441 matches
-
ăsta să îți dai seama cât de multă durere ai simțit până acum, ba mai mult, că în tot răstimpul ăsta când aveai senzația că nu faci nimic de fapt munceai din răsputeri. O muncă grea, grea, excavații, săpături, forări, sfredelind tunele, ridicând, împingând, urnind stâncile, muncind, muncind, muncind, muncind, gâfâind, trăgând, ridicând. Și nici una din muncile astea nevăzându-se din afară. Totul se face înăuntru. Și se întâmplă astfel pentru că ești neputincios, incapabil să ajungi undeva, să capeți dreptate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de catedră cînd a început Doina să vorbească, devenind nedumerită pe parcurs, a sfîrșit acum printr-o înclinare a capului, însoțită de o arcuire a sprîncenei, semn că încuviințează niște afirmații la care nu se aștepta. Ei da, rîde președintele, sfredelindu-i pe toți cu privirea lui provocatoare se confirmă justețea hotărîrii de-a invita tineretul, căruia, dealtfel, se adresează, în primul rînd, piesa aceasta. Mulțumim tovarășei Săteanu! Altcineva. Hai, Vic, zi-i pe larg ce ai de zis îl îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămăseseră Încă evrei În viață, dar puțini dintre ei erau cu mintea Întreagă: „În noaptea de marți spre miercuri am trăit cea mai grozavă noapte care mi-a fost dat. Întreg vagonul Înebunise, se formaseră două tabere. Urlete, zbierete Îmi sfredeleau timpanul, era o nebunie colectivă. Spre zori se așternuse o liniște completă. Când Începuse să pătrundă primele raze de lumină mi-a fost dat să văd cel mai groaznic spectacol: În vagon era o piramidă de cadavre. Marea majoritate dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
avizierul uriaș ce se Întindea pe una dintre laturile recepției. Aș fi Încercat să mă Întorc din drum, dar mă zărise deja și avea genul acela de privire care te țintuiește de perete. Era de Înălțimea mea, așa că mă putea sfredeli cu ochii fără probleme. Într-un moment de empatie, am realizat cum se simte un fluture când acul Îi străpunge micul abdomen și-l fixează de panoul de plută. — Ah, Sam, spuse ea aspru. Mă bucur să te văd. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pentru a i-o oferi și, prefăcându-se că-și caută echilibrul, mâna Îi zăbovea apreciativ pe liniile bine conturate ale posteriorului ei. Nici că și-ar fi putut găsi un moment mai prost. L-am văzut toți. Linda o sfredeli pe Lesley cu o privire ce-ar fi trecut și printr-un zid de cetate, apoi ieși Înțepată din cameră. Derek Își retrase mâna vinovată și-o urmă În grabă. În liniștea de mormânt care se așternuse imediat după neașteptata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-o tacticos, pentru a expune privirilor circumspecte ale celor doi polițiști, cutiuța strălucitoare ferecată în aur și argint, cu străvechile ei însemne-indentații templiere. Hoo...! Pe asta, de unde-ați mai șparlit-o, băi, descreieraților?! dă glas agentul aceleiași interogații nerostite, care sfredelise concomitent, mintea șefului său direct. Fără să se sinchisească, Vierme deschide capacul lăcriței, extrăgînd din interior, cu gingășie, un mic obiect rotund, aparent de uz casnic, din lut ars sau din ceramică obișnuită, nepictată. Obiect pe care îl așează cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
adică prin intermediul oricărui bărbat: "Sunt femeia aceea care fuge fără să întâlnească pe nimeni. Tiranul pe care-l port în mine, pe care-l tot plimb de-a lungul zidurilor cenușii și-al ferestrelor închise e propriul meu sex. Îmi sfredelește pântecul, îmi arde pașii și mi-o ia înainte [...]. Nu mai îndrăznesc să mă uit la bărbați, de teamă să nu m-atragă...". Op. cit., cap. I. Textul pornografic are nevoie să înfățișeze o populație feminină care să fie, în sfârșit
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
când "copacul uscat nu mai speră", când zburătoarele cântă "în limba lor minoră". Relicve dintr-o copilărie uimită amintesc de bivolițe, de lupi în păduri transilvane; brazii munților, doborâți, respiră tristețe: "Un dor de piatră începe să-i doară". Ciocârlii sfredelind cerul declanșează miraje: Rămâne un turn de nimenea văzut / Ce ne ridică-n fiecare zi să auzim / Mai limpede și rece nesfârșitul". Lucrurile, toate, cumulează mistere, de unde senzația imersiunii "în codrii unei limbi străine". Ziua de astăzi e "un ieri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
militanți pentru schimbare. A scris În cotidiene, În reviste de cultură, analizând situații-limită, rezistență la schimbare, stagnările și involuțiile, adică toate tipurile de fenomene care au condus la Întârzierea procesului de democratizare. S-a aruncat În realitatea imediată căutând adevărul, sfredelind după filoane de umanitate, și-a mărturisit umilințele și suferințele, a devenit apărătorul celor Înșelați și adesea orbi, le-a Înfățișat minciuna pe care n-o puteau vedea: „Între glonț și bâtă, consensul zâmbește ca și Îngerul morții”. Am primit
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
folosesc întrebări în care cuvintele sunt asociate cu un înțeles așteptat de către cel chestionat (de exemplu: "Este neindicat să folosim medicamente în exces?"); • nu se introduc două idei, două enunțuri în aceeași întrebare; • trebuie acordată atenție sporită întrebărilor "delicate", care "sfredelesc intimitatea" (de exemplu, cele referitoare la viața sexuală etc.) care pot determina reticența, refuzul de a răspunde; o soluție ar fi adresarea lor în "în treacăt", "ca și cum" n-ar prezenta nici un interes, "fiindcă veni vorba" etc.); • sunt indicate întrebări "de
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
pe lângă eventuala incapacitate de a răspunde a celor cuprinși în eșantion). Nu se pot trage concluzii nete privind disponibilitatea oamenilor de a răspunde, în general (unii refuză să răspundă fiindcă sunt neîncrezători în rezultatele cercetării, în cercetători, fiindcă întrebările le "sfredelesc ființa", fiindcă sunt lipsiți de interes, sceptici, apatici etc.). Este importantă imaginea rostului cercetărilor sociologice și a rezultatelor acestora în ochii categoriilor de public. Cercetările dubioase, îndoielnice, prost desfășurate, tendențioase, pot arunca discredit asupra cercetării și rezultatelor acesteia. În caseta
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
lumii ca un rău imens și fără leac. Și totuși fericirea trebuie să fie, de vreme ce ea e setea cea mai adâncă și mai neistovită a vieții omenești; de vreme ce ea e tot avântul gigantic al spiritului omenesc, care se înverșunează să sfredelească munții, să străbată oceanele, să se cufunde în măruntaiele pământului, să plutească în văzduhuri, căutând-o mereu într-un galop nebun și fără odihnă sau portretizând-o cu o furie sacră în acele minuni de frumusețe, care sunt capodoperele artei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tenebrele trăirii absenței celui drag, resimt intens plângerea neconsolantă a prietenului și suport, împreună cu el, dispariția-absorbție a celui drag, precum aș experimenta o decupare existențială ce sfârtecă și răpește lăsând în urmă un vârtej deschis neantului hipnotic. Simt lama ce sfredelește și taie destinul prietenului meu amputându-i un imperiu al vieții sale, secționându-i un tărâm de pulsații și vitalisme, regatul de prezență al celui decedat. Aici și eu sesizez faptul morții ca o răpire, drept o prădare ce rănește
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prin sfârtecarea, ruptura produsă. De fapt, tensiunea aceastei fracționări mă va uimi mereu. Este o tensiune pe care nu o pot prevedea niciodată, nu o pot anticipa nicicând la adevărata ei înălțime. Sunetul de ciocnire repetitivă și vociferarea ce îmi sfredelesc intimitatea camerei au darul de a mă trezi dintr-o somnolență princiară, dintr-o lascivitate de voievod peste un regat în miniatură. Atunci când zeul îmi bate la ușă și mă cheamă pe nume spre a cina cu mine, intimitatea mea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
suferință fizică, fiind o putere malefică ce distruge armonia organică și conștiența integrării eului în plină înflorire 1205. La Dante cruzimea și violența, delirul și viziunea din singurătatea dorului se îmbină cu culmile fericirii declanșate de întâlnirea cu Beatrice. Înalturi sfredelind, în slăvi ajuns, vede o doamnă-ntr-al măririi cor și farmecu-i atât de-ncântător că o contemplă de etern pătruns 1206. Poesia vine cu un ritual, muzică, dans, totalitatea artei regale. Este o transformare a limbajului primar în credință
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în glii sau în mâl Scuturându-și țărâna din pletele-i îndărătnice străbătându-i rărunchii pe mii de căi Hrănindu-se din râu sau din mare Păcălind vântul ci mereu drept Stâlp strigându-și vigoarea Stâlp turbat și luminos Stâlp sfredelind pietrele...1309 E greu de înțeles cum poți nimeri tocmai acea fereastrp de spațiu și timp prin care să faci conexiunea cu divinitatea. Comuniunea cu Marele Arhitect al Universului am simțit-o cu toții în timpul unei liturghii, când, împreună cu preotul, am
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și credința reînvie. Eliberarea este aproape. Incertitudinea îl macină, îl roade. Gândește și pornește, asigurându-se la fiecare pas, spre crevasă, trepte, zăbrele, drum în spirală. În maniera cum se descurcă neofitul pare un as. Pe drumul în spirală, ce sfredelește stânca, intră triumfal, într-o galerie mare cu sfincși de cristal și tablouri murale, pastoforul vine zâmbitor și deschide gratiile. Neofitul înaintează sigur, umilința ia deschis spațiile. -Fiu al pământului, îi spune pastofor, fii bine venit. ai scăpat de capcana
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fără rezerve, slujirii descoperirii adevărului despre societate. Apare cu multă claritate căutarea continuă orientată spre fundamentarea sociologiei ca armă teoretică în stare să proiecteze o lumină veridică asupra organismului social, spre a pune la îndemâna specialistului un instrument cu care să sfredelească măruntaiele organismului social pentru a-i dezvălui cât mai multe din secretele de care cu greu acceptă să se despartă. Descoperim că gândirea despre societate este opera unor generații de truditori, iar rezultatul la care au ajuns servește descrierii, explicării
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
locul pe covorul camerei și începu a se învârti în jur tropăind cu bocancii săi mari unși cu grăsime de pasăre. Aștepta așa în singurătatea în care păru că se retrase fără a mai vorbi cu nimeni, doar cu ochii sfredelea cu voluptate atmosfera încărcată a încăperii. Se lipi ușor de perete lângă ciomagul lustruit cu care venise și rămase așa străin de sine și de tot ceea ce era în jur. Cu bărbia în piept începu să răsufle ritmic și atunci
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
neștiutului înaintează printr-un labirint al posibilităților încercând să descopere, dincolo de aparențe, dincolo de urâtul/ de mizeria cotidiană, frumusețea, adevărul, valorile imuabile ale universului: "Și umblu de-atunci mereu cu ochii-n pământ,/ ca nu cumva să calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/și calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/ și le-azvârl din drum,/ dar sub ele/ sunt râme și viermi lucioși/ și gângănii păroase, cu mii de picioare -/ și astfel, nu mai umblu, decât
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dincolo de aparențe, dincolo de urâtul/ de mizeria cotidiană, frumusețea, adevărul, valorile imuabile ale universului: "Și umblu de-atunci mereu cu ochii-n pământ,/ ca nu cumva să calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/și calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/ și le-azvârl din drum,/ dar sub ele/ sunt râme și viermi lucioși/ și gângănii păroase, cu mii de picioare -/ și astfel, nu mai umblu, decât cu ochii în jos,/ puțin adus de spate, cu băgare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de cele mai multe ori ochii îi păreau negri. Avea un păr blond, foarte fin, drept, înnodat într-un smoc lung, pe spate. Buzele îi erau palide și întotdeauna reci; și când, închizând ochii, i le atingeam, copilărește, cu buzele mele, mă sfredelea un fior rece, ca o spadă; cred că e senzația pe care o încearcă pelerinul când îngenunchează ca să sărute o relicvă sfântă, dătătoare de viață nouă. Umerii ei frumoși, gambele lungi, aveau aceeași paloare și răceală. Nu am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reușit niciodată să-l conving, deși îi repetam, mereu și mereu, același lucru. Uneori, încerca să-mi întindă o cursă spunându-mi că o să mă ierte, numai cu condiția să recunosc, dar știam bine că n-o să înceteze niciodată. Mă sfredelea cu întrebări și mă chinuia și mă întreba iar și iar și iar, pur și simplu refuza să mă creadă. — Iubita mea, dar noi am fost amanți, deși nu în sensul ăsta... Mă întreba și mă tot întreba, zi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și în clasă intrară doi milițieni, în uniforme albastre, înarmați, care însoțeau un civil. Civilul, înalt, slab, cu nas ca de uliu, cu fața colțuroasă, fruntea îngustă ca de berbec, cu privirea întunecată și rea... Avea o privire care te sfredelea, dureros, până în adâncul inimii. Își roti, de câteva ori, privirea peste noi, cu ochi răi, bănuitori, oprindu-se asupra fiecăruia.. până și-o fixă asupra lui Florin Constantinescu. „ - Tu, de acolo,.. cum te numești ?”, îl întrebă cu un autoritarism care
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bază de așchii” ori le-au luat locul. în sfîrșit, lamele înseși au trecut la rangul de materie primă : au fost sparte în mici bucăți care au primit monturi din lemn sau din os pentru a se fabrica unelte de sfredelit, vîrfuri de săgeți, ferăstraie, seceri. Acestea sînt așa-numitele industrii producătoare de microlite. Se cunosc în Orientul Apropiat situri care au fost ocupate fără întrerupere timp de zeci de mii de ani, în cursul cărora tehnicile de prelucrare a pietrei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]