1,822 matches
-
cu Dan. Urma să aibă loc o strângere de fonduri la St Simon în weekendul următor și Dave 2 voia ca Dan să conceapă afișele. — Cred că s-a dus de la serviciu direct la o întrunire, spuse Carol distrată. Tocmai sfărâma ultimele trei insecte afrodisiace în cana de Gold Blend a lui Dave 2... Fusese cât se poate de ușor. Pentru început, discuția s-a purtat strict pe marginea sentimentelor. Dave 2 nici nu-și închipuise vreodată că ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
înțelesese anumite chestii profunde și dureroase legate de el, lucruri care îl rușinaseră dintotdeauna. Bietul Bull! Neștiind ce să facă, îmbrățișa frigiderul sau se așeza cu fundul pe termostatul defect. Bântuia văicărindu-se pe coridor, în sus și-n jos; sfărâmă cu lovituri de picior telefonul și scăunelul lui Chippendale. Intră apoi în livingul portocaliu și se jelui statuii cerbului, de parcă ar fi fost vreun idol nordic, un zeu al pădurii cu un copac în loc de sculă, capabil să-l facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
până la Dumnezeu, neamul se salvează singur, prin conducătorii pe care și-i alege. „Un ateu!” vor spune unii dintre cei ce citesc aceste rânduri, expediind tot ce-am spus sub eticheta lipsei de credință în Dumnezeu. Sunt nevoit să le sfărâm acest comod prefabricat de gândire: cred în Dumnezeu. Dar cred că El trebuie căutat nu în biserici și în tratate teologice, ci în oameni, în noi înșine, în mine însumi. Dacă suntem fiii Lui, atunci sămânța scânteietoare a Tatălui trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Hilfe ducîndu-și mîna la gură ca un copil. Îmi pare rău, dar mi-e frică să stau pe Întuneric! — Fii pe pace, n-au cum să ne facă vreun rău, o liniști el. Ușa e zăvorîtă, și n-o pot sfărîma. Ne aflăm, totuși, Într-un hotel civilizat... — Ești sigur că nu există o altă ușă? În bucătărie, de pildă? — Da, ai avut iarăși dreptate. Există, ca În orice apartament modern, o intrare a furnizorilor. — Închide-o și pe-aceea, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trădare. La urma urmei, nu fusese chiar atît de nebun! Fură nevoiți să treacă peste cadavrul doctorului Forester, Întins chiar la capătul scării. Doctorul căzuse În cursă: mînat nu de dragostea de patrie, ci de iubirea aproapelui, docilul Johns Își sfărîmase idolul. Doctorul fusese prea sigur pe Johns: nu-și dădea seama că pe docilitate te poți bizui mai puțin decît pe teamă; un om preferă adesea să-și ucidă idolul decît să-l dea pe mîna poliției. Apăsînd, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în același moment în care profilul motociclistului izbi sticla. O trombă de cioburi de sticlă erupse în jurul lor, prin care, ca într-o celebrare, figurile lor adoptau poziții chiar și mai excentrice. Motociclistul își continuă traiectoria orizontală prin parbrizul decorat, sfărâmându-și fața de oglinda retrovizoare montată în mijloc. Brațul stâng i se desprinse din cot când se lovi de stâlpul parbrizului și, absorbit de tromba de sticlă, se alătură rămășițelor care goneau pe urmele corpului întors cu capul în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și-un mare necaz, mi-au murit doi pești.” ... ia mai du-te... Mi-l și imaginez cu fesul pe cap, istovit după ieșirea la colț să cumpere viermișori uscați pentru pești, nu din ăia de data trecută, că se sfărâmau prea ușor între degete, se strângeau în cocoloașe deasupra apei, „și cum să le vină să-nghită așa ceva?”, cam fără chef de viață și în dispoziție meditativă pentru că, „uite, Oscar azi nu prea înoată cu poftă, n-are direcție, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
organizarea puterii este slabă, puterea suveranului este slabă, slăbită fiind și puterea legislativă, denaturată prin inflația de drept de sorginte liberală, tocmai de aceea eu aș veni cu un drept nou - m‑aș năpusti, În virtutea dreptului celui puternic, și aș sfărâma În bucățele Întreaga orânduire ca și instituțiile existente...“ (p. 218) La rezolvarea complicatei chestiuni dacă opera precede cuvântul ori dacă opera e doar umbra cuvântului, unele citate din Conspirație ne‑ar putea face să ne Încredem În varianta idealistă. Învățătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
avea și ghioaga asupra lui, părea să fie incapabil să-i provoace vreun rău, cu chipul lui de om blajin și cu pielea aproape lipsită de tatuaje. Lui Tapú Tetuanúi și lui Vetéa Pitó, necunoscutul sălbatic le-ar fi putut sfărâmă testele dintr-o singură mușcătură. Îl priviră de la circa douăzeci de metri, încercând să descifreze vreuna dintre insulte și, în cele din urmă, Vetéa Pitó afirmă convins: Cred că cel mai bine ar fi să cerem ajutor. —Ajutor? se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unei funii groase, împletite din fibre de cocotier, îi lega unul de altul în partea lor centrală, formând un fel de stea. Cand se convinse că erau bine legați, lua un vas al carui capac era lipit cu argilă uscată, sfărâmă argilă, dădu la o parte capacul și înmuie fiecare vârf în lichidul negricios, care nu era altceva decât venin de Nohú, cel mai otrăvitor dintre peștii care trăiau în reciful de corali. Apoi, totul se desfășura cu viteză fulgerului: dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu se-ntoarce de două ori din Al Cincilea Cerc... Așa e legea. Rămase foarte liniștit, privind fără să vadă bolta cerească pe care acum toate Avei’á îl conduceau spre paradis, iar Tapú Tetuanúi simți cum inima i se sfărâmă într-o mie de bucăți, care erau apoi devorate de cel mai sângeros rechin alb din adâncurile oceanului, pentru că omul cel mai minunat care existase vreodată, idolul sau, exemplul sau și maestrul sau în arta dificilă a navigației îl părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
au văzut decât pătura de nori care acoperea luna. Ajunși la poalele unei movile formate dintr-o aglomerare de roci vulcanice, ascuțite și albicioase de sare, Johan a pornit primul să se strecoare sprinten printre bolovanii prăfoși. Uneori, pietrele se sfărâmau sub picioarele lui, dar el continua cu pasul sigur, fără să Încetinească. La răstimpuri se oprea și-l aștepta pe Adam, Îi Întindea mâna ca să-l ghideze și să se asigure că n-o să cadă. Nu-i plăcea când Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din inerție. Tot ce făcuse ea până atunci i se părea un travaliu împrăștiat, lipsit de germene, flotant, o rupere infructuoasă de la viața de dinainte. Nu se alesese decât cu idei dispersate și haos și cu un idol care se sfărâmase de la prima încercare. După amiază ieși de la serviciu, plictisită la culme la gândul că o să petreacă niște ore lipsite de noimă. Era acea căldură iute de primăvară ce-ți moleșea sângele. Se deschise la haină, privi vitrinele, mașinile, oamenii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca turba și însuflețită, am observat. Nici o graniță. Râul era aici, mă strângea, mă trăgea de picioare și de glezne cu o durere minunată, irațională. O forță a voinței exercitată prin presiune. Râul voia să mă tragă jos, să mă sfărâme și să mă facă la loc ca parte a inutilei și stupid de puternicei și pasionatei sale porniri de a schimba și a șterge de pe fața pământului. Prins acolo, în secunda aceea de înțelegere și conștientizare, când totul devenea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu inocență, dar reface climatul acesteia, îmbogățit prin cunoaștere livrescă și printr-o luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile mării, naratoarei i se pare, pe plajă, că un măgar se uită la ea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai iubi vreodată. La gândul prințului necavaler, capabil să înșele dragostea, dezgustul și revolta a crescut deodată în mine ca o furie, luând aproape formă materială. M-am opintit din toate mădularele și cu o singură lovitură de corn am sfărâmat barele de fier ale coliviei și lanțurile ce mă țineau legat de ea. Și mă îndreptam ca o suliță vie către cortul unde dormea prințul să-l străpung cu cornul meu, doar că fata, intuind la timp intențiile mele, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a lumii lui, primul semn al începuturilor nașterii noastre. Mioara, ești afară. Nu, sunt în casă, Mamă, nu, ești într-un afară al tău, cel spre care tinzi, un concept, dar gratiile astea ce sunt, Mamă? Tot un concept Mioara. Sfărâmă conceptul Mamă. Nu pot Mioara, de la Platon încoace s-au căutat variante, e un concept rezistent, din ce e făcut, Mamă, din gândire omenească, și o variantă ar fi să mori, precum Iona în monodrama lui Sorescu. Și unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zi, dispărea, ca urmare a valului de doritori de job-uri recrutați din același trecut. Și se sapă, se înalță, se dărâmă, se distruge, se astupă, se sapă din nou, se înălță iarăși, se dărâmă ca să se astupe ce se sfărâmă, zile, săptămâni, ore din zile, nopți din săptămâni, luni care nu se mai sfârșeau, pentru că timpul mucegăise, te rugai să vină ziua de salariu și ea apărea într-o noapte după secole de săptămâni și milenii de luni! Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Satana și Iad, întreruptă de un „glas ca un tunet”: „Ridicați, căpetenii, porțile voastre, ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!” Satana se retrage strategic, lăsându-i Iadului dirijarea operațiunilor. Totul însă e zadarnic. „Porțile de aramă s-au sfărâmat, drugii de fier s-au făcut zob și toți morții au fost sloboziți din legături. și cum a intrat Împăratul slavei, cu înfățișare omenească, tot întunericul Iadului s-a luminat.” Nu pot reproduce integral scena, care ar merita o interpretare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
umbra mai deasă în stânga Lui și El striga cu glas mare: "Pleacă, satană! Căci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău Îl vei adora și numai Lui Îi vei sluji'". Mi s-a făcut frică și m-am gândit că mă sfărâm în pulberea viforului iscat, așa, deodată. Dar când m-am uitat în sus, eram din nou în locul știut. El era acolo și să știi tu se întoarse spre diamant toată lumina ta nu poate fi nici cât umbra luminii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un smarald. Și de unde știi, mă rog, că era chiar Dumnezeu?!" Piatra cea nouă oftă și spuse: "N-aș fi vrut să povestesc asta. E cea mai dragă amintire a mea și dac-o spun... rămân fără inimă și mă sfărâm... Dar, fie, merită să mor pentru El. După ce s-au întâmplat cele ce v-am spus deja, s-a făcut o liniște mare. Nici noi, firele de nisip, nu îndrăzneam să ne mișcăm... Își ținea răsuflarea chiar și pustiul... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum de era așa curat veșmântul lui, doar pe drumul acela chiar alb ca zăpada să fi fost și tot te umpleai de praful acela cenușiu, de piatră arsă de soare și friptă de ger?! Săraca piatră, cum se mai sfărâma... E clar, mi-am zis, am ajuns să mă gândesc la pietre! Acuș' o să le strig pe nume! Se vede că am arșiță mare... Am strâns cât am putut pleoapele, mi-am mușcat degetul mic (așa mă învățase mama să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
povestea de Moise și profeți și ce spun scripturile despre Mesia și că așa trebuia să se întâmple, exact așa, totul. Glasul Lui era când puternic, când duios și blând ca adierea primăverii, când plin de mânie ca vântul care sfărâma corăbiile din Tarsis, când... nu știu să vă spun, parcă toate glasurile și toate sunetele și zvonurile pământului și cerului erau în el... Îl ascultam toți fermecați... Sigur că mă văzuseră cei doi ai mei... dar cum să frângi glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i ? Poate că te-a și prins furtuna pe mare, nu ?! Dac-ar ști cât m-am chinuit să-mi treacă frica asta și câte nopți n-am visat că mă zbat iar și iar în valuri, ca atunci când se sfărâmase bărcuța noastră... și tata mă prinsese de păr și așa m-a scos și m-a dus la mal... Ce spui, marea avea dreptul să fie liberă, nu-i așa ? Dacă vroia, putea să te înece, și pe tine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în brațe. Mă mai putea atunci apropia cineva de un om?... Târziu, când ruptura devenise aproape inevitabilă, ți-am sugerat, glumind, să desfaci plicul cu iarba fiarelor, cu planta aceea magică despre care spuneai că face și desface, rupe lanțuri, sfărâmă lacăte și gratii, întreține flacăra speranței... Ai zâmbit amar. Dar eu știam că tu fuseseși fermecat de darul acela insolit al ciudatului tău unchi, Grătărel, că aveai încredere în puterile magice ale minunii din acel plic. N-ai deschis plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]