1,195 matches
-
care a devenit mai târziu împăratul fondator al dinastiei Han de Vest. La început, Han Xin a fost doar comandantul unei mici unități militare, care se ocupa de transportul de cereale. Mai târziu, el l-a cunoscut pe Xiao He, sfetnic al lui Liu Bang. În discuțiile despre situația din țară și problemele militare, Xiao He a observat talentul militar extraordinar al lui Han Xin și i-a propus comandantului să-l numească într-o funcție importantă. Dar propunerea n-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acelui an, a venit în inspecție în ținutul său un dregător, un om incult și arogant. Odată ajuns la hotarul ținutului, acesta l-a anunțat pe Tao să i se înfățișeze imediat. Deși nemulțumit, Tao a fost nevoit să plece. Sfetnicul său i-a atras însă atenția: "Dacă vă prezentați în fața acestui dregător, să vă schimbați hainele și să vă arătați modest și cuviincios. Altfel, vă va vorbi de rău în fața celor de sus." Tao, om corect și cu demnitate, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
putere se afla chiar regina-mamă și ea își iubea fiul cel mic ca pe ochii din cap. De frică să nu i se întâmple vreo nenorocire în regatul Qi, ea nu fu de acord să-l trimită zălog. Toate sfaturile sfetnicilor fură zadarnice, regina nu își schimbă hotărârea. Furioasă, ea decretă că oricine va mai pomeni despre această chestiune, va fi pedepsit cu severitate. Chu Long era un sfetnic care se bucura de mare respect în regat datorită calităților sale deosebite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Qi, ea nu fu de acord să-l trimită zălog. Toate sfaturile sfetnicilor fură zadarnice, regina nu își schimbă hotărârea. Furioasă, ea decretă că oricine va mai pomeni despre această chestiune, va fi pedepsit cu severitate. Chu Long era un sfetnic care se bucura de mare respect în regat datorită calităților sale deosebite. Într-o zi, el ceru să fie primit de regina-mamă Zhao. Crezând că vine în problema fiului ei, ea îl așteptă furioasă. Cu toate acestea, în loc să-i spună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să devină suveranul țării. În anul 207 î.e.n., când armata condusă de Xiang Yu purta la Julu o bătălie aprigă cu grosul trupelor imperiului Qin, oastea condusă de Liu Bang cucerea Xianyang, fără să întâmpine o rezistență puternică. Ascultându-și sfetnicii, Liu Bang a decis să-și retragă armata din Xianyang și să instaleze tabăra acesteia la Bashang, în apropierea capitalei. Apoi a dat ordin să fie închise palatele, trezoreriile și construcțiile importante și a ajutat populația din Xianyang să-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
banii și femeile. După ce a intrat în Xianyang, el s-a purtat ca un cavaler. Pesemne că urmărește ceva mult mai important. Este bine să-l ucidem acum, înainte de-a ajunge să fie prea puternic." Aflând acestea, Zhang Liang, sfetnic al lui Liu Bang, conștient că armata acestuia de 100.000 de ostași nu poate face față unei confruntări directe cu forțele lui Xiang Yu, l-a convins pe Liu Bang să meargă personal la Hongmen, ca să-i explice lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
purta o bătălie decisivă cu armata inamică. Trecătoarea Jingxing era ușor de apărat și greu de atacat datorită poziției sale geografice. Armata statului Zhao era superioară numeric și odihnită, în timp ce oștenii lui Han Xin se găseau într-o situație defavorabilă. Sfetnicul armatei statului Zhao, Li Zuoche, i-a propus comandantului șef, Chen Yu, să atace din față armata inamică cu grosul armatei și să trimită o parte din ostași în spatele armatei inamice, pentru a tăia calea prin care se aproviziona aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
idee. E acolo, în mintea mea, și o tot sucesc și răsucesc pe toate părțile. E doar o întrebare, pe care mi-o pun iar și iar. Și n-ați găsit încă un răspuns, zise Mma Makutsi. Noaptea e un sfetnic prost când vine vorba de întrebări fără răspuns. Domnul Badule se uită la ea. — Ai dreptate, sora mea. Nimic nu-i mai rău decât o întrebare care te chinuiește noaptea. Făcu o pauză și un moment nimeni nu zise nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tovarăș care nu te plictisește; vas plin cu știință; învățător supus; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii; cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi; imaginația cutezătoare a scriitorilor; sfetnic înțelept; urnă plină cu amintiri; prieten statornic. Despre codri: codrii lipsiți de frunze și de cântec; codrii vineți; codrii nepătrunși de brad; amfiteatru vegetal; oceanul verde al coniferelor; codrul negru tace; cotite luminișuri de păduri; copaci ca niște lumânări cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o lume fără mocirlă, ci să ne asigurăm că ea va deveni realitate. Pentru aceasta, este nevoie de oameni integri, oameni care acționează conform promisiunilor pe care și le fac și care își transpun visele în realitate. FRICA ESTE RĂU SFETNIC Știți ce îi împiedică pe oameni să ducă viața pe care și-o doresc? Frica. Oamenilor le este frică de greșeli, de eșecuri, de ridicol. Le este frică să nu se dezamăgească pe ei înșiși și pe ceilalți prin luarea
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
precum Noe și-a cioplit arca. Dumnezeu nu putea gândi potopul pe cât de bine meștereai tu iluziile. Amintește-ți, stăteai tolănit în pat cu ochii întredeschiși, luna intra printre șipcile gardului, pe sub ușă, între cearșafuri, luna era cel mai bun sfetnic. Până la miezul nopții, deasupra casei, se ridicau 9 turnuri, poarta era păzită de străjeri în armuri, o caleașcă de aur aștepta sub fereastră. În fiecare noapte o luai de la capăt. Visai, copile, te visai ofițer, marinar, profesor, te visai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
istoric. După împrejurări, principele trebuie să se comporte cu franchețe, dar să aibă capacitatea de a disimula, să fie generos și crud, moral și imoral, bun și rău, onest și viclean, darnic și lacom, prietenos și distant, iubit și temut, sfetnicii să-i spună adevărul, el nefiind obligat s-o facă. Dacă vrea să domine, trebuie să fie astfel, indiferent cum a obținut principatul "prin crimă și nelegiuire" sau "prin favoarea concetățenilor". Etica are un conținut adecvat, nu e formulă înghețată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
subtext. Pagina în care se istorisește exterminarea elitei orașului e frapant asemănătoare cu drama provocată de cruzimea lui Alexandru Lăpușneanu în istoria românilor. Patosul ideilor lui Machiavelli sporește în încercarea de a stabili norme care să regleze raporturile principelui cu sfetnicii (XXII-XXIH) și în special cu secretarii lor. Profund interesat de recîștigarea poziției pierdute, Machiavelli e de părere că ne putem forma opinia despre "inteligența unui conducător de stat", cunoscînd oamenii pe care îi are în jurul lui: dacă aceștia sînt capabili
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să înțeleagă că nu te vor supăra spunîndu-ți adevărul; dar dacă oricine va putea să-ți spună adevărul, respectul care ți se cuvine va scădea. Prin urmare, un principe prudent trebuie să urmeze o a treia cale, alegîndu-și în stat sfetnici înțelepți, dîndu-le numai acestora dreptul de a-i spune adevărul și numai în legătură cu lucrurile despre care el îi întreabă și nu privitor la altele. El trebuie să-i întrebe despre toate chestiunile și să asculte părerile lor, apoi să hotărască
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
seama că cineva, dintr-un motiv anumit nu-i spune adevărul, el să se supere. Dar întrucît sînt mulți oameni care socotesc că un principe despre care merge vestea că este înțelept, este astfel nu prin el însuși, ci datorită sfetnicilor buni pe care îi are în jurul lui, eu pot spune că cei care susțin aceasta de bună seamă se înșală. Într-adevăr, există o regulă generală care nu dă niciodată greș, anume că un principe care nu este el însuși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
puterea. Dacă el se sfătuiește însă cu mai mulți și nu este el însuși un principe înțelept, nu va obține niciodată păreri concordante între ele și nici nu va ști să le pună el singur de acord; astfel, fiecare dintre sfetnicii lui se va gîndi doar la interesul lui propriu, iar el nu va ști nici să-i stăpînească, nici să le cunoască intențiile. Dar alt fel de sfetnici nu există, deoarece oamenii se dovedesc întotdeauna răi dacă vreo nevoie oarecare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
va ști să le pună el singur de acord; astfel, fiecare dintre sfetnicii lui se va gîndi doar la interesul lui propriu, iar el nu va ști nici să-i stăpînească, nici să le cunoască intențiile. Dar alt fel de sfetnici nu există, deoarece oamenii se dovedesc întotdeauna răi dacă vreo nevoie oarecare nu-i constrînge să fie buni. Deci trebuie să ajungem la concluzia că sfaturile bune, ori de la cine ar veni, trebuie să fie rodul înțelepciunii principelui, iar înțelepciunea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în 1862, și, totodată, la abolirea definitivă a slavonei ca limbă de cult a Bisericii, precum și a alfabetului chirilic, constituirea națiunii române era un proces încheiat (terminus post quem). În veacurile anterioare, din vremea domnitorului valah Mircea cel Bătrân (1400), sfetnicul neascultat al cavalerilor franci în bătălia de la Nicopole, pe Dunăre (1395), și până la scurta perioadă de după 1821 a domnitorilor autohtoni, se poate admite că valahii și moldovenii și, într-o măsură mai mare, frații lor, transilvănenii, se simțeau dezorientați. Ei
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
comunale de pe vremuri, să zicem", alcătuită din creațiile miniștrilor și ale unor acoliți ai lor din perioada postdecembristă. Din rafturile ei, Al.Cistelecan trage cîteva. Mai îngăduitor se arată cu Răsvan Popescu, personaj de altfel de rang secund, mai curînd sfetnic și maestru de ceremonii al unor vîrfuri, producător de "notații pregnante, iuți, sintetice, scene refăcute din fragmente, psihologii sugerate prin amănunt și gesturi". Nu fără, totuși, o tactică bizantină în subsidiar: "Răsvan Popescu ține ascuns sub hainele oficialului un spion
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
comunale de pe vremuri, să zicem", alcătuită din creațiile miniștrilor și ale unor acoliți ai lor din perioada postdecembristă. Din rafturile ei, Al.Cistelecan trage cîteva. Mai îngăduitor se arată cu Răsvan Popescu, personaj de altfel de rang secund, mai curînd sfetnic și maestru de ceremonii al unor vîrfuri, producător de "notații pregnante, iuți, sintetice, scene refăcute din fragmente, psihologii sugerate prin amănunt și gesturi". Nu fără, totuși, o tactică bizantină în subsidiar: "Răsvan Popescu ține ascuns sub hainele oficialului un spion
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
puse lângă oala cu sarmale... Da? - "Îl provoca pe Agamemnon, păcălindu-l, trimițându-i Visul-sol Să-l întrebe: Dormi? Tu, viteaz, născut din călărețul războinic?" - Eeei!... se miră Trandafir. -"Nu-i dat să doarmă cât noaptea-i de mare un sfetnic al obștii, Căruia soarta-i încrede norodul cu grijile-i multe..." - Da!... - Sublinierile-mi aparțin, zise Ioanea Păsulii - Măi, ce ți-e cu zeii ăștia!... Va să zică Visul îi spune ce poruncă i-a dat Zeus, înțeleg! - "Care-i departe și
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă. În poveșirile și snoavele populare Sânpetru este un om obișnuit: se îmbracă în straie țărănești, se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor și, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic și bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredințează porțile și cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cerești, împarte hrană animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunți și a o face mai puțin
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Tradiţii şi obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78203_a_79528]
-
pe la colțurile gardurilor, iar animalele moarte erau abandonate cu săptămânile în mijlocul drumului, până când mirosul pestilențial devenea de nesuportat. Se pare că, ajuns la București, însuși Carol I ar fi căzut pradă depresiei și ar fi fost cu greu înduplecat de sfetnicii din jurul său să nu demisioneze. Tot acest huntingtonian "șoc al civilizațiilor" este trăit de burghezul dr. Joseph Strauss și de încă mai burghezul său motan, Siegfried cu uimirea proaspătă a omului venit din altă lume, într-o epocă în care
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
îndepărtate, când oamenii erau mai religioși, Sânpetru de vară mergea pe pământ, fie singur, fie însoțit de Dumnezeu, era îmbrăcat în straie țărănești, fiind preocupat, ca orice gospodar, de creșterea vitelor și, mai ales, de pescuit. Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consultă în luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a încredințat porțile și cheile Raiului, spune tradiția. Acolo fiind stăpân peste cămările cerești, Sfântul Petre hrănește animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe și grindina
Ce e indicat și ce NU ai voie să faci de ziua Sfinților Petru și Pavel by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/75621_a_76946]
-
Rovine e și mai veche, e drept, iar modestia bătrânului, înțelepciunea lui, mai potrivite stilului autohton. Acest nebun de Vlad supralicitează deodată calitățile nației. Nu sunt sigur, dar cred că și lui Cioran i-ar fi plăcut să-i fie sfetnic DOMNITORUL care dădea vieții rigoarea și logica destinului asumat. Diavolimea fuge îngrozită. Un potop de agheazmă năvălește după ea. Numai Mamona reușește o diversiune, momidu-i pe învingători cu lucruri scumpe, - să prade, să le abată atenția, spre a le da
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]