433 matches
-
Nu se cade să ieși undeva fără suflet, dar parcă se cuvine că sufletul să cadă, si inca fără preaviz, de la etaj? Nu întrebați cum e să mergi la cumpărături fără suflet. Câtuși de puțin grozav. Ești ușor, nu te sfredelește tăios în piept, nu te dor umerii coastelor când respiri. Dar face un zgomot infernal singurătatea. Mai că te asurzește. Și ai o pofta irezistibila să arunci în coș tot ce vezi, fără să mai verifici prețul. O portocală, zece
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
al sânului cu dinții,ușor și cuminte ,fără grabă...prin dantelă sutienului. Într-un gest de infinită tandrețe îi cuprinse față în palme și o privi adânc în ochi. "N-o să mai fie cale de intoarcere"o avertiza în șoaptă, sfredelindu-i ochii cu privirea lui arzanda. Ea doar încuviința ușor din cap.Si el nu avu nevoie de mai mult. Începu să o sărute metodic,studiat cu mișcări lungi și leneșe și în momentul în care îi simți răspunsul la
POVESTE DE DRAGOSTE (4) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360726_a_362055]
-
rostit cu sfârșeala, cu uimire, cu glasul pe care nu credeam să-l am. Pentru prima oară, îmi plăcea drumul înapoi, pentru prima oara uităm de înălțare, de calea spre “Acasă”. Rugăciuni și blesteme ajunse totuna, ochi negri de demon sfredelindu-ma, energiile fierbinți ale pământului care ma absorbeau trecând prin mine, facandu-ma fărâme...toate îmi strigau să vreau mai mult si mai mult, până să ajung să uit de mine și de cale. Sunt încă în matrice. Știu că
DORINTA (DE)CADERII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360169_a_361498]
-
pe ai mei plouă peste lumea noastră cerul își răsfiră arginții sclipitori aș ieși afară să mă răsfăț ca o prințesă pagână care dansează goală în ploaie plouă peste ochii mei cu ochii tăi, dragostea mea tu nu privești tu sfredelești adânc iubirea este rotundă și zemoasă măr din care mușcăm pe rând ca doi copii pofticioși vezi, totul este simplu atâta vreme cât plouă și sânii mei se alintă învăluiți în căldura cămășii tale ... Citește mai mult de umerii tăi goiși de
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
de umerii tăi goiși de cămașa ta acoperindu-i pe ai meiplouă peste lumea noastrăcerul își răsfiră arginții sclipitoriaș ieși afară să mă răsfățca o prințesă pagânăcare dansează goală în ploaieplouă peste ochii meicu ochii tăi, dragostea meatu nu priveștitu sfredelești adânciubirea este rotundă și zemoasămărdin care mușcăm pe rândca doi copii pofticioșivezi, totul este simpluatâta vreme cât plouăși sânii mei se alintăînvăluiți în căldura cămășii tale... XXII. FEERIE, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 747 din 16 ianuarie
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
că și mâine va fi aici tot la ora asta. Din locul ăsta te voi lua fără să ai timp să te dezmeticești”, a zâmbit el sigur de reușită, în timp ce umbra se lăsase pe capota din spate și doi ochi sfredeleau semiîntunericul, fără a fi văzuți de cineva. Așa de mulțumit era, că-i venise poftă să petreacă. A luat telefonul și s-a oprit cu degetul deasupra tastei cu o clipă înainte de a realiza contactul. Numele Angelicăi, apărut pe ecran
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
publicat în Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011. Marile dureri sunt mute. Moartea celui scump și drag sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește. Nici în marile iubiri nu e loc de prea multa vorbărie. O privire incandescenta pe sub gene sfredelește până se aprind călcâiele. Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie. Cerne vântul vremii și ce rezista ajunge dovadă existenței noastre... Cu urechile ciulite, cu ochii holbați, învârtiți la morisca zilnică a trudei, pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
bagă în casa rușinata, ei bine, ... Citește mai mult Marile dureri sunt mute.Moartea celui scump și drag sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește.Nici în marile iubiri nu e loc de prea multa vorbărie. O privire incandescenta pe sub gene sfredelește până se aprind călcâiele.Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie.Cerne vântul vremii și ce rezista ajunge dovadă existenței noastre...Cu urechile ciulite, cu ochii holbați, învârtiți la morisca zilnică a trudei, pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
pe ai mei plouă peste lumea noastră cerul își răsfiră arginții sclipitori aș ieși afară să mă răsfăț ca o prințesă pagână care dansează goală în ploaie plouă peste ochii mei cu ochii tăi, dragostea mea tu nu privești tu sfredelești adânc iubirea este rotundă și zemoasă măr din care mușcăm pe rând ca doi copii pofticioși vezi, totul este simplu atâta vreme cât plouă și sânii mei se alintă învăluiți în căldura cămășii tale Referință Bibliografică: mi-e dor / Nuța Istrate Gangan
MI-E DOR de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359244_a_360573]
-
în care se afla îl împiedica, din păcate, să admire așa cum se cuvine această capodoperă a parchetarilor din vechime. Ca să recunoaștem cinstit însă, nici personalul de pază, cei cinci oameni din jurul său, nu erau mai liniștiți. Mii de întrebări le sfredeleau creierii fiindcă prezența unui intrus într-un spațiu interzis publicului, mai ales când intrusul are pe el o haină de epocă și o pălărie la fel, putea duce la întrebări incomode, soldate cu pierderea slujbei. Iar o slujbă nu este
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
aminte de prima noastră întâlnire din Poiană, atunci când ți-am surprins privirea... doamne și câte mi-am mai zis atunci! Ce vor să spună aceste priviri scrutătoare? Parcă mă simțeam despuiată în fața ta și-mi era rușine. Simțeam cum mă sfredeleai cu privirile la masă și-mi scoteai de pe mine fiecare obiect de îmbrăcăminte, cu atâta calm, încât mă simțeam nu numai vulnerabilă, cât mai ales transfigurată de plăcere și de dorință. Și totul se întâmpla cu o viteză a luminii
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
m-am trezit sărind ca arsă din pat și m-am dus să văd cum se simte. Din prag l-am văzut tot acolo unde-l lăsasem lungit. Doar capul îl întorsese să privească spre ușa casei și murise așa..., sfredelind cu gândul ușa și pereții casei, către noi. Chiar în acel moment cred că își dăduse sufletul... M-am apropiat de el. Fața lui era acum senină, ca întotdeauna, privindu-mă expresiv, cu ochii lui „vorbitori”, ca în acele momente
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
s-a născut. se naște încet, odată cu punctele de pe conturul mâinii în mișcare. privește cum bătrânii surâd și tinerii ascultă, privind atenți profunzimea bulgărilor de făină, rostogoliți în imagini printre tușe de culoare. amintirea grâului devine incertă iar pâinile nemodelate sfredelesc timpul imaginii de dincolo de gând. artistul așteaptă nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației, va rămâne gol pentru un prezent uitat neaninat de tâmpla ei. te salut între
EST-NORD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342465_a_343794]
-
pline cu cărțile necesare lansării ultimului meu roman „Parfum de orhidee” a doua zi la evenimentul amintit. La vederea sa, picioarele mi s-au înmuiat, am rămas fără de glas, nu știam ce să mai spun, în timp ce doi ochi căprui mă sfredeleau cu interes. Inima-mi dădea năvală să-mi iasă din piept de atâta surprindere. De obicei persoanele de sex feminin de pe internet nu-și postează la avatar fotografiile actualizate, ci pe unele care să le avantajeze cât mai mult, cu
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
celor doi înalți prelați. Născut în 7 februarie anul 1915 sub cerul ce înconjura planetă Pământ, copilul de atunci Teodor Arăpașu (viitorul patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Romîne) a respirat aerul încălzit de glontele primului război mondial, gloanțe care au sfredelit sute de mii de tinere piepturi... și au lăsat mii de invalizi. Generația domniei sale creștea, se dezvoltă să fie carne de tun pentru al doilea război mondial, pus la cale de cei puțini, pe principii economice, împotriva voinței celor mulți
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344243_a_345572]
-
aminte de prima noastră întâlnire din Poiană, atunci când ți-am surprins privirea... doamne și câte mi-am mai zis atunci! Ce vor să spună aceste priviri scrutătoare? Parcă mă simțeam despuiată în fața ta și-mi era rușine. Simțeam cum mă sfredeleai cu privirile la masă și-mi scoteai de pe mine fiecare obiect de îmbrăcăminte, cu atâta calm, încât mă simțeam nu numai vulnerabilă, cât mai ales transfigurată de plăcere și de dorință. Și totul se întâmpla cu o viteză a luminii
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
un alt titlu ulterior. Obișnuia să-mi povestească cu mare plăcere și despre viața sa de pilot militar, de imensa satisfacție pe care i-o procura stăpânirea din vârful manșei a motorului celor 600 de cai cu a căror elice sfredelea văzduhul. Dar surghiunul lugojean al aviatorului-scriitor va lua doar după un an sfârșit, lui R. T. fiindu-i îngăduit să se mute la Timișoara, centru cultural unde se simțea mult mai în largul său. Cenaclul lui a dăinuit însă la
CÂNDVA, LA LUGOJ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342883_a_344212]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit al nădejdii... ce a murit! Separ minutele de
CIOBURILE PLOII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343347_a_344676]
-
1755 din 21 octombrie 2015. Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit al nădejdii... ce a murit! Separ minutele de
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
mereu... prea amare! De: Bianca Aura Buta ... Citește mai mult Vine un timpcând lacrimile se oprescși tac!V'am mai spus asta nu'i așa?Cu ce înverșunare tac eleși se usucă sub conjuctiva împăienjenităde neiertarea acelor acecare sapă, sapă sfredelind șanțuride roșu bizar!Pupile arzândeîși prăbușesc ostenireachinuindu'și bocetul neîndestulatde prea săratul lor!Iar mie?!...mie îmi este sete de tinesă te sorb încet,din paharul ciobital nădejdii... ce a murit!Separ minutele de praful lor sperând să te iveșticu
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
cu probleme de... N-am înțeles cu ce fel de probleme se ocupa spilcuitul, îngâmfatul, antipaticul secretar, dar sămânța sadismului a încolțit și a crescut rapid în sufletul meu, precum vrejul din basm. Simțeam în creier un cui care îmi sfredelea și-mi ațâța nervii și așa suprasolicitați. Eram obișnuită cu secretarii noștri mai vechi, cu care ne înțelegeam mai omenește. Pe cine or fi schimbat cei de la partid? Care secretar o fi făcut vreo boacănă și a trebuit să zboare
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
și fulgere cum nu am mai văzut niciodată. Tuna așa de tare de parcă se rupea cerul în două. Ruperea norilor era chiar deasupra noastră. Când fulgera, ziceai că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra din înaltul cerului chiar în fața lui, sfredelind parcă pământul, urmată imediat de o rafală de bufnituri asurzitoare, care te băgau în sperieți oricât de curajos ai fi fost. Cățelușa Braica de teamă, a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
spațiul virtual al moralității purtând masca pesimistului fără leac și, precum Hamlet cu craniul lui Yorick în palmă, gândește amurgit asupra inutilități vieții și infinitului morții. Însă în cugetările lui Schopenhauer descoperim o flagrantă nepotrivire contradictorie: înclinarea sa de a sfredeli genunile înspăimântătoare ale durerilor vine, asemeni unei măși puse pe fața unui om, în contrazicere cu sfaturile lui echilibrate și filistine, adică fățarnice, vesel împrăștiate în întreaga-i operă, ca semenii să nu-și răscolească situația chinuitoare și dureroasă a
MASCA LUI SCHOPENHAUER-PARADISUL PIERDUT AL NEFIINŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343639_a_344968]
-
de amintirile toate și liniștită m-ar prinde primii zori... Dar ametite de atâtea începuturi și răsfirate printre suflet, zbuciumate când mă cuprind mii și mii de gânduri să vreau, nu pot să la fac uitate. Sunt fapte car-au sfredelit in mine și cicatricile sunt dureroase, cum să uit și să privesc spre mâine cănd astăzi privirile-mi sunt cețoase? În zadar chem farâme de uitare trecutul e prezent in existența mea, aș vrea să pot să privesc la soare
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
nori,așa aș scăpa de amintirile toateși liniștită m-ar prinde primii zori... Dar ametite de atâtea începuturiși răsfirate printre suflet, zbuciumatecând mă cuprind mii și mii de gândurisă vreau, nu pot să la fac uitate.Sunt fapte car-au sfredelit in mineși cicatricile sunt dureroase,cum să uit și să privesc spre mâinecănd astăzi privirile-mi sunt cețoase? În zadar chem farâme de uitaretrecutul e prezent in existența mea,aș vrea să pot să privesc la soareși timpul înapoi să
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]