s-au dus, Aleargă clipa, viața e grăbită, Dar nu mă tem, locația-i pregătită, De
CĂLĂTORIA-APROAPE E SFÂRȘITĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383970_a_385299]
-
Și viața lor e ca o frunză-n vânt, Le spune cu a Duhului Sfânt șoaptă, Că judecata vine și e dreaptă Și vai de cei ce nu-s în legământ! 23/02/16, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Călătoria-aproape e sfârșită / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CĂLĂTORIA-APROAPE E SFÂRȘITĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383970_a_385299]
-
toate cazurile. Mai am și amorezi înnebuniți de gelozie, mai am și presupuse victime... Ne-am ales meserii frumoase, nu-i așa? S-au despărțit ca doi buni prieteni, fiecare continuându-și rutina zilei. Zilele toride de vară erau pe sfârșite. Familia Moga fusese într-un concediu destul de mulțumitor, de zece zile, zile în care doctorul Cristian Moga nu intră în contact cu bolnave, cu bisturiul și cu celelalte ustensile medicale. Delia Moga uită de procese, de minciuni, de furturi și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384048_a_385377]
-
mă aflam într-adevăr cu gândul și cu toată ființa mea printre participanții la cruciadă. Ascultând atât de fermecați, atât de exaltați, nici nu ne-am putut da seama că sunase deja de 10 minute și că pauză era pe sfârșite. Noi, care îi dădeam afară pe profesori înainte ca să se facă măcar auzit clinchetul zglobiu al clopoțelului, am stat o recreație întreagă, încremeniți pe locurile noatre, țintuiți pe loc de cuvintele istoricului nostru și niciunul dintre noi nu se îndura
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
a progresa în noua pasiune. Transferul la București a însemnat înscrierea la Club, jocul pe terenuri profesioniste, parteneri pe măsură printr-o selecție la fața locului, echipe, ambiții, rivalități. Epoca rachetelor din lemn, chiar dacă erau Dunlop sau Slazenger, era pe sfârșite. Rachetele grele, de cca. 400 de grame nu-și mai găseau amatori și nici cumpărători. Cele noi, din aluminiu sau, cu timpul, din grafit combinat cu titan sau magneziu, sau Dumnezeu mai știe din ce, superbe, echilibrate, învârtindu-se în jurul
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
sfârșitului istoriei; mai degrabă, Înaintea Începutului ei. Dar, mă rog, treburile astea au legătură cu convingerile mele, nu cu șocul pe care trebuie să-l fi produs În Centru amenințarea cumplită pe care o reprezenta exhibarea publică a credinței autorului Sfârșitului istoriei, că democrația liberală Înseamnă capătul evoluției umanității și garanția noului ei viitor. Desigur, era un punct de vedere, o idee, dar subteranii știau foarte bine că o idee poate să miște lumea. Iar direcția În care ar fi mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a pornit de la o scânteie, de la activarea a ceva minuscul, ca un punct rătăcit Într-o infinitate de alte puncte. Asta se Întâmplă așa, ca la radio, la trecerea fără pauză de la o melodie la alta: cea care e pe sfârșite se aude din ce În ce mai Încet, timp În care următoarea intră peste ea și, treptat, o acoperă, mai Întâi parțial, apoi tot mai puternic, finalmente luându-i locul cu totul. Un cuvânt, un simplu cuvânt, produsese În mintea mea un declic, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de berbec șiroind de sos, iar fata, observând privirea tânărului și citind în ea o tăcută dezaprobare la adresa lăcomiei ei când poate că pe întinsul Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos cu firescul aparent cu care încheiem și noi această dificilă frază. Vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căutat pe nici unul dintre cei vechi. A scos-o pe fiica lui din mormântul comun, iar asta l-a costat o avere, și i-a făcut loc lângă mama ei. Sicriul era deja în groapă, cantorul cânta, ceremonia era pe sfârșite. Atunci el a tras o înjurătură, a izbucnit în plâns și a scos-o din nou pe fiica lui din pământ, ca s-o înmormânteze mai degrabă alături de iubitul ei. Călătoria lui a mai durat o zi, pentru că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din față, făcându-mi exercițiile pentru doamna Watkins, în noaptea în care a venit acasă încărcat cu toate astea. Era ziua obișnuită de salariu și mama nu făcuse decât niște turte din mălai cu pește prăjit, fiindcă săptămâna era pe sfârșite și nu aveam nici un ban în casă. Eu aveam douăzeci și trei de cenți în pușculiță, dar mama nu a vrut să-i ia, deși i-am spus că poate s-o facă. Tanti Mae era încă sus, dormindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și îl ajută să se ridice de jos. Îl ținu puțin la distanță cu ambele mâini, după care îl îmbrățișă fericit. Apoi, fără să mai rostească nici un cuvânt, porniră amândoi spre mașina cu care acesta venise. 37 Vara era pe sfârșite. Arșița zilelor din luna lui cuptor rămă sese în urmă. Vârful coroanelor copacilor încă nu căpătase nuanțe ruginii însă aerul deja mirosea ușor a toamnă. Cerul era curat, numai deasupra orizontului pluteau doi nori ca niște scame albe. O pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Își spune Laín Coubert să-l distrugă, am zis eu. Mă privi fix, nemișcată, ca și cum s-ar fi temut că universul avea să se prăbușească În jurul ei. — Am să vă răpesc doar cîteva minute, am adăugat eu. Vă promit. Consimți, sfîrșită. — Ce mai face tata? mă Întrebă ea, ocolindu-mi privirea. — Bine. A mai Înaintat În vîrstă. Îi e tare dor de dumneavoastră. Nuria Monfort lăsă să-i scape un oftat pe care nu m-am priceput să-l descifrez. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de război olandeze nu mai sunt cele mai puternice; mările nu mai sunt sigure pentru ele; apărarea drumurilor comerciale costă din ce în ce mai mult Țările de Jos; energia utilizată de industriile lor - lemnul pădurilor, ce servește și la construcția navelor - este pe sfârșite, iar tehnologiile pentru coloranți și pentru armarea corăbiilor nu mai progresează. Conflictele sociale se accentuează, salariile cresc, țesăturile din lână produse la Amsterdam se scumpesc mereu. O lecție pentru viitor: nici un imperiu, chiar dacă pare etern, nu durează la nesfârșit. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
un diametru de vreo zece coți, sau ceva mai mult. În fund se găsea un pătuț din lemn, abia suficient pentru un bărbat de statură mijlocie. În apropiere, un cufăr pentru haine, unde strălucea lumina unei lumânări. Flacăra era pe sfârșite. În centrul odăii trona un scaun cu spătar Înalt, Îndărătul unei măsuțe de scris. Trupul unui bărbat ședea rigid, imobil. Mort, dar nu abandonat păcii și odihnei veșnice, și nici Înclinat să strige răzbunare, Întrucât nimeni nu ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cum o flacără i se aprindea În piept, iar răsuflarea Îi devenea tot mai grăbită. Cu o altă mișcare, femeia se răsucise, scoțând la iveală pântecul Încă acoperit de văl. Un tremurat al pupilelor arăta că somnul Îi era pe sfârșite. Ochii de cristal clipiră de două ori; apoi, după un sfios gest de teamă la vederea bărbatului aplecat deasupra ei, pe buze Îi apăru un zâmbet misterios și Îndepărtat, ca acela pe care Dante Îl văzuse la statuile zeițelor antice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deasupra lui, Înăbușindu-și un geamăt. Bernardo fusese lovit pe la spate, cu două tăieturi sângerânde sub baza gâtului. Îi făcu repede semnul crucii, după care Îi Închise ochii. Așadar, și el făcea parte din conjurație, deși puterile Îi erau pe sfârșite. Ori poate că fusese implicat În ciocnire din Întâmplare? Fără să se gândească la riscuri, Înaintă, Îndreptându-se către portalul larg deschis. Când Îl văzură, câțiva oameni se repeziră spre el, cu spadele În mâini. Peste cămășile de zale purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jandarm și, cum pivnița nu se închidea cu cheia, îi puseră cătușele și-i spuseră să se așeze pe jos. Restul grupului se întoarse, la ordinul lui Mierck, la locul crimei, pentru a-l cerceta cu atenție. După-amiaza era pe sfârșite. Louisette se întoarse cu proviziile pe care mersese să le pescuiască în dreapta și-n stânga. Primarul îi spuse să pregătească totul și să meargă să-i servească pe domni și, generos, îi mai zise să le ducă ceva și prizonierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
laș. Lăsam în mâinile altuia decizia pe care nu puteam să o iau eu însumi. Însă Mierck nu a făcut nimic, în orice caz nimic care să ajungă la un rezultat. Eram în ’18. Războiul dădea semne că e pe sfârșite. Este ușor să spui asta azi, când scriu și când știu că s-a terminat de-a binelea în ’18, dar nu cred că mint. Presimțeam acest sfârșit, ceea ce făcea și mai odioase și mai inutile ultimele convoaie de răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era acolo, în curtea liceului, căzută pe ciment, lumea de pe lume se uita la ea, la fata mea, am țipat ca o nebună, ziceam: nuuu!!! Încontinuu țipam: nu, nu, nu! (Acuma se vede de ce atâta disperare în glasul ei, e sfârșită.) Am rămas fără cel mai drag om pe care mi-l dăduse Dumnezeu. Ai muțit?, vezi că ai muțit??? (Vorbește cu prietena de la telefon.) (Pe ecran, se derulează din nou imaginile detectivilor cu fata și arhitectul, cât timp va povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]