333 matches
-
În adâncuri înfundată/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată...” scria la 1917 A. Mateevici, poezie care din 17.08.1995 a devenit imnul Republicii Moldova. Regretatul poet basarabean N. Costenco, exilat în Siberia în perioada 1940-1955, scria: „Limba mea sfătoasă,/ Creangă ce-a iubit-o/ Și-a înaripat-o-n vers Alecsandri,/ Eminescu forma ți-a desăvârșit-o/ În cultura lumii spre a ne mandri”. Printre multele poezii dedicate limbii române scrise de clasicul contemporan Gr. Vieru spicuim: „În al
DE ZIUA LIMBII ROMÂNE ! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375533_a_376862]
-
Să vedem Ce marfă au și se opresc din treabă Grupându-se ca un stradal edem. Oare ce vinde? Oare ne ajunge La toți de-aici? Să nu vândă en-gros! Au inimă, au inimă în sânge Clamează unul dintre ei, sfătos. Cred că mai au! Se-mbărbătează unii ... Stau și un ceas, sau două de-i nevoie! Se-mping, se îmbrâncesc ca bieți nebunii Încarcerați în griji de bunăvoie. Și-apoi, deodată ... Ce se-ntâmplă, oare? Întreabă unul: - De ce pleacă lumea
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
-l înzestreze și cu acest dar. Carisma sa l-a făcut să fie mereu înconjurat de oameni care l-au îndrăgit și apreciat. Conversația cu el este o rară plăcere. Ironia, autoironia, persiflarea, alunecarea spre ludic, limbajul simplu, clar, direct, sfătos cu care se adresează interlocutorului face ca prezența acestui “Moș Bodrângă” cum îi place să se prezinte, să fie una dintre cele mai atrăgătoare persoane. Pentru că firul vieții sale s-a desfășurat pe drumul omului de omenie, i-a mai
OVIDIU CREANGĂ LA 90 DE ANI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344920_a_346249]
-
dăinuie puțin o rouă de credință, La voi, credințele-s ghiveci și totu-i cu putință . La noi, acei ce se iubesc, își fac din piatră casă, La voi, pervers, bărbați, femei, duc viață rușinoasă.. . . La noi, mai vezi bătrâni sfătoși la poartă, pe-o băncuță, La voi, mulți tineri ,,puturoși”n-au casă nici mândruță. . . La noi, tot locul are-un strop și din eternitate, La voi. . .,,paiațele” conduc, se cred emancipate. La noi, vibrează ce-i duios, curg doinele
LA VOI ŞI...LA NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346357_a_347686]
-
lemn. -Eu ce să mai spun, că toată ziua am fost încins să coc vinete și gogoșari, de nici acum nu m-am răcit, vorbi cuptorul. -Vă plângeți toate pentru un flecușteț de treabă ce l-ați făcut-vorbi cu glas sfătos bătrâna sobă de cărămidă-dar la stăpână v-ați gândit vreun pic? Doar mâinile ei v-au pus pe toate în mișcare și-au robotit alături de voi. Eu sunt mai bătrână decât voi toți și de ani de zile o văd
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
sau Ion Barbu, iar revistele literare căpătau titlurile entuziasmului proletcultist fiind încredințate unora care își dovediseră angajamentul și admiteau controlul direct de partid. Acest control era exercitat de activiști care învățaseră să te înghețe cu autoritatea tovărășească împreună cu unii mai sfătoși ce se pretindeau scriitori ai clasei muncitoare, care ne spuneau nouă povești din ilegalitate, iar apoi au început să le scrie spre a se ficționa o activitate subversivă și prosovietică ce nu existase decât prin agenți provocatori trimiși direct, dar
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
să spargă frontul periferiei spirituale a Europei. Odată și pentru totdeauna ,printr-o ridicare la putere a așteptării românești multimilenare! Nemulțumirea românească,conștientă,să devină o spiritualitate.De mâna întâi!Adică: o spiritualitate agresiv-profetică.Și proteică! Și polemică! Românul,acest sfătos ancestral,mai crede în șansa dialogului. Întrebarea: „Să ne fi născut din oboseala romanilor și din lacrimile dacilor?” Este numai retorică. Deoarece,România,atinsă de grația istorică a viitorului ,va deveni o ROMÂNIE SCHIMBATĂ LA FAȚĂ! Cel mai mare stilist
SCHIMBAREA ROMÂNIEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345461_a_346790]
-
Să vedem Ce marfă au și se opresc din treabă Grupându-se ca un stradal edem. Oare ce vinde? Oare ne ajunge La toți de-aici? Să nu vândă en-gros! - Au inimă, au inimă în sânge Clamează unul dintre ei, sfătos. Cred că mai au! Se-mbărbătează unii ... Stau și un ceas, sau două de-i nevoie! Se-mping, se îmbrâncesc ca bieți nebunii Încarcerați în griji de bunăvoie. Și-apoi, deodată ... - Ce se-ntâmplă, oare? Întreabă unul: - De ce pleacă lumea
TARABE PENTRU SUFLET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376827_a_378156]
-
august 1944 la Bradu-Argeș, unde s-au retras părinții din capitală bombardata, la bunicii după mama, aflați în al doilea refugiu din Cernăuți, după ultimatumul impus României de ocupanții sovietici în anul 1944. Am copilărit în județul Arad, printre țăranii sfătoși, înțelepți și pasionați cititori din comunele Cintei, Șimand și Nădab, în tristă perioadă a dubei negre care aresta noaptea pe opozanții comunismului, a cotelor obligatorii, precum și a inumanei colectivizări ... Citește mai mult C.V.Raul ConstantinescuMă numesc Constantin Constantinescu și am
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
august 1944 la Bradu-Argeș, unde s-au retras părinții din capitală bombardata, la bunicii după mama, aflați în al doilea refugiu din Cernăuți, după ultimatumul impus României de ocupanții sovietici în anul 1944. Am copilărit în județul Arad, printre țăranii sfătoși, înțelepți și pasionați cititori din comunele Cintei, Șimand și Nădab, în tristă perioadă a dubei negre care aresta noaptea pe opozanții comunismului, a cotelor obligatorii, precum și a inumanei colectivizări ... VII. RÂUL CONSTANTINESCU: ”ROSTIREA LUI ZALMOXIS”, „HERALZII TĂCERII” - RECENZII DE A.I.
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
Avea sub braț chiar rebegitul vânt. La ceasul înserării, ceasul sfânt, Cerșeau un semn infim de bunătate. A poposit pe masă. Lumânarea Păta cu umbre tenu-i ruginiu, Iar din pervazul rece și-n pustiu, Vântul scruta, din casă, depărtarea. Tăceam sfătos, odaia'ncremenise Privindu-i gingășia nepereche. Vedeam în ea, ca'ntr-o icoană veche, Un an de roade și-un noian de vise. Trăind un ciot de an, lăsase pomul Să-și odihnească sevele, o iarnă, Dar, mai întâi ca fulgii
AZI A BĂTUT LA UŞA MEA O FRUNZĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372582_a_373911]
-
de primăvară, ești darul divin iar bărbatului comoară, femeie, tu porți secretul, a lumii cheie și gătită-n mătase de vers, ești o zeie! BUNICA În vise vechi, parcă aievea-o văd, clipe dragi ce doresc să le revăd, fire sfătoasă cu-albastru' în priviri, mă bucur s-o găsesc prin amintiri! Cobor în gânduri din alte timpuri, aburii amintirii trec spre apusuri și revăd printre florile din grădină pe bunica, o albină fără de tihnă. Dar nostalgia adie fără nicio vină
8 MARTIE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376250_a_377579]
-
v-a dat viață,Că sunteți scârne trădătoare?Emil ȘușneaFebruarie 2016... XVII. MOȘ ANDREI, de Emil Șușnea, publicat în Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016. Treceam în jos ca de-obicei Când,la poartă moș Andrei, Om cuminte și sfătos: -Vino, șezi oleacă jos! Stă se scarpină în barbă, Cu bastonul tunde iarbă, Zvâcnește-ncet dintr-un picior, Eu stau pe bancă răbdător. Dă un cald miros de ceapă Și se-ndură să înceapă: -Nu știu dacă are rost, Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
Mint într-una și ne fură, Și prostimea dă din gură, Iar justiția își bate Joc de lege și dreptate, Când aplică din păcate ... Citește mai mult Treceam în jos ca de-obiceiCând,la poartă moș Andrei,Om cuminte și sfătos:-Vino, șezi oleacă jos! Stă se scarpină în barbă,Cu bastonul tunde iarbă,Zvâcnește-ncet dintr-un picior,Eu stau pe bancă răbdător.Dă un cald miros de ceapăși se-ndură să înceapă:-Nu știu dacă are rost,Dar mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
e-un Făt-Frumos pierdut, Înconjurat în mantie de pluguri, Iar crucea de la cimitir e-un scut. Noi, vara stam pe prispa încălzită În iarnă stam la gura unui vis... Bătrânul meu cu tâmpla poleită Împarte mere dulci în paradis. Era sfătos și înțelept moșneagul, Cu sufletul ca pâinea aburindă, Mă mângâia și îmi spunea cu șagă Că ȚARA trece pe la el prin tindă. E vară iar... Mi-e tare dor de tine, Bunicul meu cu tâmple argintii, De mieii albi, de
BUNICULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379753_a_381082]
-
sinceritate? Cine cumpără flori roz, pe care scrie tinerețe? Cine dorește flori roșii pe care scrie iubitoare? Cine cumpără flori galbene pe care scrie blândețe? Cine alege florile albastre pe care scrie prietenie? Cine poftește flori mov pe care scrie sfătoasă? Copiii aleg florile în funcție de semnificația culorii și motivează: „Pentru cine?” „De ce?” Exemplu: Ce flori ai ales pentru educatoarea ta? roșii, galbene și mov; Cum a fost d-na cu tine? iubitoare, blândă și sfătoasă. Copiii pot lipi florile „cumpărate într-
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
poftește flori mov pe care scrie sfătoasă? Copiii aleg florile în funcție de semnificația culorii și motivează: „Pentru cine?” „De ce?” Exemplu: Ce flori ai ales pentru educatoarea ta? roșii, galbene și mov; Cum a fost d-na cu tine? iubitoare, blândă și sfătoasă. Copiii pot lipi florile „cumpărate într-un colțișor al picturii cu chipul educatoarei, (învățătoarei), alcătuind un buchețel de trei flori, semn al recunoștinței și dragostei lor. Finalizare : Lucrările vor fi expuse pe un panou de afișaj în formă de inimă
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
loc poetic, fiindcă Abstrus și Noremaion (ca „ținut imponderabil”) sunt termeni toponimici dar, mai important, sunt două tărâmuri inevitabil complementare. Poeta reușește să privească „prin inima copilăriei” (norii sunt chiar „ochi ai bucuriei”) și, în același timp, să convoace „părinți sfătoși”, învăluind himericu-i ținut cu „o lumină sperioasă”. Convinsă că blândețea stăpânește lumea, încearcă mântuirea prin confesiune. Luciditatea prezidează, însă, fără eclipse, actul poetic, aparent ascetic, aspirând spre lecția spirituală. D. face în contextul generației sale o figură aparte, cultivând un
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
Era redactată de Const. V. Grigorescu și C. Mulțescu, aceștia folosind, pentru a semna cronicile literare, recenziile, cronicile dramatice, parodiile, schițele umoristice și traducerile, o adevărată colecție de pseudonime: Costică Evidis, Costache Modestu, Modest, Fradiavolo, Conrad, Catadouche, Don Director, Dr. Sfătos, Don Salust, Vadim ș.a. Nu e însă exclus ca unele dintre aceste pseudonime să aparțină altor colaboratori, poate chiar unor scriitori consacrați, deoarece nivelul articolelor cu subiecte inspirate din viața literară și chiar atitudinea generală a revistei atestă prezența în
DISTRACŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286795_a_288124]
-
Wilhelm Grimm, Kinder und Haus Märchen (1812-1820), a impus imaginea romantică a poveștilor „pentru copii și casă”, a circumscris b. universului casnic și copilăresc, instituind drept zicători predilecți ai unor astfel de narațiuni persoane în vârstă („bunicul” sau „bunica”, „unchiașul sfătos”), iar ca loc al performării, „vatra”, „căminul”, „gura sobei”. A reduce însă cadrul zicerii basmelor la acela strict familial și condiția „povestașului” la aceea a bătrânului casei înseamnă a limita excesiv contextul performării și a îngusta însăși posibilitatea de înțelegere
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Dumnezeul lor de cinci ori pe zi, îți dai seama! Și chiar mănâncă fără masă. Da, toți pe jos. În fine, pe un covor. Și fără linguri, cu degetele! Musafirul, mai mult ca să învioreze conversația, a obiectat pe un ton sfătos: - Da, nu ca noi, e mult spus. Eu am fost la Tașkent, vara trecută. Știi, nu sunt chiar așa de diferiți de noi... - Și în deșertul lor ai fost? Ea a vorbit mai tare, fericită că a găsit o momeală
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fiindcă al cincilea quint există deja? Abatele clipi des, privind chipul hâd al femeii. - Nu cred că așa ceva ar fi cu putință. Unde să existe? - Hai să-ți povestesc ce experiență am avut ieri, spuse Airam, întorcîndu-i Abatelui același ton sfătos, dar ușor disprețuitor. Femeia îi povesti cum, într-una din explorările ei mai lungi, ajunsese într-o peșteră bizară fiindcă detectorul ei de metale semnalase prezența unei structuri masive. Nu se pricepea la nave, dar era evident o fregată spațiala
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și publicistica lui M., desfășurată timp de câteva decenii și reunită în volumele Oameni și fapte (1957) și Vârstele timpului (1971), cărora li se adaugă o carte de „învățături” pentru tineri, Catargele înalte (1972), colecție de pseudoeseuri politice, alternând tonul sfătos cu prezentarea liricizantă a realităților comuniste. Mai interesantă este culegerea Farmecul pământului (1977), revizuită și retipărită în 1982 cu titlul Parfumul amar al pelinului verde. Subintitulată Jurnal la marginea dintre vis și viață, scrierea este una hibridă: amestec de memorialistică
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
sau pentru memorialistică. Verva polemistului și a povestitorului s-a exersat mai întâi în prefețele volumelor originale sau traduse. Prefața la Gramatica românească cuprinde pagini antologice. Aici, scriitorul, în postura de pedagog al contemporanilor săi, folosește cu naturalețe un ton sfătos, familiar, închipuindu-și un auditoriu complice, care face haz de adversarii imaginari. Spirit satiric, observator de moravuri și tipuri umane, autorul era un mare amator de „caractere” și „fiziologii” de factură clasică. Cele câteva portrete realizate în Bată-te Dumnezeu
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
sau povești populare, I-II, București, 1873-1874; ed. 2, București, 1879; Isprăvile și vieața lui Mihai Viteazul, București, 1876; ed. 2, București, 1885; ed. pref. A.I. Odobescu, București, 1908; ed. îngr. și pref. D. Ciurezu, București, 1939; Din poveștile unchiașului sfătos. Basme păgânești, I, pref. A.I. Odobescu, București, 1879; Pilde și ghicitori, București, 1880; Legende sau basmele românilor, pref. V.Alecsandri, 1882; ed. pref. B. Delavrancea, București, 1907; ed. București, 1915; ed. pref. E. Lovinescu, București, 1929; ed. îngr. și pref.
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]