1,780 matches
-
peisaj. Ar fi fost un efort fizic istovitor. Eram într-un grup de persoane alăturat, de unde trăgeam cu ochiul și urechea. Vorbea puțin. De fapt, nu-mi amintesc s-o fi auzit vorbind. Îi asculta cu atenție pe ceilalți. Ușor sfioasa, trăgea din când în când cu coada ochiului la cei care treceau pe lângă ea, temându-se, parcă, că ar putea rata să salute pe cineva important. De trecut treceau oameni onorabili, sau certați cu legea. Aceștia din urmă habar nu
Jurnalist Evz, omagiu pentru judecătoarea lui Voiculescu by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/81607_a_82932]
-
peisaj. Ar fi fost un efort fizic istovitor. Eram într-un grup de persoane alăturat, de unde trăgeam cu ochiul și urechea. Vorbea puțin. De fapt, nu-mi amintesc s-o fi auzit vorbind. Îi asculta cu atenție pe ceilalți. Ușor sfioasa, trăgea din când în când cu coada ochiului la cei care treceau pe lângă ea, temându-se, parcă, că ar putea rata să salute pe cineva important. De trecut treceau oameni onorabili, sau certați cu legea. Aceștia din urmă habar nu
Jurnalist Evz, omagiu pentru judecătoarea lui Voiculescu by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/81608_a_82933]
-
director general la un mare combinat industrial. El se numea Feodor Maka-rovici. Mama ei conducea cel mai mare atelier de confecții din oraș. Numele ei era Galina Timofeevna. Părinții Marusei nu erau carieriști. Dimpotrivă, îți făceau impresia unor oameni modești, sfioși și chiar neajutorați. Așa, de pildă, Feodor Makarovici se jena să călătorească cu tramvaiul și se cam temea de ospătari. De aceea el folosea limuzina neagră a comitetului orășenesc, iar alimentele și le procura de la un magazin cu circuit închis
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
va preschimba în praf și pulbere, în timp ce tot ceea ce se află în mișcare va dura chiar și o eternitate. Din acel moment râul a rămas ca un ac înfipt în peisajul meu sigur, statornic al parcului, răsadnițelor, unde în rânduri sfioase intrau legumele, și al trotuarului din plăci de beton, pe care jucam șotron. Îl străpungea dintr-o parte în alta, jalona pe verticală o a treia dimensiune; făcea o gaură în el și lumea copiilor se dovedea doar o jucărie
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
atîrnat tabloul celui care le-a fost amîndurora maestru: chipul prelung, frămîntat parcă din dungi de ceramică veche, al lui G. Călinescu. Portretul ce se desprinde din poze pledează pentru o natură lirică căreia cuvîntul îi vine în prelungirea temperamentului sfios, de aici tonul politicos, fără malițiozități expresive, care e predilect în scrisul lui Dinu Pillat. Retractilitatea de fond îl împiedică să aibă cruzimi analitice, ochiul lui Pillat avînd candoarea unui visător care nu se rupe din reverie decît pentru a
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
-i urmăreau ca pe miri, niște miri ai suferinței și speranței germinate în decorul alb și auster al suferinței și luptei cu moartea, îi crezură certați. Aveau aerul îmbufnat și ușor înstrăinat al îndrăgostiților aflați la prima ceartă. Ea pășea sfios, scuturându-și pletele-n soare, flacără arămie, suavă, jucând fragil pe umerii mici, și el, înalt și subțire, cu brațu-n bandaj, șchiopătând cu piciorul în ghips, ca un demn și țanțoș veteran al luptei, mergeau privindu-și umbrele și uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe copiii lor, și astfel legea Bunului simț s-a perpetuat de-a lungul generațiilor, reprezentând baza relațiilor familiale și sociale. Pentru această bună cuviință adânc înrădăcinată în spiritele noastre am fost considerați și catalogați de unii proști, de alții sfioși, săraci cu duhul sau chiar tâmpiți. Fiecare ne-a dat o notă și ne-a trecut la index. Nimeni sau aproape nimeni nu s-a gândit să privească mai atent ce reprezintă acest comportament; în schimb toți s-au străduit
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
bine la brâu și umplea sânul cu cele mai frumoase piersici culese tocmai din vârful copacilor, unde soarele le copsese mai repede. Se apropia timid de Letiția și o Îndemna să-și aleagă ea singură pe cele care-i plac. Sfioasă fata se apropia și privea În interiorul cămășii lui, părul ei cădea pe obrazul lui și-l mângâia. Amândoi roșeau până-n vârful urechilor când se atingeau ocazional, fata Își lua piersicile cele mai frumoase și-i mulțumea, numai că el Îi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
poate aștepta. Neliniștile celor fără morminte O secvență din viață a fost să mori ca un câine, ca o paiață, fără ritual, fără îngropăciune; bătrâni, juni și fecioare fără cununie, fără liniștea potrivită a celor coborâți în iarba din câmpie. Sfios, privim în absurd și laș că i-am lăsat singuri, că n-am plecat cu ei din oraș. Eram și noi eroii anonimi, lipsiți de eroism și de cruce. O Golgotă fără răstignire, fața lui Crist fără strălucire în sacrificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai ascunde: în nevrozele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
plăcintă și se opreau în drum la magazinul de brânzeturi al lui Jean Philippe. Cam în vremea aceea, Dominique începu să-l viziteze din ce în ce mai des pe Auguste, contabilul, cărând în sacoșa atâr nată de ghidonul bicicletei, din care se ițeau sfioase legături de cimbru și pătrunjel, catastife groase, legate cu panglică ruginie. Afacerea începuse să meargă prost. 12. Noi În acest timp, Omalissan... Mai lasă-mă cu Omalissan! De ce te tot întorci în Sud? De ce atâta obsesie regresivă? Pentru că acolo mi-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
însă nimic din tot ce spusese Karina enervată și pe un ton ridicat. - Da, cu tine vorbesc! Nu tu mi-ai testat echilibrul? Acum hai de-l restabilește! îi spuse copilului văzând că acesta rămăsese nemișcat neîndrăznind să se apropie. Sfios, se apropie și-i întinse mâna pentru a o ajuta să se ridice. Avea în jur de 10-11 anișori și era la fel de firav ca și Karina. - Cum ai reușit să mă dai jos că nu-ți văd mușchii? Cine ți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ouale, deoarece l-a auzit pe bucătar că ar avea nevoie de câteva.Doar că nu avea bani la ea, așa că trebuiau să meargă până acasă. Mergând Împreuna spre casă, au vorbit de unele, de altele, fata de creștin fiind sfioasă, modestă și cumpatată, fata de păgân laudându-se mereu ba cu una, ba cu alta.Și pentru că vroia să știe ce se Întampla prin Împrejurimi, dorind să fie la punct cu noutățile, o Întrebă pe tovarășa ei de drum ce vești
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
avea inelul cu ametist. Și-a dat seama de mirarea mea. Ai stricat logodna noastră? Nu! Cum să stric ceva atât de minunat! Dar comorile de neprețuit în lumea de azi se păstrează bine ascunse, bine păzite! Într-o seară, sfioasă, m-a sărutat pe obraz. Am ținut-o lângă mine de mijloc, așa cum o țineam altădată. Ne-am îndreptat către stația de tramvai. Mi-ai spus că stai în apropierea mea, ori aici suntem în direcția opusă. Am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Amurg de Osamu Dazai Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru I Mama mânca micul dejun în sufragerie. Am auzit un țipăt sfios și am crezut că a găsit ceva în supă. Un fir de păr? am întrebato. — Nu. A mai sorbit o lingură de supă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Apoi și-a întors privirile spre cireșul înflorit care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
poate dreptate: am murit cândva și apoi am renăscut alți oameni... cu toate că eu nu cred în învierea lui Hristos. Mama vorbea ca și când trecutul nu mai exista pentru ea și, totuși, azi dimineață, pe când își mânca supa, a scos un țipăt sfios când s-a gândit la Naoji. Însă nici rănile trecutului meu nu s-au vindecat complet. Oh, aș vrea să pot scrie absolut totul, fără nici o reținere. Uneori am impresia că liniștea casei de la munte e înșelătoare. Chiar presupunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tăcută. Fetele erau disprețuite încă de la naștere (chiar dacă în islam a fost interzisă uciderea lor, cum se întâmplase în unele triburi beduine); erau măritate fără a li se cere părerea și de cele mai multe ori nunta constituia legitimarea unui viol. Doar sfioasă și supusă putea o soție să spere un rol în societate, orice relație sentimentală în afara căsătoriei însemnând moarte sigură. Nici astăzi pedepsele pentru ucigașii care "își spală onoarea" nu sunt prea mari (iar uneori, asemenea pedepse nici nu se dau
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
diferite. Avem un prim palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist, după care trecem pe unul al reconversiei și reinserției lirice, cu semnificarea inedită a materialului brut. Apar și imagini consacrate ale armoniei, câte o porumbiță sfioasă sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate, ca să zic așa, ce nu mai solicită acest tip de prelucrare lirică. În orice condiții, însă, cuvintele sunt cele care salvează - un lexic și o sintaxă ce recuperează din realul cel mai
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
diferite. Avem un prim palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist, după care trecem pe unul al reconversiei și reinserției lirice, cu semnificarea inedită a materialului brut. Apar și imagini consacrate ale armoniei, câte o porumbiță sfioasă sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate, ca să zic așa, ce nu mai solicită acest tip de prelucrare lirică. În orice condiții, însă, cuvintele sunt cele care salvează - un lexic și o sintaxă ce recuperează din realul cel mai
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
băiat de viață (îl poreclisem, alexandrinic, contele de Pupăzămberg), ceea ce era departe de a-i displăcea lui Camil (fidel lui Husserl, dar neostil localurilor de petrecere). La început se încruntase și burzuluise, când fratele meu (și el reticent, dar nu sfios) i-a prezentat lucrarea mea, apoi însă n-a mai fost decât bunăvoință și bucurie; grozav îl încânta că nu mă lăsasem amăgit de subtilitățile ori șiretlicurile (de mare clasă) ale lui Gide și că, nu fără admirație și respect
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
par excellence, Viața Romînească. Din ele lipsește, în chip ciudat, bănuiala că literatura de raft (primul, al doilea, capriciile vremii...) a fost odată foileton, și că bunii autori ai unei istorii pe care-ai moștenit-o erau sîrguincioși și, poate, sfioși contributori la gazetă. Măcar pentru a te convinge de totala ei potrivire cu vremea modernismului în facere, și merită răsfoirea unui număr la întîmplare, din colecția descompletată și roasă de nefolosință a unui anticariat oarecare. Pe coperta nu mai groasă
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
vedeau decât de la mijloc în sus. Picioarele nu se observau și, mergând, toți păreau că plutesc. Când a văzut-o prima dată pe Adina, lui Duminică i-a pierit orice veselie. Avu zguduirea a ceva presimțit și deveni tăcut și sfios. Începură să-și trimită scrisori foarte triste, râzând. Când vreunuia îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși, așa cum erau
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
la figurat, dar mai ales la propriu. Pentru cititori, ei par greu de înțeles; dar personajele sunt astfel și în interiorul povestirii, în însăși relația de dragoste creată între ei. Când o vede prima oară pe Adina, Duminică devine "tăcut și sfios", lovit parcă de "zguduirea a ceva presimțit". Iar după acest veritabil coup de foudre, ei se comportă bizar unul cu altul, trimițându-și, în glumă, scrisori foarte triste și luând ușor cuvintele mari pe care și le spun. Evoluția tragică
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
un Paris cunoscut pe cale livrescă, deci, oricum, aproximativ și intuitiv. Prin jurnalul său, Eugen Simion era, pe de altă parte, un intelectual din Est, condiționat de un regim politic care încerca - se va vedea că numai pentru scurtă vreme - o sfioasă spărtură în ermetismul și anchilozele sale. Spuneam că ceea ce impresionează mai mult în Jurnalul parizian, ajuns acum la a V-a ediție (Timpul trăirii, timpul mărturisirii: jurnal parizian, text integral, prefață de Antonio Patraș, Editura Corint, București, 2006), este numărul
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]